ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 940/2023

Ședința publică din data de 23 mai 2023

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin decizia civilă nr. 490 din 15 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de recurentul-reclamant A. S.A, ca nefondată, s-au admis recursurile declarate de pârâtul Clubul Sportiv al Armatei Steaua București și de reclamantul A. S.A. împotriva deciziei nr. 682A din 25 aprilie 2019 și a hotărârii intermediare nr. 1491 din 27 noiembrie 2018, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-au casat deciziile și cauza a fost trimisă, spre rejudecare, la aceeași curte de apel.

Prin încheierea din data de 15.06.2021, pronunțată anterior în același dosar, completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de reclamantul A. S.A. și de pârâtul Clubul Sportiv al Armatei Steaua București împotriva deciziei nr. 682A/25.04.2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și a fixat termen de judecată la data de 9.11.2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Prin încheierea din 9.11.2021, Înalta Curte a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul încheierii de admitere în principiu din data de 15.06.2021, în sensul că dispoziția de admitere în principiu privește și hotărârea intermediară nr. 1491/27.11.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Prin aceeași încheiere, au fost respinse atât cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ca inadmisibilă, cât și cererea de solicitare a Hotărârii nr. 32/2005 pronunțată de Comisia de Examinare Mărci din cadrul OSIM și a dosarului în care a fost pronunțată această hotărâre, cereri formulate de către recurentul - reclamant A. S.A.

La data de 06.04.2023 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub numărul de dosar x/2023, contestația în anulare formulată de contestatorul A. S.A. împotriva deciziei nr. 490 din 15 martie 2022 și a încheierii din 9 noiembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații Clubul Sportiv al Armatei "Steaua București" și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.

Contestatorul a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție admiterea cererii de repunere în termenul de a formula contestația în anulare, având în vedere că motivarea și comunicarea hotărârii s-au realizat după termenul de un an prevăzut de art. 506 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ.. Contestatorul a invocat dispozițiile art. 186 din C. proc. civ. și a considerat că necomunicarea hotărârii definitive în termenul legal de 1 an prevăzut de lege constituie un motiv temeinic justificat pentru depășirea termenului de 1 an de la data rămânerii definitive a hotărârii pentru exercitarea contestației în anulare.

În motivarea contestației în anulare, contestatorul a arătat că este incident cazul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât instanța de recurs a soluționat recursul declarat împotriva deciziei nr. 682A din 25 aprilie 2019 și a hotărârii intermediare nr. 1491 din 27 noiembrie 2018, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, deși unicul capăt de cerere al memoriului de recurs al reclamantului viza doar prima hotărâre, respectiv decizia nr. 682A/2019.

În ceea ce privește încheierea din 9.11.2021, contestatorul a arătat că instanța de recurs a reținut că, dintr-o eroare materială în raport și în încheierea din 15.06.2021, nu s-a menționat că recursul vizează cele două hotărâri, fără a preciza însă că se referă doar la recursul pârâtei. Consideră că analiza recursului s-a realizat cu un cadru procesual care a depășit voința părților, iar dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale.

Contestația în anulare a fost comunicată intimaților, iar intimatul Clubul Sportiv al Armatei "Steaua București" a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității și excepția inadmisibilității contestației în anulare. De asemenea, intimatul a solicitat și respingerea cererii de repunere în termen.

Contestatorul a formulat cerere de completare a contestației în anulare cu motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., pe care a depus-o în ședința publică din 9 mai 2023, iar la data de 16 mai 2023 intimatul Clubul Sportiv al Armatei "Steaua București" a depus întâmpinare la cererea de completare a contestației în anulare, prin care a invocat nulitatea, tardivitatea și inadmisibilitatea acesteia.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând contestația în anulare din perspectiva excepției de tardivitate, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, în ceea ce privește cererea de repunere în termenul de formulare a contestației în anulare, se reține că s-a invocat de către contestator faptul că motivarea și comunicarea hotărârii contestate s-au realizat după termenul de un an prevăzut de art. 506 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ.

Potrivit art. 506 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.

Raportarea legiuitorului la termenul de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă nu echivalează cu un drept de opțiune al părților, în sensul de a formula contestația în anulare alternativ, în 15 zile de la comunicarea hotărârii sau într-un an de la data rămânerii definitive a acesteia.

Termenul de un an este unul obiectiv și are rolul de a contribui la certitudinea raporturilor juridice și de a limita în timp durata unui proces, doar în situațiile în care nu este posibilă calcularea termenului de 15 zile, deoarece comunicarea hotărârii fie lipsește, fie nu a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor procedurale.

Atare rațiune a normei, rezultată și din ordinea în care termenele diferite sunt indicate în text, impune ca verificarea respectării termenului de formulare a contestației în anulare să se raporteze prioritar la termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii și numai în subsidiar la termenul de un an, dacă este întrunită vreuna dintre situațiile de excepție menționate anterior, nefiind însă cazul în speță.

Din verificările efectuate în dosar, se constată că, potrivit dovezii de comunicare aflate la dosarul nr. x/2017, decizia nr. 490 din 15 martie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, atacată pe calea contestației în anulare, a fost comunicată la sediul cabinetului avocatului B., apărătorul contestatorului-reclamant, la data de 20 martie 2023.

Prezenta contestație în anulare a fost formulată la data de 5 aprilie 2023, în ultima zi a termenului de declarare a căii de atac, fiind transmisă prin poșta electronică după ora la care activitatea încetează la instanță, respectiv la data de 5 aprilie 2023, ora 20:03.

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 11 octombrie 2017, a fost publicată decizia nr. 34/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale privind dezlegarea modului de interpretare a dispozițiilor art. 182 și art. 183 din C. proc. civ., în sensul de a se stabili dacă acțiunea introdusă prin e-mail/fax, în ultima zi a termenului ce se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, este socotită a fi făcută în termen.

Prin această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 din C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen."

Ulterior, prin decizia nr. 45/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 961 din data de 20 octombrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului procedural care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, este socotit a fi depus în termen".

Această din urmă decizie, invocată de contestator în combaterea excepției tardivității, nu este aplicabilă în cauză. Astfel, în considerentele acestei decizii, se precizează expres, în par. 83, că litigiile declanșate anterior modificării aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 cad sub incidența efectelor obligatorii ale Deciziei nr. 34 din 15 mai 2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În sensul arătat, în decizia nr. 45/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, au fost expuse considerente teoretice referitoare la efectele în timp ale hotărârilor prealabile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, potrivit art. 521 alin. (4) din C. proc. civ.: "dispozițiile art. 518 se aplică în mod corespunzător". Potrivit acestei ultime dispoziții legale, hotărârea pronunțată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept își încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituționalității dispoziției legale care a făcut obiectul interpretării. Or, potrivit art. I pct. 24 din Legea nr. 310/2018, Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, cu modificările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: "24. La articolul 183, alin. (1) și (3) se modifică și vor avea următorul cuprins: Art. 183. - (1) Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen. (...) (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administrația locului de deținere, pe actul depus, precum și mențiunea datei și orei primirii faxului sau a e-mailului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanței, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată."

Înalta Curte a constatat că acest text relevă neechivoc modificarea art. 183 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., astfel că, în prezența acestui eveniment legislativ care se circumscrie sferei celor menționate în cuprinsul art. 518 din C. proc. civ., efectele obligatorii ale Deciziei nr. 34 din 15 mai 2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu pot fi extinse asupra normelor care nu au constituit obiect al interpretării, problema încetării efectelor acestei hotărâri fiind astfel lămurită.

Întrucât normele interpretate prin această decizie sunt norme de procedură civilă, aplicarea în timp a acestora trebuie raportată la dispozițiile art. 24 - 27 din C. proc. civ., cu caracter general, în sensul că procedurilor judiciare (lites pendentes) le este incidentă legea în vigoare la momentul declanșării lor, iar hotărârile judecătorești rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. În consecință, concluzia este aceea că sunt sub incidența efectelor obligatorii ale Deciziei nr. 34 din 15 mai 2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept doar litigiile declanșate anterior modificării aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018.

În cauza de față este incidentă această ipoteză, raportat la data începerii prezentului proces, 03 aprilie 2017, acesta fiind astfel supus normelor de procedură civilă în forma anterioară modificărilor aduse de Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, intrate în vigoare la data de 21 decembrie 2018.

Concluzionând, în cazul proceselor inițiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018 se aplică cele statuate în cuprinsul deciziei nr. 34/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Conform acestei decizii, astfel cum s-a arătat mai sus, actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen. Programul de funcționare al Înaltei Curți de Casație și Justiție începe, de regulă, la ora 8:00 și se termină la ora 16:00, conform art. 172 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea nr. 20/2023 din 14 martie 2023 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin urmare, cum nu s-a susținut și nici nu a existat vreo dovadă, în condițiile alin. (2) al articolului menționat, în sensul că programul de lucru în cadrul instanței supreme nu s-ar desfășura în intervalul orar ce constituie regula instituită de dispozițiile anterior menționate, depunerea la această instanță a contestației în anulare, prin e-mail, în ultima zi a termenului, după ora 16

00

, este socotită a fi fost realizată cu nerespectarea termenului legal reglementat de 506 din C. proc. civ., de 15 zile de la comunicarea hotărârii, cererea fiind înregistrată în evidența instanței a doua zi, respectiv pe data de 06 aprilie 2023, când a primit dată certă.

În situația expusă, prevederile art. 186 din C. proc. civ., invocate de contestator, nu își găsesc aplicabilitatea. Conform textului legal indicat, (1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. (3) În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

Din interpretarea acestor dispoziții legale reiese că, pentru a putea fi dispusă repunerea în termen, este necesar ca partea care nu și-a exercitat dreptul procedural în termenul imperativ să facă dovada existenței unor motive temeinic justificate, care exclud culpa părții și care au drept situație premisă ipoteza unei cauze obiective, apropiată forței majore, care nu putea fi prevăzută sau depășită de către cel în cauză.

În cauză, aspectele legate de motivarea și comunicarea hotărârii contestate după termenul de un an nu prezintă relevanță, termenul de 15 zile de formulare a contestației raportându-se, conform celor arătate mai sus, la data comunicării hotărârii.

În consecință, față de argumentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă cererea formulată de contestator privind repunerea în termenul de formulare a contestației în anulare și, constatând că prezenta contestație a fost înregistrată cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii prevăzut de dispozițiile art. 506 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca fiind tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen.

Respinge, ca tardiv formulată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. S.A. împotriva deciziei nr. 490 din 15 martie 2022 și a încheierii din 9 noiembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2023.