ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.04.2022

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2255/2022

HOTĂRÂRE
13.04.2022
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2255/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 13 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 17 mai 2019, pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. și V., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, au solicitat:

(i) recunoașterea stării de discriminare în care se află, din punct de vedere salarial, în raport cu personalul auxiliar de specialiate din cadrul Curții de Apel Bacău, Curții de Apel București și Curții de Apel Ploiești, care depășesc limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice care beneficiază de sporuri în procent de 45%, mod de calcul recunoscut ca fiind corect de către Ministerul Muncii și Justiției Sociale, prin adresa nr. x/28.02.2018 și agreat de reprezentanții Curții de Conturi a României, în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate, dar care nu a fost aplicat și la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București;

(ii) revocarea Deciziei nr. 31 din data de 06.02.2018 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, modificată parțial prin Decizia nr. 76 din data 05.03.2018 și emiterea unei noi decizii de încadrare și salarizare a personalului auxiliar de specialitate din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și a principiului nediscriminării prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituția României, precum și a dispozițiilor prevăzute în Decizia nr. 23/2016 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul stabilirii drepturilor de indemnizație cu luarea în considerare a tuturor sporurilor în procentul legal (în total de 45%) respectiv acordarea, pe lângă sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15 % și a următoarelor sporuri: sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 25% din indemnizația de încadrare; sporul pentru păstrarea confidențialității, în procent de 5% din indemnizația de încadrare;

(iii) uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfășurarea activității în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție, conform Deciziei înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, începând cu data de 01.01.2018, în ceea ce privește cuatumul sporurilor aplicate, în baza Legii nr. 153/2017;

(iv) repararea prejudiciului produs, prin acțiunea pârâților, până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenței dintre suma care li s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia, conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației brute lunare precum și a cuantumului sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite de Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel București și Curtea de Apel Ploiești;

(v) obligarea pârâților Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, la plata sumelor reprezentând aceste diferențe pentru perioada 1 ianuarie 2018 - viitor;

(vi) actualizarea sumelor stabilite mai sus, cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanților (datele la care s-au efectuat plățile indemnizațiilor reclamanților) până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

1.2. Prin sentința civilă nr. 4558 din 3 septembrie 2019, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 24 septembrie 2019.

Prin sentința civilă nr. 642 din 22 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a respins acțiunea în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă;

- a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și lipsei de obiect a cererii;

- a respins acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. și V., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 642 din 22 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

Intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul București au depus note scrise, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamanții își întemeiază cererea, susținerile din calea de atac neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conținutul concret al hotărârii atacate.

În motivarea recursului, reclamanții s-au rezumat la a reda petitul cererii de chemare în judecată, arătând că își mențin motivele indicate în cererea de chemare în judecată, în sensul că aplicarea diferențiată a dispozițiilor legii salarizării de către anagajatori a dus la o salarizare neunitară între funcții cu același grad, gradație și vechime, pentru personalul care își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Reclamanții nu au încadrat recursul într-unul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu au prezentat argumente referitoare la sentința atacată, respectiv critici efective la adresa soluției instanței de fond și a raționamentului juridic pe care s-a întemeiat aceasta. Nu s-a indicat un text de lege greșit interpretat sau încălcat de instanța de fond, recurenții limitându-se la o critică succintă, generică și nesusținută, împrejurare care nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită cerința motivării recursului.

Înalta Curte reține că legiuitorul a înțeles să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind, conform art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, iar atât timp cât reclamanții au omis să prezinte critici concrete la adresa sentinței instanței de fond, solicitând a fi avute în vedere motivele cererii de chemare în judecată, atunci condiția motivării recursului nu este îndeplinită.

Deoarece reclamanții nu s-au conformat exigențelor cerute de lege și nu au formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanți.

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. și V. împotriva sentinței civile nr. 642 din 22 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2022.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-04-21
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2593/2021
Ședința publică din data de 21 aprilie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărâre
ÎCCJ 2022-01-19
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 207/2022
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înre
ÎCCJ 2022-03-29
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1860/2022
Ședința publică din data de 29 martie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, se
ÎCCJ 2021-10-05
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4424/2021
Ședința publică din data de 5 octombrie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată la 17.07.2018 pe rolul Curții de Apel București, secți
ÎCCJ 2021-10-14
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4719/2021
ții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, ca neîntemeiată. 3. Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 1661 din 8 mai 2019, pronunțate de Curtea de Apel Buc
Sursă