ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2137/2022

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28 septembrie 2020 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuenta A. a declarat recurs împotriva deciziilor civile nr. 446 Ap din 2 iulie 2020 și nr. 644 Ap din 30 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Prin încheierea din încheierea din 24 iunie 2021 s-a admis în principiu recursul declarat de revizuenta A. și s-a fixat termen cu citarea părților la 28 octombrie 2021, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac.

La termenul din 28 octombrie 2021, având în vedere decesul recurentei revizuente, survenit la 28 decembrie 2020, astfel cum rezultă din certificatul de deces seria xnr. x eliberat la 31 decembrie 2020, precum și față de împrejurarea că nu a fost depus un certificat de moștenitor și nici nu s-a solicitat termen pentru introducerea în cauză a moștenitorilor defunctei, cauza a fost suspendată conform dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cauza a primit termen 3 noiembrie 2022 pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Asupra excepției de perimare a cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

Alin. (2) al aceluiași text de lege dispune că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță, iar alin. (3) prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.

În sensul prevederilor legale anterior redate, perimarea se înfățișează ca o sancțiune ce se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului dedus judecății.

Perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni.

În litigiul pendinte, întrucât la 28 decembrie 2020 a intervenit decesul recurentei-revizuente, iar la termenul de judecată din 28 octombrie 2021 partea interesată nu a solicitat termen pentru introducerea moștenitorilor în judecată, în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea recursului. Drept urmare, termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății și s-a împlinit la 28 aprilie 2022.

Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerințele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării (28 octombrie 2021) și până la data repunerii pe rol a cauzei în vederea analizării excepției de perimare trecând mai mult de 6 luni, timp în care partea interesată nu a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor defunctei și nici nu s-a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părților pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancțiunea reglementată de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., judecata recursului declarat de revizuenta A. fiind perimată de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 446 din 2 iulie 2020 și deciziei nr. 644 din 30 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2022.