ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 445/2023

Ședința publică din data de 09 martie 2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată în data de 17 decembrie 2021 sub nr. x/2021, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, revizuentul A. a formulat cerere de recurs împotriva deciziei civile nr. 1372/2021 din 05 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – secția I civilă.

Dosarul a fost repartizat completului de judecată nr. 10, care a fixat termen de judecată la 26 ianuarie 2022, în vederea soluționării recursului.

Prin încheierea din 26 ianuarie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă a suspendat judecata cererii de recurs formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1372/2021 din 05 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – secția I civilă, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reținând că, la apelul nominal, nu s-a prezentat niciuna dintre părți și nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin rezoluția din 26 ianuarie 2023, Înalta Curte, din oficiu, a stabilit termen de judecată la data de 09 martie 2023, în vederea discutării perimării cererii de recurs formulată revizuentul A..

La acest termen, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției de perimare, pe care o va admite pentru următoarele motive:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.".

Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii ei este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speță, de la data când a intervenit suspendarea, 26 ianuarie 2022, a trecut mai mult de 1 an, timp în care recurentul nu a îndeplinit vreun act de procedură prin care să fie întrerupt cursul suspendării, lăsând cauza în nelucrare pentru o perioadă ce depășește termenul reglementat de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865.

Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de un an se datorează culpei părții, în baza art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte constată perimată cererea de recurs cu a cărei soluționare a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1372/2021 din 05 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 martie 2023.