ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1553/2023

Ședința publică din data de 17 martie 2023

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3049/2022 din 26 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat recurenta reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 544 din data de 03 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei decizii, în temeiul dispozițiilor art. 503 C. proc. civ., petenta A. a formulat contestație în anulare.

Examinând excepția nesemnării contestației în anulare, invocată din oficiu în ședința publică din data de 17 martie 2023, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte constată că din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 148 din C. proc. civ. rezultă că orice cerere adresată instanței trebuie să îmbrace forma scrisă sau forma înscrisului în formă electronică. Forma scrisă nu trebuie confundată cu fotocopia, copia sau forma scanată a unui înscris, aspect care se deduce din faptul că art. 148 din C. proc. civ. face trimitere la forma originală scrisă și semnată a unei cereri.

Nu este de neglijat că art. 150 din C. proc. civ. prevede depunerea în copii certificate pentru conformitate cu originalul doar a înscrisurilor atașate cererii și nu a acțiunii de chemare în judecată propriu-zise.

Pentru a avea aceleași efectele juridice cu semnătura olografă, semnătura digitală trebuie să îndeplinească condițiile Legii nr. 455/2001. Prin urmare, existența semnăturii scanate a semnatarului nu este suficientă.

La stabilirea obligației de depunere a contestației în anulare în original, Înalta Curte va reține că prevederile art. 148 din C. proc. civ. instituie regula potrivit căreia orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și trebuie să cuprindă, printre altele, semnătura titularului acesteia, cererea putând fi formulată, potrivit alin. (2), și prin înscris în formă electronică dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, adică cele prevăzute de Legea nr. 455/2001, însă nici acest înscris în formă electronică nu trebuie confundat cu copia, fotocopia sau forma scanată a unui înscris.

În situația contestației în anulare, legea nu prevede vreo excepție de la regula potrivit căreia cererea se formulează în scris, iar în lipsa unor dispoziții speciale, se aplică prin asemănare prevederile art. 148 din C. proc. civ. și art. 194 din C. proc. civ. care reglementează cuprinsul unei cereri adresate instanței de judecată.

Potrivit art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii": "(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia. Dacă semnătura aparține unui funcționar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condițiile legii.(2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condițiile prevăzute de lege."

Prin urmare importanța semnăturii olografe rezidă în necesitatea de a se asigura că actul de procedură provine de la persoana care se pretinde că l-ar fi efectuat și că exprimă manifestarea de voință a acesteia cu privire la conținutul actului.

Așadar, semnarea cererii nu are ca scop exclusiv identificarea persoanei care o formulează, ci și asumarea consecințelor acesteia, astfel că prevederile C. proc. civ. care permit depunerea actelor de sesizare a instanței și prin fax sau alte mijloace electronice, nu elimină pentru asemenea ipoteze cerința semnăturii în original.

Posibilitatea formulării și transmiterii cererii prin mijloace electronice - art. 148 alin. (2) și art. 199 alin. (1) din C. proc. civ. vizează celeritatea comunicării cu instanța și nu înlătură obligația acesteia de a verifica, pe de o parte, identitatea titularului, iar pe de altă parte, faptul că acesta și-a însușit conținutul cererii prin aplicarea semnăturii originale.

Potrivit art. 267 din C. proc. civ., înscrisurile făcute în formă electronică sunt supuse dispozițiilor legii speciale.

Pentru ca un înscris în formă electronică să fie asimilat unui înscris sub semnătură privată (a cărui valabilitate depinde de existența semnăturii), este necesar ca acestuia să îi fie atașată o semnătură electronică, noțiune definită și reglementată de art. 5 din Legea nr. 455/2001.

Astfel, semnătura de pe cererea adresată instanței trebuie să fie executată fie olograf, fie să existe o semnătură electronică în condițiile prevăzute de Legea nr. 455/2001, neputând să fie dactilografiată, imprimată sau scanată.

În concluzie, cum contestatoarea nu și-a îndeplinit obligația comunicată de instanță în sarcina sa prin citație în temeiul art. 148 coroborat cu art. 196 din C. proc. civ., Înalta Curte va anula contestația în anulare ca nesemnată, lipsa unui element esențial al actului de sesizare a instanței atrăgând în mod necesar sancțiunea nulității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității contestației în anulare, invocată din oficiu.

Anulează ca nesemnată contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 3049 din 26 mai 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2023.