ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1861/2023

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin decizia civilă nr. 490 din 15 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de recurentul-reclamant A., ca nefondată, s-au admis recursurile declarate de pârâtul B. și de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 682A din 25 aprilie 2019 și a hotărârii intermediare nr. 1491 din 27 noiembrie 2018, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-au casat deciziile și cauza a fost trimisă, spre rejudecare, la aceeași curte de apel.

Prin încheierea din data de 15.06.2021, pronunțată anterior în același dosar, completul de filtru a admis în principiu recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 682A/25.04.2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și a fixat termen de judecată la data de 9.11.2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Prin încheierea din 9.11.2021, Înalta Curte a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul încheierii de admitere în principiu din data de 15.06.2021, în sensul că dispoziția de admitere în principiu privește și hotărârea intermediară nr. 1491/27.11.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Prin aceeași încheiere, au fost respinse atât cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ca inadmisibilă, cât și cererea de solicitare a Hotărârii nr. 32/2005 pronunțată de Comisia de Examinare Mărci din cadrul OSIM și a dosarului în care a fost pronunțată această hotărâre, cereri formulate de către recurentul - reclamant A.

La data de 21.04.2023 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub numărul de dosar x/2023, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 490 din 15 martie 2022, a încheierii din 15 iunie 2021 și a încheierii din 9 noiembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații B. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a arătat că decizia nr. 490/2022 evocă fondul iar instanța supremă s-a pronunțat plus petita, întrucât recursul pârâtului B. a vizat exclusiv decizia civilă nr. 682A/25.04.2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, nu și hotărârea intermediară nr. 1491/27.11.2018 a aceleiași instanțe, însă instanța de recurs a admis recursul și a casat ambele hotărâri.

În ceea ce privește încheierea din 9.11.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2017, revizuenta a arătat că instanța de recurs a reținut existența unei erori materiale în încheierea din 15.06.2021, în sensul că nu s-a menționat că recursul vizează cele două hotărâri. A considerat că, astfel, analiza recursului s-a realizat cu un cadru procesual care a depășit voința părților.

De asemenea, revizuenta a arătat că, prin cererea de recurs, reclamanta A. a solicitat casarea în parte a hotărârii intermediare, însă instanța supremă a casat în întregime decizia civilă nr. 1491/27.11.2018 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Revizuenta a susținut că instanța supremă nu s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat cu privire la invocarea în recurs a excepției lipsei de interes, astfel cum a fost formulată prin întâmpinare.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând cererea de revizuire, în raport de excepția de tardivitate a formulării acesteia, excepție a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de revizuire este îndreptată împotriva deciziei nr. 490 din 15 martie 2022, a încheierii din 15 iunie 2021 și a încheierii din 9 noiembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2017, revizuentul invocând prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul se poate cere și dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut.

În acest caz, termenul de exercitare a revizuirii este de o lună de la data comunicării hotărârii atacate, conform art. 511 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., când termenul se socotește pe luni, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună.

Din verificările efectuate în dosar, se constată că, potrivit dovezii de comunicare aflate la dosarul nr. x/2017, decizia nr. 490 din 15 martie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, atacată pe calea revizuirii, a fost comunicată la sediul cabinetului avocatului C., apărătorul revizuentului, la data de 20 martie 2023.

Prin urmare, având în vedere prevederile art. 511 alin. (1) pct. 1 coroborate cu cele ale art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speță, termenul pentru exercitarea căii de atac a revizuirii a început să curgă la data de 20 martie 2023 și s-a împlinit la 20 aprilie 2023.

Prezenta cerere de revizuire a fost formulată la data de 20 aprilie 2023, în ultima zi a termenului de declarare a căii de atac, fiind transmisă prin poșta electronică după ora la care activitatea încetează la instanță, respectiv la data de 20 aprilie 2023, ora 20:25.

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 11 octombrie 2017, a fost publicată decizia nr. 34/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale privind dezlegarea modului de interpretare a dispozițiilor art. 182 și art. 183 din C. proc. civ., în sensul de a se stabili dacă acțiunea introdusă prin e-mail/fax, în ultima zi a termenului ce se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, este socotită a fi făcută în termen.

Prin această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 din C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen."

Ulterior, prin decizia nr. 45/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 961 din data de 20 octombrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului procedural care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, este socotit a fi depus în termen".

Această din urmă decizie nu este aplicabilă în cauză. Astfel, în considerentele acestei decizii, se precizează expres, în par. 83, că litigiile declanșate anterior modificării aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 cad sub incidența efectelor obligatorii ale Deciziei nr. 34 din 15 mai 2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În sensul arătat, în decizia nr. 45/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, au fost expuse considerente teoretice referitoare la efectele în timp ale hotărârilor prealabile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, potrivit art. 521 alin. (4) din C. proc. civ.: "dispozițiile art. 518 se aplică în mod corespunzător". Potrivit acestei ultime dispoziții legale, hotărârea pronunțată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept își încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituționalității dispoziției legale care a făcut obiectul interpretării. Or, potrivit art. I pct. 24 din Legea nr. 310/2018, Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, cu modificările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: "24. La articolul 183, alin. (1) și (3) se modifică și vor avea următorul cuprins: Art. 183. - (1) Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen. (...) (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administrația locului de deținere, pe actul depus, precum și mențiunea datei și orei primirii faxului sau a e-mailului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanței, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată."

Înalta Curte a constatat că acest text relevă neechivoc modificarea art. 183 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., astfel că, în prezența acestui eveniment legislativ care se circumscrie sferei celor menționate în cuprinsul art. 518 din C. proc. civ., efectele obligatorii ale Deciziei nr. 34 din 15 mai 2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu pot fi extinse asupra normelor care nu au constituit obiect al interpretării, problema încetării efectelor acestei hotărâri fiind astfel lămurită.

Întrucât normele interpretate prin această decizie sunt norme de procedură civilă, aplicarea în timp a acestora trebuie raportată la dispozițiile art. 24 - 27 din C. proc. civ., cu caracter general, în sensul că procedurilor judiciare (lites pendentes) le este incidentă legea în vigoare la momentul declanșării lor, iar hotărârile judecătorești rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. În consecință, concluzia este aceea că sunt sub incidența efectelor obligatorii ale Deciziei nr. 34 din 15 mai 2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept doar litigiile declanșate anterior modificării aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018.

În cauza de față este incidentă această ipoteză, raportat la data începerii prezentului proces, 03 aprilie 2017, acesta fiind astfel supus normelor de procedură civilă în forma anterioară modificărilor aduse de Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, intrate în vigoare la data de 21 decembrie 2018.

Concluzionând, în cazul proceselor inițiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018 se aplică cele statuate în cuprinsul deciziei nr. 34/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Conform acestei decizii, astfel cum s-a arătat mai sus, actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen.

În considerentele acestei decizii, s-a arătat că regula de calcul al termenelor este stabilită de art. 182 alin. (1) din C. proc. civ. care prevede că ele se împlinesc la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură, în cazul termenelor socotite pe zile, săptămâni, luni sau ani. Excepția de la această regulă este prevăzută la alin. (2) al art. 182 din C. proc. civ. și se referă la actele ce trebuie depuse la instanță sau într-un alt loc, când termenul se împlinește la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile.

Astfel, deși termenele se socotesc pe zile întregi, actul trebuie depus la instanță până la ora închiderii registraturii instanței. Pentru persoanele care nu pot ajunge la sediul instanței în vederea depunerii actelor de procedură, art. 183 alin. (1) din C. proc. civ. a instituit o facilitate și a prevăzut că acestea pot fi depuse și în alte locuri, respectiv la oficiul poștal, la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare. În mod evident, deși termenele se socotesc pe zile întregi, termenul se va împlini, conform art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., la ora închiderii oficiului poștal, a serviciului de curierat rapid ori a serviciului specializat de comunicare.

Pentru situațiile în care actul de procedură se depune prin poșta electronică, în considerentele deciziei s-a arătat că posibilitatea transmiterii actelor prin metode rapide, instantanee, respectiv faxul și poșta electronică este prevăzută de C. proc. civ. în art. 148 alin. (2), art. 149 alin. (4), art. 199 alin. (1),art. 154 alin. (6), art. 241 alin. (3), art. 471 alin. (3) din C. proc. civ..].

Cu toate acestea, Înalta Curte a constatat că dispozițiile art. 183 din C. proc. civ., norme speciale, care nu pot fi aplicate prin analogie, nu fac referire și la aceste două metode de transmitere a actelor procedurale.

În această situație, în considerentele deciziei s-a constatat că problema care s-a ridicat a fost aceea dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 din C. proc. civ., actul procedural introdus prin fax ori poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care încetează activitatea instanței, este socotit a fi făcut în termen.

În prezenta cauză, termenul este stabilit pe luni, însă principiile expuse în decizia menționată își găsesc aplicabilitatea în speță, date fiind coordonatele stabilite de instanța supremă privind dovada datei depunerii actului de procedură prin poștă electronică, coordonate care trebuie avute în vedere în toate situațiile în care actul de procedură a fost trimis instanței în această modalitate.

Referindu-se la această situație, Înalta Curte a statuat că dispozițiile prevăzute de art. 183 alin. (1) din C. proc. civ. nu sunt incidente în cazul cererilor trimise prin poșta electronică sau prin fax, având în vedere și prevederile art. 183 alin. (3) din același act normativ, care prevăd, în mod expres, că recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută de serviciul de curierat rapid sau de serviciul specializat de comunicare servește ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată, or, în cazul actelor de procedură transmise pe fax sau poștă electronică, nu există o prevedere similară.

În acest sens au fost avute în vedere și dispozițiile art. 199 din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poștă, curier, fax sau scanată și transmisă prin poștă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează și primește dată certă prin aplicarea ștampilei de intrare, operațiuni care pot fi efectuate doar până la ora la care activitatea instanței încetează în mod legal.

Cu toate acestea, legea permite ca, în cazul în care un act de procedură nu a fost depus la instanță de parte personal sau prin reprezentant sau nu a fost transmis instanței prin poștă, curier, fax sau scanat și transmis prin poșta electronică ori prin înscris în formă electronică, până la ora la care activitatea instanței încetează în mod legal, astfel că nu a fost înregistrat și nu a primit dată certă prin aplicarea ștampilei de intrare, în conformitate cu prevederile art. 199 din C. proc. civ., să fie socotit depus înăuntrul termenului prevăzut de lege, dacă a fost depus prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, cu condiția de a fi depus până la ora 24:00 a ultimei zile a termenului prevăzut de lege.

S-a arătat expres în considerentele deciziei că, fiind o derogare de la regula înscrisă în art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., numai actul de procedură depus prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, cu condiția de a fi depus până la ora 24:00 a ultimei zile a termenului prevăzut de lege este prezumat de lege ca socotit a fi făcut în termen, nu și cazul comunicării prin fax sau e-mail, care, nefiind în mod expres menționat în cuprinsul art. 183, nu poate fi extins pe cale de interpretare.

Concluzia argumentelor expuse este aceea că toate actele depuse prin fax sau e-mail după ora încheierii programului de lucru al instanței sunt înregistrate a doua zi, fiind considerate depuse la data înregistrării, în conformitate cu prevederile art. 199 din C. proc. civ.. Așadar, în situațiile supuse analizei, ceea ce produce consecințe juridice cu privire la depunerea în termen a unui act de procedură este data înregistrării înscrisului la instanță, care trebuie efectuată în interiorul termenului procedural, iar nu data trimiterii actului prin poșta electronică sau prin fax, chiar și după închiderea activității instanței.

Aplicând aceste principii în prezenta cauză, rezultă concluzia că actul de procedură expediat prin poșta electronică după ora încheierii programului de lucru al instanței și înregistrat a doua zi, este considerat depus la data înregistrării, în conformitate cu prevederile art. 199 din C. proc. civ. și cu interpretările obligatorii date în decizia nr. 34/2007.

În cauză, cererea de revizuire a fost transmisă prin poșta electronică după ora la care activitatea încetează la instanță, respectiv la data de 20 aprilie 2023, ora 20:25. Programul de funcționare al Înaltei Curți de Casație și Justiție începe, de regulă, la ora 8:00 și se termină la ora 16:00, conform art. 172 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea nr. 20/2023 din 14 martie 2023 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție. De asemenea, în cauză, nu s-a susținut și nici nu a existat vreo dovadă, în condițiile alin. (2) al articolului menționat, în sensul că programul de lucru în cadrul instanței supreme nu s-ar desfășura în intervalul orar ce constituie regula instituită de dispozițiile anterior menționate.

În situația expusă, cererea de revizuire depusă la această instanță prin poșta electronică, în ultima zi a termenului, după ora 16

00

, și înregistrată a doua zi, 21 aprilie 2023, este considerată depusă la data înregistrării. Dată fiind împlinirea termenului de depunere a cererii de revizuire la data de 20 aprilie 2023, în cauză se constată nerespectarea termenului legal reglementat de art. 511 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., de o lună de la comunicarea hotărârii, cererea fiind înregistrată în evidența instanței după împlinirea termenului menționat.

În consecință, Înalta Curte va face aplicarea sancțiunii decăderii, reglementate de art. 185 alin. (1) din același cod, și va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire, împrejurare față de care nu se mai impune analiza celorlalte aspecte invocate în cauză.

În aplicarea prevederilor legale evocate anterior, Înalta Curte urmează să admită excepția de tardivitate invocată și să respingă, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 490 din 15 martie 2022, a încheierii de ședință din 15 iunie 2021 și a încheierii de ședință din 9 noiembrie 2021 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității cererii de revizuire.

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 490 din 15 martie 2022, a încheierii de ședință din 15 iunie 2021 și a încheierii de ședință din 9 noiembrie 2021 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă pronunțate în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații B. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 octombrie 2023.