ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1864/2023

Ședința publică din data de 31 octombrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul B. ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 13.200 RON reprezentând sumele achitate în numele autoarei pârâtului, C., în baza contractului de credit nr. x din 16.03.2019 și dobânda datorată pentru achitarea acestor sume, actualizate la zi cu rata inflației de la data plății la data plății efective și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2280, art. 2320 C. civ., raportate la art. 194 și urm. C. civ.

2.1. Judecătoria Târgu Jiu, prin sentința nr. 401/31.01.2023 a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut incidența prevederilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că pârâtul are domiciliul în Timișoara, județul Timiș.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Timișoara, prin sentința nr. 10544 pronunțată la data 5 mai 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat cauza și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența prevederilor art. 118 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., precum și faptul că a fost învestită cu o cerere a creditorului defunctei, în raport cu împrejurarea că pretențiile deduse judecății sunt reprezentate de sumele achitate de reclamant în numele autoarei pârâtului, C. (girant al acesteia), în baza contractului de credit nr. x din 16.03.2019 și dobânda datorată pentru achitarea acestor sume, actualizate la zi cu rata inflației de la data plății la data plății efective.

Totodată, instanța a reținut incidența prevederilor art. 954 alin. (2) C. proc. civ., sens în care a constatat că din cuprinsul certificatului de deces coroborat cu rezultatul verificărilor efectuate de instanță în DEPABD, rezultă că ultimul domiciliu al defunctei C. a fost în comuna Fărcășești, județul Gorj, aflat în circumscripția Judecătoriei Târgu Jiu.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., instanța constată următoarele:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Târgu Jiu și Judecătoria Timișoara.

Declinarea reciprocă de competență este determinată de modalitatea diferită în care cele două instanțe aflate în conflict apreciază asupra incidenței fie a dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., care instituie regula generală conform căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța de la domiciliul pârâtului, dacă legea nu prevede altfel, fie a dispozițiilor art. 118 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "cererile privitoare la cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar" sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului, până la ieșirea din indiviziune.

Înalta Curte mai reține că stabilirea competenței se realizează raportat la cererea de chemare în judecată, mai precis obiectul și cauza acesteia, astfel cum au fost stabilite de către reclamant, instanța care soluționează incidentul procedural ivit stabilind doar care dintre judecătorii este mai bine plasată în analiza cauzei conform dispozițiilor legale.

Potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ.: "În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar".

Textul legal menționat precizează în mod clar aplicarea sa în timp, respectiv, faptul că în materie de moștenire este competentă instanța de la ultimul domiciliu al defunctului "până la ieșirea din indiviziune", adică atâta vreme cât între moștenitori subzistă starea de indiviziune.

Prin urmare, după lichidarea moștenirii, adică după desăvârșirea împărțelii între moștenitori, nu mai subzistă motivele care să justifice o competență teritorială exclusivă, pentru că după acest moment nu se mai poate vorbi despre "cereri în materie de moștenire".

Mutatis mutandis, aceeași soluție se impune și atunci când încă de la data deschiderii succesiunii o atare stare de indiviziune nu a existat, pentru că masa succesorală nu a revenit mai multor persoane cu vocație succesorală concretă.

În speță, se constată că prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul instanței la data de 17.06.2022 și întemeiată pe dispoziții referitoare la fidejusiune, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 13.200 RON, reprezentând sumele achitate de acesta în calitatea sa de girant al defunctei C., autoarei pârâtului, în baza unui contract de credit, invocând faptul că "pârâtul a acceptat succesiunea, făcând acte de acceptare tacită, respectiv folosește casa și toate bunurile rămase după deces".

În cadrul procedurii succesorale dezbătute după defuncta C. (decedată la 4.10.2021), autoarea pârâtului, s-a eliberat de către notarul public D. certificatul de moștenitor nr. x din 22.08.2022, din care rezultă că are calitatea de unic moștenitor legal al acesteia numitul B., în calitate de fiu.

Rezultă așadar, că la momentul învestirii instanței nu exista o stare de indiviziune determinată de decesul titularei contractului de credit, pârâtul fiind unicul moștenitor al acesteia.

În acest context, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 118 C. proc. civ., întrucât cererea de chemare în judecată nu îndeplinește cerințele speciale ale acestei norme, iar reclamantul invocă un drept de creanță potrivit dreptului comun.

Ca atare, devin incidente prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

În plus, necompetența teritorială de drept comun, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., este de ordine privată, astfel că, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., putea fi invocată doar de către pârâți prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Or, în condițiile în care această excepție nu a fost invocată de către pârât, instanța învestită inițial, Judecătoria Târgu Jiu, rămâne competentă să soluționeze cauza.

Pentru argumentele prezentate, în aplicarea art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 octombrie 2023.