ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 848/2023
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 848/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 16 mai 2023
Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
I.1. Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2022, la data de 27 iulie 2022, creditoarea A.. a formulat cerere de validare a popririi împotriva terțului poprit B. S.R.L., arătând că, prin adresa din data de 27 iunie 2022, C. a dispus, cu privire la terțul poprit B. S.R.L., înființarea popririi asupra sumei de bani în cuantum de 8.128,40 RON, compusă din 6.807,20 RON reprezentând debit și 1.321,20 RON reprezentând cheltuieli de executare, pe care le datorează debitorului poprit D..
Poprirea a fost dispusă de către C. în dosarul de executare nr. 1271/2022, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din data de 10 decembrie 2007, încheiat între E. S.A.. în calitate de împrumutator, și D., în calitate de împrumutat, contract de credit cesionat în data de 16 august 2016 către A.., ca urmare a neplății ratelor datorate către bancă și a declarării scadenței anticipate a creditului, executarea fiind încuviințată potrivit înscrisurilor atașate cererii.
I.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
I.2.1. Sentința pronunțată de Judecătoria Turnu Măgurele
Prin sentința civilă nr. 1037 din data de 14 decembrie 2022, Judecătoria Turnu Măgurele a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Turnu Măgurele a reținut că potrivit art. 400 din vechiul C. proc. civ., "contestația se introduce la instanța de executare".
A mai avut în vedere și dispozițiile art. 373 alin. (2) și (3) din același act normativ, în conformitate cu care "instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe", inclusiv validarea de poprire, potrivit dispozițiilor art. 460 alin. (1) din vechiul C. proc. civ.
Totodată, a arătat că părțile nu pot deroga prin propria voință de la aplicarea acestei norme, întrucât competența teritorială în acest caz are caracter absolut, fiind reglementată de norme de ordine publică.
Ca atare, constatând că, în cauză, executarea silită, astfel cum rezultă din actele de executare, se desfășoară pe raza domiciliului de fapt al debitorului (Pitești, județul Argeș), sub forma popririi salariului obținut de la angajator (cu sediul în comuna Bradu, județul Argeș), față de petitul cererii, în baza art. 400 rap. la art. 460 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., a apreciat că, în speță, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Pitești.
I.2.2. Sentința pronunțată de Judecătoria Pitești, secția civilă
Prin sentința civilă nr. 1944 din data de 29 martie 2023, Judecătoria Pitești, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turnu Măgurele.
A constatat ivit conflictul negativ de competență și, în temeiul art. 134 din noul C. proc. civ., a suspendat din oficiu soluționarea cauzei.
A înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.
În esență, Judecătoria Pitești, secția civilă a reținut că soluționarea unei cereri de validare a popririi este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 790 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) din noul C. proc. civ.
Totodată, a dat eficiență principiului unicității instanței de executare, statuat prin decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, reținând că executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Turnu Măgurele în dosarul nr. x/2022, prin încheierea din data de 17 iunie 2022, astfel că, în speță, competența de soluționare a cererii de validare a popririi rămâne câștigată în favoarea judecătoriei care a încuviințat executarea silită, respectiv Judecătoria Turnu Măgurele.
A mai apreciat și că este lipsită de relevanță împrejurarea că, prin încheierea din 6 mai 2011, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. x/2011, a fost încuviințată executarea silită în temeiul aceluiași titlu executoriu, atât timp cât măsura popririi ce face obiectul prezentei analize a fost luată într-un alt dosar execuțional, în care executarea silită a fost încuviințată de către Judecătoria Turnu Măgurele.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Dispozițiile art. 133 pct. 2 din noul C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.
Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Turnu Măgurele și Judecătoria Pitești, secția civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la normele de procedură aplicabile, precum și la noțiunea de instanță de executare.
Astfel, Judecătoria Turnu Măgurele a făcut aplicarea dispozițiilor art. 400 rap. la art. 460 alin. (1), precum și a celor prevăzute de art. 373 alin. (2) și (3) din vechiul C. proc. civ., reținând că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în timp ce Judecătoria Pitești, secția civilă a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. art. 790 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) din noul C. proc. civ. și a dat eficiență celor statuate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 20/2021, concluzionând că, în speță, instanța de executare este Judecătoria Turnu Măgurele, care a încuviințat executarea silită.
Prin prezentul demers judiciar, creditoarea A.. a solicitat, în temeiul art. 790 din noul C. proc. civ., validarea propririi dispuse în dosarul de executare nr. 1271/2022, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din data de 10 decembrie 2007, încheiat între E. S.A., în calitate de împrumutator, și D., în calitate de împrumutat, contract de credit cesionat la data de 16 august 2016 către A..
Prioritar, în ceea ce privește legea procesuală aplicabilă speței, Înalta Curte, reține că, în cauză, sunt incidente prevederile noului C. proc. civ., raportat la data demarării executării silite (astfel cum rezultă din mențiunea de pe cererea de executare silită, aflată la dosarul Judecătoriei Turnu Măgurele) - 8 iunie 2022 - și la dispozițiile art. 24 și art. 25 alin. (1) din noul C. proc. civ., în conformitate cu care dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, cele începute sub legea veche rămânând supuse acelei legi.
Potrivit art. 790 din noul C. proc. civ.:
"(1) Dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi".
Prin urmare, legiuitorul, în cadrul procedurii de validare a popririi, reglementate de art. 790 din noul C. proc. civ., a făcut trimitere expresă la instanța de executare ca instanță competentă a soluționa o atare cerere.
În ceea ce privește noțiunea de instanță de executare, Înalta Curte reține că, în considerentele deciziei nr. 20 din data de 27 septembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) din noul C. proc. civ., instanța supremă a dat eficiență principiul unicității instanței de executare, arătând că "una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute la alin. (3) al art. 651 din noul C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legislator drept instanță de executare".
În speță, prin încheierea civilă nr. 1008 din data de 17 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Turnu Măgurele a încuviințat executarea silită a titlului executoriu, constând în contractul nr. x din data de 10 decembrie 2007, încheiat între E. S.A. și D., admițând cererea formulată în acest sens de C., privind pe creditoarea A.. și pe debitorul D..
Totodată, în acord cu cele reținute de către Judecătoria Pitești, secția civilă, Înalta Curte constată că, la stabilirea instanței competente a soluționa prezenta cerere de validare a popririi, nu se poate da vreo eficiență împrejurării că, anterior, a mai fost demarată o procedură de executare silită în temeiul aceluiași titlu executoriu, atât timp cât acea procedură a încetat la data de 23 februarie 2022 și s-a început o nouă executare silită la data de 8 iunie 2022, formându-se un nou dosar de executare, în care executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Turnu Măgurele și în care a fost formulată cererea de validare a popririi cu privire la care s-a ivit prezentul conflict negativ de competență.
Ca atare, având în vedere cele reținute în cuprinsul deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, rezultă că, în speță, instanța de executare la care se referă prevederile art. 790 din noul Cod C. proc. civ. este Judecătoria Turnu Măgurele, care a încuviințat executarea silită.
Prin urmare, având în vedere cele anterior reținute, în temeiul art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turnu Măgurele.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turnu Măgurele.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 mai 2023.