ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2347/2021

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 2 iulie 2020 sub nr. x/2019* pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, reclamantul A. a formulat cerere de recurs împotriva deciziei nr. 234A din 9 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Dosarul a fost repartizat completului de judecată nr. 9 care, prin rezoluția din 15 septembrie 2020, a fixat termen de judecată la 23 noiembrie 2020 în vederea soluționării recursului.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a suspendat judecata cererii de recurs formulată de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 234A din 9 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reținând că, la apelul nominal, a lipsit revizuentul, iar acesta nu a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Prin rezoluția din 20 iulie 2021, Înalta Curte, din oficiu, a stabilit termen de judecată la data de 9 noiembrie 2021, în vederea discutării perimării cererii de recurs formulată reclamantul A..

La acest termen, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției de perimare, pe care o va admite pentru următoarele motive:

Potrivit art. 416 C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive neimputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speță, de la data când a intervenit suspendarea, 23 noiembrie 2020, au trecut mai mult de 6 luni, timp în care recurentul nu a îndeplinit vreun act de procedură prin care să fie întrerupt cursul suspendării, lăsând cauza în nelucrare pentru o perioadă ce depășește termenul reglementat de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni se datorează culpei părții, în baza art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată perimată cererea de recurs cu a cărei soluționare a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 234A din 9 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 noiembrie 2021.