ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1250/2023

Ședința publică din data de 7 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea de cheamre în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, sub numărul de dosar x/2022, disjunsă din dosarul nr. x/2021, reclamanții A. și B., prin Sindicatul Independent al Funcționarilor din Penitenciarul Iași manifest, în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Iași au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună plata unor drepturi salariale.

Prin sentința civilă nr. 319/04.05.2022, Tribunalul Iași a admis excepția necompetenței teritoriale exclusivă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Iași a avut în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004 și faptul că reclamanții A. si B. au domiciliul pe raza de competență a Tribunalului Bacău.

Prin sentința civilă nr. 535 din data de 14 octombrie 2022, Tribunalul Bacău – secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași și a constatat ivit conflictul negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bacău a reținut că la termenul de judecată din data de 09.02.2022 în dosarul nr. x/2021, din care a fost disjunsă prezenta cauză, Tribunalul Iași a amânat soluționarea cauzei pentru termenul din data de 09.03.2022, fiind pus în vedere reprezentantului convențional al reclamanților printre altele să indice domiciliu reclamanților.

La termenul din data de 09.03.2022, reprezentantul reclamanților a depus la dosarul cauzei un set de înscrisuri, fără a se depune fotocopii de pe cărțile de identitate ale reclamanților, iar instanța a dispus comunicarea către pârât a duplicatului de pe setul de înscrisuri depuse la dosar și a acordat, termen la data de 06.04.2022

La termenul din data de 06.04.2022, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale în ceea ce privește reclamanții A. și B. și a dispus disjungerea cauzei față de aceștia și formarea unui nou dosar cu termen de judecată la data de 04.05.2022.

Având în vedere faptul că, la termenul de judecată din data de 09.02.2022 la Tribunalul Iași, fiind primul termen de judecată și cu procedura legal îndeplinită, părțile putând pune concluzii, chiar și în condițiile în care s-ar aprecia că, Tribunalul Iași, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 131 alin. (2) C. proc. civ., deși nu s-a menționat în mod expres în cuprinsul încheierilor acest aspect, acordând în mod excepțional un singur termen, apreciindu-se a fi necesare lămuriri sau probe pentru stabilirea competenței, la termenul următor din data de 09.03.2022, Tribunalul Iași era obligat să-și verifice competența, prin urmare excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași, trebuia invocată și soluționată cel mai târziu la acest termen.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Din verificarea dosarului Tribunalului Iași, rezultă că primul termen la care părțile au fost legal citate și puteau pune concluzii în privința competenței a fost cel din 09.03.2022, când, însă, instanța a dispus comunicarea către pârât a înscrisurilor depuse la dosar și a acordat termen la data de 06.04.2022.

La al doilea termen de judecată, 06.04.2022, Tribunalul Iași a pus în discuția părților excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

În conformitate cu prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.", iar în conformitate cu prevederile art. 131 alin. (1) același Cod, "La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu."

Alin. (2) al aceluiași articol statuează că "În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop".

Textele menționate sunt expresia intenției legiuitorului de a stabili clar aspectul competenței unei instanțe, nerespectarea termenului procedural de invocare a necompetenței atrăgând decăderea din dreptul de a pune în discuție necompetența instanței, respectiv lipsirea instanței sesizate de posibilitatea invocării necompetenței cu depășirea termenului procedural menționat, cu consecința corelativă a consolidării competenței instanței inițial învestite, independent de norma care reglementează competența instanței.

Efectul omisiunii de a invoca necompetența teritorială la primul termen de judecată la care părțile erau legal citate este stabilirea competenței instanței inițial învestite de a soluționa cererea de chemare în judecată. De lege lata, declinarea competenței ulterior acestui moment nu mai este cu putință, odată depășit termenul procedural de invocare a necompetenței, instanța rămânând competentă să judece, chiar dacă dispoziția legală incidentă ar fi menționat competența altei instanțe.

Reținând că la termenul din data de 09.03.2022, la care părțile au fost legal citate în fața Tribunalului Iași și puteau pune concluzii, instanța nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, Înalta Curte constată că a operat prorogarea de competență în favoarea Tribunalului Iași pentru neinvocarea excepției necompetenței teritoriale în termenul legal.

În acest sens este și soluția adoptată prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin care s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Din considerentele deciziei rezultă că instanța care primește dosarul își poate invoca necompetența și poate declina competența instanței inițial investite pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanță de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare și al contradictorialității etc., ci doar întrunirea condițiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepției necompetenței.

A stabilit Înalta Curte că instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen, și va trebui să-i trimită acesteia dosarul, neinvocarea în termen a excepției de necompetență constituind o consolidare a competenței în favoarea instanței sesizate, fapt ce nu poate fi ulterior ignorat.

Astfel, Tribunalul Iași rămâne să soluționeze acțiunea în fond, fără a putea pune în discuție excepția necompetenței materiale ulterior depășirii termenului legal, în condițiile în care competența teritorială a fost deja dobândită de această instanță prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență, pentru care legiuitorul a stabilit că poate fi invocată până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași – secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Independent al Funcționarilor din Penitenciarul Iași Manifest, în numele și pentru membrii de sindicat A. si B., în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Iași în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.