ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1994/2022
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1994/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 20 octombrie 2022
Asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 15 iulie 2021 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 29 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
La termenul de judecată din 7 octombrie 2021, stabilit în vederea soluționării cererii de recurs, instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatându-se că niciuna dintre părți, legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea cauzei și că părțile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cauza a primit termen la 16 iunie 2022 pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen la care recurentul-petent a depus cerere de repunere în termenul de formulare a cererii de repunere pe rol, calificată de instanță ca fiind o cerere de suspendare a cursului perimării, în condițiile art. 418 alin. (3) C. proc. civ.
Asupra excepției de perimare a cererii de recurs și asupra cererii de suspendare a cursului perimării, formulată de recurentul-petent A., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni."
Alin. (2) al aceluiași text de lege, dispune că "termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță, iar alin. (3) prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată."
În sensul prevederilor legale anterior redate, perimarea se înfățișează ca o sancțiune ce se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului dedus judecății.
Perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.
Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni.
În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din 7 octombrie 2021 stabilit pentru judecarea recursului, termen la care, constatându-se că niciuna din părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea pricinii.
Termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății și s-a împlinit la 7 aprilie 2022.
La 16 iunie 2022 recurentul-petent A. a depus la dosar cerere de suspendare, cerere care nu este însă aptă a produce efectul întreruptiv prevăzut de lege.
Suspendarea cursului perimării este reglementată prin dispozițiile art. 418 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care "perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege."
Pentru a putea însă să producă efect suspensiv, este necesar ca solicitarea de repunere pe rol să fie efectuată înăuntrul termenului de perimare, respectiv între momentul suspendării (7 octombrie 2021) și data la care s-a împlinit termenul de perimare (7 aprilie 2022).
Orice act de procedură îndeplinit, de părți sau de instanță, după împlinirea termenului de perimare, nu poate produce efectul suspensiv, împlinirea termenului de perimare operând ope legis. Chiar dacă cererea de suspendare a cursului perimării este formulată înainte de termenul de judecată stabilit pentru discutarea perimării, instanța nu o poate valorifica, fiind obligată să constate că termenul de perimare s-a împlinit. Prin simpla împlinire a termenului legal de perimare, calea de atac se perimă, independent de data la care instanța stabilește termen pentru constatarea perimării.
Prin urmare, împrejurarea că la termenul 16 iunie 2022 stabilit pentru discutarea perimării, recurentul-petent a depus cerere de suspendare a cursului perimării, nu este în măsură să înlăture obligația instanței de a constata că termenul de perimare a fost împlinit, astfel încât, pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge cererea de suspendare a cursului perimării.
În ceea ce privește excepția de perimare, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerințele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării și până la data repunerii pe rol a cauzei în vederea analizării excepției de perimare trecând mai mult de 6 luni, timp în care niciuna dintre părți nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecății și nici nu a fost făcută dovada existenței, în timpul curgerii termenului de perimare, a vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.
Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părților pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancțiunea reglementată de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., judecata recursului declarat de petentul A. fiind perimată de drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de suspendare a cursului perimării, formulată de recurentul-petent A..
Constată perimat recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 29 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2022.