ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 497/2025

Ședința publică din data de 27 februarie 2025

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la 13 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Clubul Sportiv Municipal București, obligarea acestuia la plata sumei de 28.000 RON către cel dintâi reclamant, reprezentând bonus pentru îndeplinirea obiectivelor de performanță, alături de dobânda penalizatoare, precum și la plata sumei de 11.848,3 RON către B., cu titlu de remunerație de intermediere și a dobânzii penalizatoare. Totodată, au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

Prin întâmpinare, pârâtul Clubul Sportiv Municipal București a invocat excepția necompetenței generale și excepția necompetenței teritoriale, iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 10 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Sectorului 1 București a dispus disjungerea cererii formulate de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâtul Clubul Sportiv Municipal București.

Prin sentința civilă nr. 5649 din 12 septembrie 2019, Judecătoria Sectorului 1 București a respins excepția necompetenței generale, invocată de pârât. A admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

La rândul său, prin sentința civilă nr. 1722 din 28 februarie 2020, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Tribunalului București, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Prin sentința nr. 596 din 15 iunie 2020, Tribunalul București, secția a III-a civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Prin sentința civilă nr. 10578 din 6 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Sectorului 3 București a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Clubul Sportiv Municipal București. A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 28.000 RON, reprezentând debit principal, precum și a dobânzii legale penalizatoare, calculate de la data de 12 iunie 2018, până la achitarea integrală a debitului. A admis, în parte, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1.445 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (reprezentând taxă judiciară de timbru) și a respins, în rest, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 280A din 8 februarie 2022, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 10578 din 6 noiembrie 2020, pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București, în contradictoriu cu apelantul-pârât Clubul Sportiv Municipal București. A dispus schimbarea, în parte, a sentinței apelate, în sensul că l-a obligat pe pârât la plata sumei de 4.760 RON, reprezentând onorariu de avocat, precum și a sumei de 2.089 RON, constând în speze de deplasare și de cazare. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate și a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Clubul Sportiv Municipal București împotriva aceleiași sentințe, precum și a încheierii din 12 septembrie 2019.

Prin decizia nr. 6R din 9 ianuarie 2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondate, excepția netimbrării și excepția nulității recursului. A admis recursul declarat de pârâtul Clubul Sportiv Municipiul București împotriva deciziei nr. 280A din 8 februarie 2022 pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A.. A casat decizia apelată. A admis apelul formulat împotriva sentinței civile din 12 septembrie 2019 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București de către apelantul-pârât. A anulat sentința civilă din 12 septembrie 2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București. A admis excepția necompetenței generale a instanțelor de judecată. A anulat sentința civilă apelată și a respins cererea de chemare în judecată, ca nefiind de competența instanțelor române. A respins apelul declarat de apelantul-reclamant, ca rămas fără obiect.

Împotriva deciziei nr. 6R din 9 ianuarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

În expunerea de motive a precizat că își întemeiază calea extraordinară de atac pe dispozițiile art. 132 alin. (4) din același act normativ.

Redând parcursul procesual al litigiului, a menționat că a supus controlului judiciar decizia nr. 6R din 9 ianuarie 2023 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, învederând că prin norma reglementată la art. 132 alin. (4) C. proc. civ., în ipoteza admiterii excepției necompetenței generale a instanțelor române, legiuitorul nu a făcut distincție în ceea ce privește etapa procesuală în care a intervenit o astfel de soluție, care poate fi atacată cu recurs la instanța superioară în grad.

Recurentul a învederat că intimatul Clubul Sportiv Municipal București a invocat excepția necompetenței instanțelor române, prevalându-se de existența unei clauze compromisorii în cuprinsul contractului încheiat de părți, prin care s-a atribuit Tribunalului de Arbitraj al Baschetului competența de soluționare a litigiilor ivite în legătură cu încheierea, executarea, interpretarea ori rezilierea acestuia. Însă, în opinia sa, o astfel de entitate nu există.

Recurentul a afirmat că Judecătoria Sectorului 3 București și Tribunalul București au reținut corect, potrivit situației de fapt deduse judecății și aspectelor ce reies din adresa din 22 august 2019, că la nivelul Federației Române de Baschet nu există o comisie de specialitate cu atribuții jurisdicționale. În privința FIFA BAT s-a constatat că respectiva clauză compromisorie nu respectă condițiile impuse de regulile de arbitraj ale Tribunalului de Baschet de la Geneva, analizate prin prisma legii elvețiene, întrucât Tribunalul de Arbitraj de Baschet aplică arbitrajul conform Federal Act on Private International Law, iar nu potrivit regulilor C. proc. civ.. Mai mult, clauza nu îndeplinește condițiile din regulament, pentru a atrage competența acestui tribunal arbitral.

A apreciat că instanța de recurs a analizat greșit prevederile C. proc. civ. pentru a stabili dacă respectiva clauză compromisorie respectă prevederile legii elvețiene, care sunt aplicate de Tribunalul Arbitral de Baschet în soluționarea cauzelor aflate pe rolul său. Curtea a constatat în mod nelegal că părțile au făcut trimitere la un arbitraj instituționalizat, fiind suficientă referirea în contract la FIFA BAT pentru a fi respectată cerința art. 505 alin. (1) C. proc. civ., de vreme ce acest act normativ nu este aplicabil în Geneva, unde ar fi trebuit să aibă loc arbitrajul.

A susținut că, în realitate, legea română nu se aplică în operațiunea de examinare a validității clauzei compromisorii, de vreme ce, conform regulamentului Tribunalului, arbitrajul este guvernat de capitolul 12 din Federal Act on Private International Law, iar nu de C. proc. civ. român. Mai mult, Tribunalul Arbitral de Baschet nu este un tribunalul instituționalizat, conform legii elvețiene.

Pe cale de consecință, recurentul a considerat că se află în situația în care nicio instanță nu este competentă să judece litigiul din moment ce Tribunalul Arbitral de Baschet nu va putea să se pronunțe asupra disputelor existente între părți, iar clauza compromisorie nu conține aspectele imperative detaliate la paragr. 13 în contract, făcând-o inoperantă, tribunalul menționat aplicând legea elvețiană, iar nu legea română.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Intimatul Clubul Sportiv Municipal București a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, învederând că acesta a fost declarat împotriva unei decizii definitive. Totodată, a susținut că dispozițiile art. 132 alin. (4) C. proc. civ. prevăd posibilitatea atacării cu recurs a soluției cu privire la excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, ceea ce în cauză s-a întâmplat în cele trei grade de jurisdicție pe care litigiul le-a parcurs. În subsidiar, a formulat concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.

Recurentul A. a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității, ca nefondate.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului întocmit în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost comunicat părților, iar prin încheierea din camera de consiliu din 28 noiembrie 2024, pronunțată în prezentul dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis formal în principiu recursul, constatând că membrii completului nu sunt în unanimitate de acord asupra soluției, și a stabilit termen în ședința publică din 27 februarie 2025, cu citarea părților.

La termenul de judecată menționat, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a rămas cu prioritate în pronunțare asupra excepției de inadmisibilitate a recursului, invocată de intimat prin întâmpinare.

Examinând recursul din perspectiva excepției de inadmisibilitate, Înalta Curte constată următoarele:

Litigiul asupra căruia poartă recursul are ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., prin care s-a solicitat obligarea pârâtului Clubul Sportiv Municipal București la plata sumei de 28.000 RON, cu titlu de bonus pentru îndeplinirea obiectivelor de performanță, precum și a dobânzii penalizatoare aferente.

Pârâtul s-a apărat, prin întâmpinare, invocând excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, învederând că prin clauza stipulată la art. 12.2 (Capitolul XII. Litigii) în contractul de activitate sportivă pentru perioada 28 februarie 2018 - 31 mai 2018 sau după ultimul meci al echipei în sezonul 2017/2018, încheiat între părți, s-a convenit ca orice diferend privind încheierea, executarea, interpretarea și rezilierea contractului să fie supus, spre soluționare, comisiilor de specialitate din cadrul Federației Române de Baschet și a FIBA BAT (Tribunalul de Arbitraj al Baschetului). Prin întâmpinare, pârâtul a invocat și excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București.

Prin sentința civilă nr. 5649 din 12 septembrie 2019, Judecătoria Sectorului 1 București a respins, ca neîntemeiată, excepția necompetenței generale invocată de pârât. A admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București. La rândul său, această din urmă instanță, prin sentința civilă nr. 1722 din 28 februarie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Prin sentința nr. 596 din 15 iunie 2020, pronunțată în regulator de competență, Tribunalul București, secția a III-a civilă a stabilit competența de soluționare a litigiului în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, în considerarea dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Cauza a fost soluționată în fond prin sentința civilă nr. 10578 din 6 noiembrie 2020 a Judecătoriei Sectorului 3 București, cererea de chemare în judecată fiind admisă, iar pârâtul fiind obligat la plata către reclamant a sumei de 28.000 RON, reprezentând debit principal, precum și a dobânzii legale penalizatoare, calculate de la data de 12 iunie 2018, până la achitarea integrală a debitului.

Prin decizia nr. 280A din 8 februarie 2022, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis apelul reclamantului A. împotriva sentinței civile menționate, pe care a schimbat-o în parte, obligând pârâtul Clubul Sportiv Municipal București la plata sumei de 4.760 RON, reprezentând onorariu de avocat, precum și a sumei de 2.089 RON, constând în speze de deplasare și cazare. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate și a respins apelul declarat de pârât împotriva aceleiași sentințe, precum și a sentinței din 12 septembrie 2019, ca nefondat.

Soluția instanței de apel a fost invalidată prin decizia nr. 6R din 9 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Prin această decizie, recursul pârâtului, declarat împotriva deciziei nr. 280A din 8 februarie 2022 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a fost admis, iar hotărârea atacată a fost casată. A fost admis apelul formulat de pârât împotriva sentinței civile din 12 septembrie 2019 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, care a fost anulată. A fost admisă excepția necompetenței generale a instanțelor de judecată. Sentința menționată a fost anulată, iar cererea de chemare în judecată a fost respinsă, ca nefiind de competența instanțelor române.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul prevalându-se de dispozițiile art. 132 alin. (4) C. proc. civ.,

Potrivit art. 132 C. proc. civ., "(1) Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent. (2) Dacă instanța se declară competentă, va trece la judecarea pricinii. Încheierea poate fi atacată numai odată cu hotărârea pronunțată în cauză. (3) Dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent". Alin. (4) al aceluiași articol, pe care recurentul a declarat că își întemeiază motivele de recurs prevede că, "Dacă instanța se declară necompetentă și respinge cererea ca inadmisibilă întrucât este de competența unui organ fără activitate jurisdicțională sau ca nefiind de competența instanțelor române, hotărârea este supusă numai recursului la instanța ierarhic superioară."

Din coroborarea normelor legale enunțate cu cele ale art. 130 alin. (1) C. proc. civ. reiese că legiuitorul nu a avut în vedere ipoteza în care excepția de necompetență generală a făcut, deja, obiectul unui control jurisdicțional de legalitate în apel și în recurs, ci pe aceea în care a fost analizată pentru prima dată în fața unei instanțe, care a pronunțat o soluție de admitere a excepției, cu caracter peremptoriu, având loc dezînvestirea instanței fără a se mai realiza o învestire a altei instanțe judecătorești sau, după caz, a unui organ cu activitate jurisdicțională, urmată de trimiterea dosarului către acesta, spre competentă soluționare.

Într-un astfel de caz, hotărârea prin care instanța s-a declarat necompetentă general să soluționeze cauza este supusă numai recursului, legiuitorul instituind această cale extraordinară de atac în locul celei devolutive a apelului, întrucât, într-o asemenea ipoteză, se impune verificarea exclusivă a unor chestiuni de legalitate, iar nu de temeinicie, admiterea excepției constituind un fine de neprimire a acțiunii deduse judecății.

În prezenta cauză, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, instanța de fond a respins excepția necompetenței generale, iar prin sentința nr. 596 din 15 iunie 2020, pronunțată în soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Sectorului 3 București, Tribunalul București, secția a III-a civilă a stabilit competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, în considerarea dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., raportat la sediul pârâtului.

Ulterior, Tribunalul București, secția a III-a civilă, ca instanță de apel, a menținut soluția cu privire la excepție. Pârâtul a susținut, ca motiv de recurs, soluționarea greșită a excepției de către instanțele devolutive, motiv analizat din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și admis de către instanța de recurs în cadrul controlului judiciar exercitat împotriva hotărârii pronunțate de tribunal în apel.

Raportat la gradele de jurisdicție pe care litigiul le-a parcurs (fond, apel și recurs), contrar susținerilor recurentului, dispozițiile art. 132 alin. (4) C. proc. civ. nu sunt aplicabile în cauză.

Dimpotrivă, în lipsa unei derogări exprese prin norma legală invocată, sunt incidente normele generale de procedură în materia căilor de atac, relevante fiind prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora sunt supuse recursului "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege (...)".

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 din același act normativ, sunt hotărâri definitive, cele pronunțate în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul cauzei.

În speță, recurentul a atacat cu recurs decizia nr. 6R din 9 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care a fost respins recursul declarat de pârâtul Clubul Sportiv Municipiul București împotriva deciziei nr. 280A din 8 februarie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., această decizie este definitivă, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pe cale de consecință, recursul dedus prezentei judecăți este inadmisibil, hotărârea judecătorească fiind supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, potrivit principiului legalității căilor de atac reglementat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 6R din 9 ianuarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 6R din 9 ianuarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2025.