ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1258/2023

Ședința publică din data de 7 martie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 19.12.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din data de 17 august 2016 întocmit de Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, precum și a Deciziei nr. 427 din data de 16 noiembrie 2016 emise de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Unitatea de Soluționare a Contestațiilor POR.

Prin sentința civilă nr. 46 din 16 februarie 2021, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, și, pe cale de consecință, a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/17.08.2016 și Decizia nr. 427/16.11.2016.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs principal pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, întemeiat în drept pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

A susținut că argumentele avute în vedere de către prima instanță nu au fost invocate de către intimată prin acțiunea formulată, nefiind negată identitatea dintre cele două terenuri în discuție.

Apreciază că terenul indicat prin cererea de finanțare este identificat ca fiind înscris în cartea funciară cu nr. x, fiind evident faptul că acest teren și terenurile de pe tarlaua x, parcela x sunt unul și același.

În consecință, a solicitat admiterea recursului cu consecința respingerii acțiunii.

De asemenea, reclamanta A. S.R.L. a promovat împotriva sentinței primei instanțe recurs incident, prevalându-se de cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

In finalul recursului incident, a solicitat ca, în ipoteza admiterii recursului declarat de pârât, să fie admis și recursul incident cu consecința admiterii acțiunii pentru motivele arătate prin cererea de recurs.

Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului principal ca nefondat.

Recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a depus, de asemenea, întâmpinare prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului incident și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Excepțiile au fost respinse prin încheierea din data de 01.03.2023.

II. Analiza cererilor de recurs

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul principal este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează.

Prima instanță a reținut ca și motiv de nelegalitate a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/2016 și a Deciziei nr. 427/2016 faptul că s-a omis a fi observate unele împrejurări esențiale în ceea ce privește reținerea neregulii, plecându-se de la ipoteza că neregula constatată a fost reprezentată de refuzul intimatei reclamante de a sista lucrările de construire după cum dispunea sentința comercială nr. 1203/2011 a Tribunalului Giurgiu.

Astfel, finanțarea reclamantei a fost acordată pentru implementarea proiectului nr. 7362 intitulat "Centru Multifuncțional de dezvoltare a afacerilor".

Edificarea construcțiilor a fost menționată în cuprinsul autorizației de construire nr. x/16.12.2008 prin care s-a consemnat că se autorizează executarea lucrărilor de construire pe terenul situat în comuna Bolintin – Deal înscris în cartea funciară nr. x-2251-2252-2253.

Din verificarea extrasului cărții funciare rezultă că terenul este intravilan, având o suprafață de 24.253 mp.

Sentința comercială nr. 1203/2011 a Tribunalului Giurgiu a vizat suspendarea de îndată a tuturor lucrărilor de construire efectuate de intimată pe terenurile extravilane agricole, comuna Bolintin-Deal tarlaua x, parcela x.

În acest context faptic, în mod corect prima instanță a reținut lipsa unei identități dintre cele două terenuri astfel că recurentul avea obligația de a lămuri toate aspectele referitoare la existența identității dintre terenul pe care au fost edificate construcțiilor și care au făcut obiectul autorizației de construire nr. x/2008 și terenurile extravilane agricole din comuna Bolintin Deal, sat Băleanu, tarlaua x, parcela x, în suprafață de 4.500 mp, respectiv 5.600 mp iar în cazul în care s-ar fi constatat identitatea, trebuia stabilit faptul dacă, începând cu data de 06.10.2011, lucrările de construire s-au realizat asupra celor două terenuri sau asupra diferenței de până la 24.253 mp.

Critica recurentului prin care se susține că argumentele avute în vedere de prima instanță în pronunțarea hotărârii atacate nu ar fi fost invocate de către intimată prin acțiunea formulată nu este întemeiată.

Verificând conținutul cererii de chemare în judecată, se constată că reclamanta a invocat aceste aspecte reținute de către instanța de fond. Astfel, la fila x din acțiunea introductivă, reclamanta a arătat că sentința comercială nr. 1203/2011 viza suspendarea lucrărilor executate pe un teren situat în extravilanul comunei Bolintin Deal, jud. Giurgiu, tarlaua x, parclea x iar terenul societății era situat în intravilanul comunei Bolintin Deal, str. x, având numărul cadastral x.

Prima instanță a respectat prevederile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., stăruind prin toate mijloacele în aflarea adevărului în cauză, administrând materialul probator necesar.

Lecturând considerentele sentinței pronunțate de către prima instanță se observă faptul că ceea ce s-a reproșat recurentului pârât a fost faptul că acesta trebuia să lămurească succesiv următoarele aspecte pentru a putea califica refuzul reclamantei de a executa sentința comercială nr. 1203/2011 ca fiind neregulă în legătură cu contractul de finanțare: existența identității dintre terenul pe care s-au edificat construcțiile și care au făcut obiectul autorizației de construire nr. x/2008 și terenurile extravilane agricole și, in cazul în care se constata respectiva identitate, să se stabilească faptul dacă, începând cu data de 06.10.2011, lucrările de construire s-au realizat asupra celor două terenuri în suprafață de 4500 mp respectiv de 5600 mp sau asupra diferenței de până la 24.253 mp.

Astfel, în mod corect prima instanță a arătat că pârâtul nu a procedat în acest mod, reținerea neregulii fiind grefată în mod nelegal pe ipoteza nefundamentată a identății terenurilor și a faptului că lucrările derulate începând cu data de 06.10.2011 au fost realizate pe terenurile la care s-a referit sentința nr. 1203/2011, fără a fi analizată conexiunea dintre aceasta și lucrările de construire care au făcut obiectul autorizației de construire și care s-au derulat începând cu data de 06.10.2011.

Cu toate că intimata reclamantă a învederat în cuprinsul contestației administrative aspecte care antamau situația suprapunerii terenurilor, nu se regăsește în decizia de soluționare a contestației o analiză a acestei situații și a susținerilor contestatoarei, nefiind rezolvată problema identității dintre terenurile extravilane și a terenului intravilan, astfel că neregula a fost reținută în mod nelegal, prima instanță dispunând în mod corect anularea actelor contestate.

În consecință, criticile aduse prin cererea de recurs sunt neîntemeiate astfel că, în raport de criticile invocate, nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, se va respinge recursul principal ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Întrucât recursul incident a fost formulat pentru ipoteza admiterii recursului principal declarat de către pârât, așa cum rezultă chiar din petitul cererii de recurs incident, iar recursul declarat de pârât nu este fondat, nu se mai impune analizarea acestui recurs declarat de reclamantă, soluția fiindu-i favorabilă pe fond, astfel că se va respinge și recursul incident.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației împotriva sentinței civile nr. 46 din 16 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016 și recursul incident promovat de reclamanta A. S.R.L. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.