ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2037/2022

Ședința publică din data de 5 aprilie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal (ca efect al declinării de la Tribunalul Alba – secția I Civilă), reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. au chemat în judecată pârâții Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel București, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând instanței obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești de a revoca:

- deciziile nr. 84 și 85 din data de 12.06.2018, emise de procurorul general Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin care s-a dispus ca în perioada 09.04.2015- 30.11.2015 salarizarea personalului auxiliar de specialitate și conex se facă prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, iar în perioada 01.12.2015- 31.12.2017 la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON si emiter unor noi decizii prin raportare la o valoare de referință sectorială de 440,16 1ei de la data angajării fiecăruia până la 30.11.2015, respectiv de 484,18 RON pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017;

La valoarea de referință sectorială de 405 RON, trebuie adăugat procentul 8,5% (4%+4,5%), prevăzut de O.G. nr. 13/2008, care a statuat pentru domeniul Justiției, astfel:

a. conform art. 2 alin. (1), pentru perioada 01 aprilie 2008 - 01 septembrie 2008, creșterea valorii sectoriale cu 4% (421,2 RON);

b. conform art. 2 alin. (2), pentru perioada 01 octombrie 2008 - prezent creșterea valorii de referință sectoriale cu 4,5% față de valoarea de la punctul (440,16 RON).

De asemenea, după 1 decembrie 2015, la valoarea de referință sectorială cuantum de 440,16 RON, instituită de O.G. nr. 13/2008, trebuia adăugat procentul 10%, potrivit prevederilor Legii nr. 293/2015, rezultând astfel o V.R.S. de 484,18 RON.

- deciziile nr. 56, 57 din data de 05.06.2018, decizia nr. 99 din data 14.06.2018, deciziei nr. 44 din 30.05.2018, toate emise de procurorul general Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, întrucât la stabilirea, începând cu data 01.01.2018, a salariilor de bază și a sporurilor aferente trebuiau avute în vedere drepturile salariale dobândite anterior prin lege și prin hotărâri judecătorești, iar sporul pentru risc și solicitare neuropsihică și sporul pentru păstrarea confidențialității să fie de 30% din salariul de bază și nu de 15% așa cum au fost prevăzute în anexa de la Ordinele 56 și 57/2018 ale Procurorului General Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, și emiterea unor noi decizii care aibă în vedere salariul de bază (calculat pe baza VRS de 484,18 RON) și sporurile de nivelul lunii decembrie 2017, la care să se adauge cei 25% prevăzuți de Legea nr. 153/2017.

Prin sentința civilă nr. 864 din 27 noiembrie 2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

"Admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor și respinge cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Înalta Curte de Casație și Justiție și a pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și respinge cererea formulată în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei de interes invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea.

Admite excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de către același pârât și respinge cererea reclamanților și a intervenienților de acordare a drepturilor salariale restante pentru perioada 09.04.2015 – 03.09.2015 ca fiind prescrisă.

Admite în parte acțiunea și cererile de intervenție în interes propriu.

Dispune anularea parțială a Deciziilor nr. 84 și 84 din data de 12.06.2018 emise de către Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești sub aspectul valorii de referință sectorială avută în vedere la stabilirea salariilor reclamanților și intervenienților începând cu data de 03.09.2015, respectiv pentru perioada 01.12.2015 – 31.12.2015.

Obligă pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești să emită noi decizii prin care să dispună încadrarea reclamanților și a intervenienților și recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la valoarea de referință sectorială în cuantum de 440,16 RON începând cu data de 03.09.2015, respectiv 484,18 RON începând cu data de 01.12.2015.

Obligă pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești la plata către reclamanți și intervenienți a diferențelor dintre drepturile salariale plătite efectiv acestora și drepturile salariale pe care le-ar fi încasat dacă acestea ar fi fost stabilite prin raportare la VRS 440,16, începând cu data de 03.09.2015 și drepturile salariale pe care le-ar fi încasat dacă salariile le-ar fi fost stabilite prin raportare la VRS 484,18, începând cu data de 01.12.2015 și până la recunoașterea drepturilor de către pârâți sau apariția unor modificări legislative, aceste diferențe urmând să fie actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilității fiecărei obligații de plată până la data plății efective.

Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la anularea deciziilor 56 și 57 din data de 05.06.2018 și respectiv a deciziei nr. 99 din data de 14.06.2018 și a Deciziei nr. 44 din data de 30.05.2018."

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții B., F., B., J., C., G., K., A., E., I., D. și H. și pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea.

3.1. Prin recursul formulat, recurenții-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. au invocat critici circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, au susținut că în mod greșit instanța de fond a respins ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la anularea deciziilor nr. 56 și 57 din 05.06.2018, motivând că reclamanților le sunt aplicabile prevederile art. 25 din Legea nr. 153/2017, care prevăd că suma sporurilor care se cuvine personalului căruia i se adresează actul normativ (în speță, personal auxiliar de specialitate și conex) nu poate depăși plafonul de 30% raportat la suma salariilor de bază aferentă ordonatorului de credite.

Consideră recurenții că s-a făcut o greșită interpretare și aplicare a prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, întrucât suma totală a sporurilor nu este prevăzută pentru flecare salariat în parte, ci pe ordonator principal de credite, raportat la fondul de salarii, iar nu la salariul de bază al fiecărui angajat. Plafonarea sporurilor prevăzute de lege la un anumit nivel reprezintă o adăugare la lege, o interpretare și aplicare greșită a legii.

Un alt argument cu privire la greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 este faptul că, deși în cuprinsul acestui articol, în cadrul plafonului de 30% din totalul bugetului pentru fiecare ordonator de credite, sunt prevăzute nu doar sporurile, ci și indemnizațiile de hrană și vacanță; la acordarea acestor din urmă drepturi, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești nu a aplicat același raționament și nu a inclus cele două indemnizații în plafonul de 30%.

Au mai arătat că plafonarea cuantumului total al sporurilor afectează doar personalul salarizat conform salariilor de bază stabilite în lege pentru anul 2022, dar nu și personalul al căror salarii de bază nu a atins nivelul prevăzut pentru anul 2022, acesta fiind motivul pentru care există discriminare și între salariații din cadrul aceleiași instanțe, care lucrează în aceleași condiții.

Personalul al căror salarii de bază sunt cele prevăzute pentru anul 2022 "beneficiază" de plafonarea sporurilor la 30%, în timp ce personalul al căror salariu de bază nu a ajuns la nivelul prevăzut pentru anul 2022, în mod implicit, beneficiază de acordarea sporurilor în cuantum total de 45%, având în vedere că salariul brut cuvenit acestora din urmă începând cu data de 01.01.2018 este compus din salariul de bază avut în luna decembrie 2017, majorat cu 25% și din cuantumul sporurilor avut în luna decembrie 2017, majorat cu 25%.

Pe de altă parte, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel București și Curtea de Apel Târgu Mureș au stabilit pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din circumscripție sporuri în procent de 45%, care depășește limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017, mod de calcul recunoscut ca fiind corect de către Ministerul Muncii și Justiției Sociale prin adresa nr. x/28.02.2018 și agreat de reprezentanții Curții de Conturi a României. Prin urmare, în urma emiterii deciziilor pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea au rezultat, în mod discriminatoriu, salarii mai mici decât cele stabilite pentru aceeași categorie de personal din cadrul Curții de Apel Bacău, Curții de Apel București și Curții de Apel Târgu Mureș, în sensul că, în timp ce pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul curților de apel enumerate au fost stabilite și plătite sporuri în procent de 45% aplicat la salariul de bază lunar, respectiv indemnizația lunară de încadrare, pentru personalul auxiliar și conex din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea a fost stabilit un cuantum al sporurilor de 30% aplicat la salariul de bază lunar, respectiv indemnizația lunară de încadrare.

Așadar, urmare a greșitei interpretări și aplicări a prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, s-a creat o stare de discriminare constând în aplicarea unui tratament diferit unor persoane aflate în situații comparabile, chiar identice, fără ca acesta să se bazeze pe o justificare obiectivă și rezonabilă, fiind încălcate dispozițiile art. 14 din C.E.D.O., dar și acele ale art. 6 din Legea nr. 153/2017.

3.2. Prin recursul declarat, recurenta – reclamantă B. a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., susținând că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii și a fost pronunțată cu încălcarea și interpretarea greșită a normelor de drept material aplicabile în cauză.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că instanța de fond nu a observat că, în cazul său nu a fost calculată corect vechimea în muncă, în sensul că la stabilirea salariului s-a calculat doar cota de 2.5 %, aferentă gradației 4, în loc să se aplice progresiv gradațiile de la 1 la 4, așa cum prevede art. 10, alin. (4), lit. (d) din Legea nr. 153/2017, coroborat cu punctul 3 din "Nota" de la anexa V, cap. II, din aceeași lege.

Cu toate că instanța de fond a constatat că pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești nu a aplicat corect dispozițiile legale referitoare la stabilirea drepturilor sale salariale, în funcție de o VRS reală și legală, stabilind greșit cuantumul drepturilor salariale lunare, implicit cel a aferent anului 2022, în mod greșit a considerat că nu există altă cale de îndreptare a acestei erori, subliniind faptul că au fost aplicate întocmai prevederile Legii nr. 153/2017.

Prin urmare, salariul aferent anului 2022 a fost stabilit real, întrucât nu s-a luat în calcul o VRS de 484,18 RON, care era prevăzută de actele normative în vigoare, iar pe cale de consecință a fost prejudiciată în momentul în care s-a realizat plafonarea salariului la nivelul celui din anul 2022.

În aceste condiții, drepturile salariale ale subsemnai îi au fost stabilite incorect, respectiv au fost diminuate în raport de VRS real și sporurile legale aferente, pe fondul neaplicării măsurii de salarizare la nivel maxim instituită prin decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și Decizia nr. 794/2016 a Curții Constituționale.

În privința sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru confidențialitate, recurenta a opinat că nu au fost respectate dispozițiile legale, acestea nefiind acordate în procentul prevăzut de lege, soluția fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017.

A arătat recurenta că personalul ale cărui salarii de bază sunt cele prevăzute pentru anul 2022 "beneficiază" de plafonarea sporurilor la 30%, în timp ce personalul al căror salariu de bază nu a ajuns la nivelul prevăzut pentru anul 2022, în mod implicit, beneficiază de acordarea sporurilor în cuantum total de 45%, având în vedere că salariul brut cuvenit acestora din urmă începând cu data de 01.01.2018 este compus din salariul de bază avut în luna decembrie 2017, majorat cu 25% și din cuantumul sporurilor avut în luna decembrie 2017, majorat cu 25%.

Așadar, ca urmare a greșitei interpretări și aplicări a prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, s-a creat o stare de discriminare constând în aplicarea unui tratament diferit unor persoane aflate în situații comparabile, chiar identice, fără ca acesta să se bazeze pe o justificare obiectivă și rezonabilă, fiind încălcate dispozițiile art. 14 din C.E.D.O., dar și cele ale art. 6 din Legea nr. 153/2017.

3.3. Prin recursul formulat, pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea au invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând, respingerea în tot a acțiunii reclamanților.

În motivarea recursului, recurenții au susținut, într-o primă critică, că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.

Calitatea procesual - pasivă a Ministerului Finanțelor Publice în cauza având drept obiect cererea de obligare la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale către ministerele de resort, derivă nu numai din rolul de coordonator al acțiunilor de pregătire a proiectelor legilor bugetare anual și ale legilor de rectificare a bugetului de stat, în baza dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice.

Această calitate se desprinde și din interpretarea cheltuielile bugetare enumerate în art. 14 din lege. Textul prevede la alin. (2) că nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetul de stat și nici angajată și efectuată din acest buget, dacă nu există o bază legală pentru respectiva cheltuială.

În consecință, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, fiind necesar ca acesta să pună la dispoziția Ministerului Public fondurile necesare plații drepturilor salariale.

Printr-o altă critică, recurenții au susținut că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamanților.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești a emis la data de 08.04.2008, respectiv la data de 13.10.2C08, decizia nr. 42, respectiv decizia nr. 100, potrivit cărora personalul auxiliar de specialitate beneficiază de drepturile salariale prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 13/2008.

Așadar, majorările salariale prevăzute de art. 2 alin. (13)/2008, au fost acordate reclamanților (grefieri și șoferi), așa cum rezultă din preambulul deciziilor de mai sus, care menționează temeiul de drept avut în vedere.

Odată acordate creșterile salariale de 4% și de 4,5%, prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 13/2008, acestea au rămas incluse în valoarea de referință sectorială, iar indexările au stat la baza creșterilor salariale acordate ulterior prin alte acte normative.

Prin urmare, solicitările intimaților - reclamanți vizează acordarea încă o dată a creșterilor salariale în cuantum total de 8,5% prevăzute de O.G. nr. 13/2008, aspect confirmat în mod nelegal prin hotărârea instanței de fond.

Au mai susținut recurenții că, având în vedere Decizia nr. 794 din 15.112016 a Curții Constituționale, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești a emis la data de 12.06.2018 Deciziile nr. 84 și 85, potrivit cărora personalul auxiliar de specialitate și personalul conex de la parchetele din circumscripția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești beneficiază de drepturi salariale prin raportare la următoarele valori de referință sectorială, reprezentând nivelul maxim de salarizare din cadrul Ministerului Public, astfel: în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015 avându-se în vedere valoarea de referința sectorială de 421,36 RON; în perioada 01.12.2015 - 30.09.2016 avându-se în vedere valoarea de referință sectorială de 463,5 RON; în perioada 01.10.2016 - 31.12.2017 avându-se în vedere valoarea de referință sectorială de 463,5 RON.

Valoarea de referință sectorială de 463,5 RON a fost stabilită prin hotărâre judecătoreasca în favoarea magistraților judecători din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție - s.c. nr. 1962/10.10.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Dâmbovița, rezultând din acordarea cumulată a creșterilor salariale de 5%, 2% și de 11%, prevăzute de O.G. nr. 10/2007, a creșterilor salariale de 7% (5% + 1%+1%) prevăzute de O.G. nr. 3/2006 și a procentului de 4% (2% +2%) prevăzut de art. 1 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 13/2008 (majorare vrs magistrați).

Așadar, la data emiterii deciziilor contestate nivelul maxim de salarizare era reprezentat de o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, respectiv de 463,5 RON.

Sub acest aspect hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri, din care să rezulte faptul că existau la data de 12.06.2018 hotărâri judecătorești prin care să fie recunoscută valoarea de referință sectorială de 484.18 RON angajaților din cadrul Familiei Ocupaționale Justiție.

Cu referire la aplicarea valorii de referință sectorială de 484,18 RON, au arătat că în circumscripția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești nu au existat grefieri și șoferi, cu funcții similare celor ocupate de contestatori, care să fi beneficiat de această valoare de referință sectorială, componentă a salariilor de bază lunare, la data de 12.06.2018 data emiterii deciziilor nr. 84 și 85/2018 (nivel maxim de salarizare) și nici anterior acestei date și nici nu au existat hotărâri judecătorești prin care să fi fost acordată respectiva valoare de referință sectorială.

Ca atare, referitor la personalul auxiliar de specialitate și la personalul conex, stabilirea drepturilor salariale prin deciziile nr. 84 și 85 din data de 12.06.2018 s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.

Recurenții au solicitat instanței de recurs ca la pronunțarea soluției să aibă în vedere și Decizia nr. 49/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care a pus capăt practicii de raportare a nivelului maxim de salarizare la nivelul național, soluție care se extinde și la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitate de ordonator principal de credite.

Au învederat că în cadrul Ministerului Public nu au existat niveluri maxime de salarizare, care să cuprindă valoarea de referință sectorială de 440,16 RON, respectiv de 484,18 RON rezultată din aplicarea creșterilor salariate de 4% și de 4,5% asupra vrs, prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 13/2008.

De asemenea, recurenții au susținut că obligarea la plata dobânzii legale s-a făcut cu ignorarea dispozițiilor art. 39 alin. (5) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 114/2018, impunându-se schimbarea sentinței recurate în sensul acordării dobânzii legale de la data rămânerii executorii a hotărârii judecătorești.

Totodată, în opinia recurenților, în mod greșit au fost obligați la plata dobânzii legale. Condiția acordării daunelor interese moratorii (dobânda legală) o constituie preexistența unei convenții încheiate între părți. Or, în prezenta cauză nu există nicio convenție între reclamanți și pârâți cu privire la acordarea unor dobânzi, motiv pentru care dispozițiile privind dobânda legală nu își găsesc aplicabilitate în speță.

Nici obligarea la actualizarea diferențelor salariate cu indicele de inflație nu se justifică, în opinia recurenților.

Ministerul Public nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumei reprezentând indicele de inflație, putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.

Deci, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze materia actualizării drepturilor cu rata inflației, nu au la dispoziție alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege.

Recurenții – pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, recurenta –reclamantă B. și intimata-pârâtă Înalta Curte de Casație și Justiție au formulat întâmpinări împotriva recursurilor.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursurilor

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate de recurenții – reclamanți și recurenții-pârâți, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

II.1. Examinând recursurile declarate de recurenta – reclamantă B. și de recurenții-reclamanți F., B., J., C., G., K., A., E., I., D. și H., instanța urmează să le analizeze în mod unitar și să le răspundă prin argumente comune.

Înalta Curte constată că problema de drept ce privește determinarea modalității de stabilire a cuantumului sporurilor de care beneficiază personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești în interpretarea dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. a) și alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin raportare la prevederile art. 25 din aceeași lege și ale art. 4 și 5 din capitolul VIII secțiunea I din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017 au făcut obiectul recursului în interesul legii soluționat prin Decizia nr. 15/2021 din 28 iunie 2021 emisă de ICCJ - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (publicată în: Monitorul Oficial NR. 921 din 27 septembrie 2021).

Astfel, prin decizia amintită s-au statuat următoarele:

"80. Prin art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că "limita maximă a sporurilor, compensațiilor, indemnizațiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor și altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în lege și în anexele nr. 1 - VIII". Așadar, nivelul sporurilor este determinat în raport cu regulile pe care legea le stabilește: încadrarea fiecărui spor în limitele prevăzute în lege și în anexele sale și interdicția depășirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017.

a) Pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, această categorie de personal "beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizația de încadrare, corespunzător timpului lucrat" [art. 4 alin. (1)].

b) "Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale, tribunalele specializate și judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridică asimilat magistraților, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, asistenții judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică și personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofițerii și agenții de poliție judiciară, precum și specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, personalul de probațiune beneficiază și de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidențialității de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizația lunară de încadrare." (art. 5).

Raportat la aceste statuări cu caracter obligatoriu ale instanței supreme, în mod corect a reținut prima instanță că sporurile au fost calculate cu respectarea legii prin raportare la indemnizația de încadrare fără indicarea procentului corespunzător fiecărui spor și prin limitarea cuantumului total al sporurilor la 30%, fără ca prin această modalitate de reflectare a lor să se fi cauzat vreo vătămare, cât timp sporurile nu sunt efectiv acordate în procent fix, prestabilit din salariul de bază.

Majorarea cu 25%, începând cu 1 ianuarie 2018, a cuantumului brut al salariilor de bază și ale sporurilor acordate pentru luna decembrie 2017, este dublu limitată, pe de o parte de salariul stabilit conform Legii nr. 153/2017 pentru anul 2022, iar pe de altă parte, trebuie ca suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite să nu depășească 30% din suma salariilor de bază și a indemnizațiilor de încadrare.

Prin urmare, norma de plafonare în discuție are caracter special, limita prevăzută neputând fi depășită prin aplicarea normelor generale invocate de către reclamanți, care reglementează principiile care stau la baza sistemului de salarizare reglementat prin Legea nr. 153/2017, printre care și modalitatea de stabilire individuală a sporurilor.

Totodată, prevederile art. 4 și 5 din Capitolul VIII anexa V, cuprind sintagma "până la", ceea ce conduce la concluzia că nivelul sporurilor se poate situa la un nivel inferior maximului stabilit și care nu poate fi depășit, așa cum se subliniază și în decizia mai sus amintită:

"79. Prin sintagma "fără a depăși limita prevăzută la art. 25", care se regăsește în cuprinsul art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, se instituie interdicția stabilirii și acordării unui cuantum al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, peste limita de 30% din suma salariilor de bază, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Înalta Curte mai reține și cele statuate la par 95 din Decizia nr. 15/2021 a ICCJ, respectiv faptul că posibilitatea ca, în cadrul aceleiași categorii de personal, angajat la ordonatori secundari de credite diferiți, să existe diferențieri în funcție de sumele de bani aflate la dispoziția acestora este reală, însă derivă din aplicarea legii la situații de fapt concrete, diferite în cadrul fiecărui ordonator de credite, care pot influența nivelul de determinare al sporurilor, apariția unei eventuale situații de discriminare în calculul drepturilor salariale, în procesul de aplicare a legii de către angajator, reprezentând o chestiune de fapt care excedează limitelor de soluționare a recursului în interesul legii.

Prin urmare, în mod corect a apreciat prima instanță că modul de calcul al sporurilor este în concret determinat de legiuitor, cuantumul acestora fiind determinat prin aplicarea majorării de 25% prevăzută de art. 28 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, dar în același timp cu respectarea limitei de 30% impusă de art. 25, astfel că, reclamanții nu justifică un drept recunoscut de lege de a li se acorda sporurile în cuantumul lor maxim cumulat (45%).

În ceea ce privește critica recurentei-reclamante B. referitoare la stabilirea incorectă a drepturilor sale salariale, inclusiv cele aferente anului 2022, Înalta Curte constată că, într-adevăr, instanța de fond reținut că salariile stabilite începând cu luna ianuarie 2018, au fost calculate prin raportare la un nivel al salariului greșit stabilit, greșeala pornind de la nivelul lunii iunie 2017, când a fost avută în vedere un cuantum al VRS de 463,5 RON în loc de 481,18 RON, fiind preluată în continuare, astfel că salariile stabilite începând cu luna ianuarie 2018 au avut o bază de calcul mai mică.

Cu toate acestea, contrar opiniei recurentei-reclamante și în acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar reține că, potrivit prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, aplicabile în cauză, a operat o plafonare a nivelului maxim al salariilor, nivel care nu va putea depăși limitele maxime stabilite pentru anul 2022.

Considerentele instanței de fond referitoare la acest aspect nu pot fi considerate contradictorii.

Înalta Curte constată că această critică adusă sentinței ce se circumscrie dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") nu are incidență în cauză, judecătorul de fond folosind, în redactarea sentinței pronunțate, un raționament logico juridic lipsit de contradicții și care, justifică, în final, soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat privește situațiile în care instanța de control judiciar nu poate desluși starea de fapt reținută de prima instanță sau nu poate stabili motivele care au stat la baza soluției, din cauza lipsei motivării ori a motivelor contradictorii sau străine de natura pricinii. Ori, expunerile instanței de fond nu sunt contradictorii, iar nemulțumirile recurentei față de considerentele primei instanțe ce au condus la soluția pronunțată în cauză nu se pot traduce prin faptul că aceasta a utilizat o motivare contradictorie.

Concluzionând, instanța de control judiciar, apreciind că în cauză nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta-reclamantă B. și de recurenții-reclamanți F., B., J., C., G., K., A., E., I., D. și H..

II.2. Nefondate sunt și criticile de fond ale recurenților-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea.

Preliminar, referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta nu este incident în cauză, recurenții-pârâți invocându-l formal, fără a preciza în niciun fel care ipoteză a acestuia ar fi aplicabilă în privința hotărârii recurate.

În ceea ce privește critica referitoare la soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor, instanța de fond, în mod corect, a apreciat faptul că acest pârât nu justifică o calitate procesuală pasivă în proces, având în vedere faptul că "nu au formulat nici o pretenție concretă față de acest pârât".

Înalta Curte reține că nu există raporturi juridice directe între reclamanți și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice care, de altfel, are potrivit Legii 500/2002 doar obligația de a efectua propuneri cu privire la bugetul anual, nu și de a asigura fondurile necesare. Potrivit art. 44 din Legea 304/2004, "președinții curților de apel au calitatea de ordonator secundar de credite, iar președinții tribunalelor au calitatea de ordonator terțiar de credite", rezultând astfel că nu Ministerul Finanțelor Publice are obligația plății drepturilor salariale către reclamanți.

Analizând aspectele referitoare la cuantumul VRS din perspectiva majorării în cuantum de 8,5% prevăzută de O.G. nr. 13/2008, Înalta Curte reține că, într-adevăr, această majorare a fost stabilită prin actul normativ pentru personalul auxiliar de specialitate, nu și pentru categoria judecătorilor, din care face parte reclamanta, care beneficia de o majorare de doar 4%. Însă, în stabilirea sferei de aplicare a acestei majorări, nu se poate face abstracție de modificările legislative ulterioare, de hotărârile judecătorești pronunțate în spețe similare și de considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, din care rezultă că valoarea de referință sectorială este o constantă, care se înmulțește cu coeficienții de încadrare aplicabili fiecărei categorii (judecători, procurori, personal auxiliar de specialitate) și trebuie să fie unică pentru întreaga familie ocupațională justiție.

Se are în vedere că salarizarea personalului din sistemul bugetar a fost stabilită prin Legea nr. 284/2010 (în prezent abrogată prin Legea nr. 153/2017), care a suferit o serie de modificări și completări până la abrogare.

Prin Legea nr. 71/2015, care a intrat în vigoare la data de 09.04.2015, a fost aprobată O.U.G. nr. 83/2014, cu următoarele modificări și completări:

"1. La articolul 1, după alin. (5) se introduce un nou alineat, alin. (5^1), cu următorul cuprins: (5^1) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Așadar, prin acest act normativ s-a stabilit obligația egalizării indemnizațiilor pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice la nivelul maxim aflat în plată în cadrul aceleiași autorități sau instituții.

Ulterior, prin art. 1 și 2 din Legea nr. 293/2015 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 83/2014, a fost stabilită o majorare cu 10% a indemnizațiilor de încadrare inclusiv pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție".

Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial nr. 923 din 11 decembrie 2015, s-a stabilit că: "În anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare."

La data de 01.07.2016 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, fiind introdus art. 31 prin care se prevede: "Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții." Având în vedere diferențele nejustificate ale veniturilor din sistemul bugetar, pentru persoane care își desfășurau activitatea în aceleași condiții, prin acest act normativ s-a stabilit obligația egalizării nivelului veniturilor în raport de nivelul maxim aflat în plată.

La data de 31.08.2016 a fost adoptată O.U.G. nr. 43/2016, prin care a fost modificată O.U.G. nr. 57/2015 astfel:

"La articolul 3^1, după alin. (1) se introduc patru noi alineate, alin. (1^1) - (1^4), cu următorul cuprins:

(1^1) Sintagma «fiecare funcție» prevăzută la alin. (1) reprezintă funcțiile prevăzute în aceeași anexă, capitol, literă, număr și număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.

(1^2) În aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești."

Înalta Curte observă că prin acest act normativ a fost modificat principiul egalizării indemnizațiilor în raport de nivelul maxim existent, stipulându-se că acest nivel se va stabili fără a se ține seama de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești.

Prin decizia nr. 794/2016 din 15 decembrie 2016, fiind sesizată cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 57/2015, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3

1

alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituționale.

În considerentele aceste decizii, Curtea Constituțională a României, în motivarea deciziei de admitere a excepției de neconstituționalitate, a reținut următoarele:

"Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile art. 3

1

alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, contravin principiului egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituție, deoarece stabilesc că persoanele aflate în situații profesionale identice, dar care nu au obținut hotărâri judecătorești prin care să li se fi recunoscut majorări salariale, au indemnizații de încadrare diferite (mai mici) față de cei cărora li s-au recunoscut astfel de drepturi salariale, prin hotărâri judecătorești, generând diferențe în stabilirea salariului de bază/indemnizației de încadrare. Or, tratamentul juridic diferit instituit de legiuitor nu are nicio justificare obiectivă și rezonabilă. De altfel, dispozițiile de lege criticate lipsesc de sens și, practic, anulează voința legiuitorului și rațiunea esențială a edictării actului normativ respectiv, astfel cum sunt precizate în Preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, anume acelea de a egaliza veniturile personalului bugetar cu aceeași funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, prin raportate la nivelul maxim, și de a elimina inechitățile existente. Așadar, dispozițiile art. 3

1

alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, generează inegalități în ceea ce privește calculul indemnizației/salariului de bază al magistraților, respectiv personalului asimilat, cu același grad, gradație, condiții de vechime și de studii, și, prin urmare, contravin art. 16 din Constituție.

Astfel, Curtea constată că, pentru respectarea principiului constituțional al egalității în fața legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcții, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice."

Aplicarea unitară și generală a dispozițiilor legale incidente în materia salarizării reprezintă mijlocul de înlăturare a inechităților din sistemul de salarizare al personalului bugetar, scop urmărit de legiuitor și la edictarea art. 1 alin. (51) din Legea nr. 71/2015, privind aprobarea O.U.G. nr. 83/2014, prin care s-a stabilit obligația egalizării indemnizațiilor pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice la nivelul maxim aflat în plată în cadrul acelei autorități/instituții, dispoziții care, potrivit Deciziei nr. 23/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se aplică și familiei ocupaționale "Justiție". În același sens trebuie avute în vedere și dispozițiile O.U.G. nr. 20/2016.

Nu în ultimul rând, trebuie subliniat considerentul Deciziei Curții Constituționale nr. 749/2016, potrivit căruia "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare (…) trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice."

Astfel fiind, Înalta Curte constată că soluția instanței de fond este legală în privința constatării nelegalității deciziilor nr. 84 și 85 din data de 12.06.2018, emise de către Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, sub aspectul valorii de referință sectorială avute în vedere la stabilirea salariilor reclamanților și intervenienților începând cu data de 03.09.2015, respectiv pentru perioada 01.12.2015 – 31.12.2015.

De asemenea, în speță sunt incidente dispozițiile art. 1535 din C. civ. conform cărora, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau în cel prevăzut de lege, dobânda legală urmând a fi stabilită conform art. 2 și art. 3 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum si pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.

În conformitate cu art. 1381 alin. (3) din C. civ., în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului sa poată fi nesocotit.

Prin urmare, art. 1531 și art. 1535 din C. civ. consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor și, cum obligația de plată a dobânzii izvorăște din lege (răspunderea civilă delictuală) reclamanții sunt îndreptățiți și la plata dobânzii legale penalizatoare calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective, ce se impune a fi calculată în raport de diferențele salariale rezultate din recalculare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, în vederea asigurării reparării integrale a prejudiciului cauzat prin întârzierea plății despăgubirii cuvenite.

Înalta Curte reține că este relevantă în acest sens Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 (Completul competent să judece recursul în interesul legii), publicată in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, în care s-a reținut că plata dobânzii legale acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând astfel expresie principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1535 alin. (1) din C. civ. din 2009.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenții-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenta-reclamanta B., de recurenții-reclamanți F., B., J., C., G., K., A., E., I., D. și H. și de recurenții-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea împotriva sentinței civile nr. 864 din 27 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 aprilie 2022.