ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 573/2022

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14.07.2021, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Afacerilor Interne au solicitat, pe calea ordonanței președințiale, să se dispună: 1. - anularea în întregime a H.G. nr. 730 din 8 iulie 2021 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 11 iulie 2021 precum și a anexelor sale. 2. - în subsidiar anularea oricăreia dintre următoarele măsuri: - anularea stării de alertă pentru județul Cluj; - anularea anexei 2 art. 2 privind carantinarea; - anularea anexei 2 art. 4 raportat la anexa 3 art. 1 pct. 1,3,4, 5,6, 7, 8, 9, 10,11,14,15,16,17,18,19,21,23,26 privind condiționarea participării la orice eveniment de vaccin sau test;

Să se dispună încetarea stării de alertă;

Cu daune morale în cuantum de 1000 RON pentru reclamanta A.. 2. Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 211 din data de 05.08.2021, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Afacerilor Interne. 3. Cererea de recurs. Împotriva sentinței nr. 211 din data de 05.08.2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A.. 4. Apărările formulate în cauză. Intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare prin care invocat excepția nulității apelului pentru lipsa semnăturii, excepția inadmisibilității apelului și pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 11 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 02 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte va analiza cu prioritate regularitatea cererii de recurs în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., potrivit cărora: "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. Astfel, cu privire la excepția inadmisibilității căii de atac, în raport de calificarea dată în ședința publică din data de 02.02.2022, Înalta Curte va respinge excepția ca neîntemeiată. Totodată, Înalta Curte constată că în conformitate cu prevederile art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ. "Cererea de recurs va cuprinde: "semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic", iar dispozițiile alin. (3) prevăd că "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității." Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. indicând că: "Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă…, precum și semnătura." Potrivit art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii": "(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia. Dacă semnătura aparține unui funcționar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condițiile legii.(2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condițiile prevăzute de lege." Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie scrisă de mâna acestuia, neputând să fie dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă. Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurenta a depus cererea de recurs prin e-mail, recursul nefiind semnat olograf. Înalta Curte reține că, la dosarul cauzei, nu se află un exemplar original al recursului care să cuprindă semnătura olografă a recurentei, deși prin citația comunicată acesteia s-a consemnat existența neregularității cererii de recurs, ce nu a fost îndreptată până la data prezentei examinări. Având în vedere aspectele menționate, confirmate de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, prin lipsa semnăturii în original a părții care figurează ca titular al căii de atac exercitate în cauză. Instanța de control judiciar are în vedere și soluția de principiu adoptată de Plenul Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal, la data de 29 ianuarie 2018, în sensul că, "În ipoteza în care o parte litigantă înaintează cererea de recurs exclusiv prin fax sau e-mail și instanța face demersuri pentru a obține exemplarul purtând semnătura olografă, iar partea nu se conformează, sancțiunea aplicabilă este cea a anulării cererii de recurs". Ca urmare a nerespectării cerinței de formă prevăzute la alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e), alin. (3) din C. proc. civ., întrucât recursul nu cuprinde semnătura părții, care trebuie aplicată în original pe actele procesuale depuse la instanța de recurs.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea cererii de recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE,