ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1663/2024

Ședința publică din data de 18 iunie 2024

Asupra cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 09 ianuarie 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 245/C/2020 din 02 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

La termenul de judecată din 17 octombrie 2023, stabilit în vederea soluționării cererii de recurs, instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatându-se că niciuna dintre părți, legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea cauzei și că părțile nu au solicitat judecarea în lipsă.

Prin referatul din 26 aprilie 2024, constatându-se că s-a împlinit termenul legal de 6 luni de la data întocmirii ultimului act de procedură, respectiv 17 octombrie 2023, perioadă în care dosarul a rămas în nelucrare din vina părții interesate, s-a apreciat necesară repunerea cauzei pe rol, pentru constatarea perimării din oficiu, părțile fiind citate în vederea discutării respectivei excepții.

Potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cauza a primit termen la 18 iunie 2024 pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Asupra excepției de perimare a cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni."

Alin. (2) al aceluiași text de lege dispune că "termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță, iar alin. (3) prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată."

În sensul prevederilor legale anterior redate, perimarea se înfățișează ca o sancțiune ce se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului dedus judecății.

Perimarea operează dacă este îndeplinită condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Fiind un termen procedural socotit pe luni, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni.

În cauză, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din 17 octombrie 2023 stabilit pentru judecarea recursului, termen la care, constatându-se că niciuna din părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea pricinii.

Termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății și s-a împlinit la 17 aprilie 2024.

Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerințele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării și până la data verificării în ședință publică a condițiilor pentru operarea excepției de perimare trecând mai mult de 6 luni, timp în care niciuna dintre părți nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecății și nici nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Cât privește cererea formulată de recurent la 13 noiembrie 2023, aceasta nu este aptă a întrerupe curgerea termenului perimării, ea nefiind un act de procedură efectuat în vederea judecării cauzei, atâta timp cât aceasta nu cuprinde o cerere de repunere pe rol a cauzei și nici solicitarea judecării cauzei în lipsă.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părții pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancțiunea reglementată de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., judecata recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 245/C din 2 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimații-pârâți B., C. și D. fiind perimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată judecata recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 245/C din 2 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimații-pârâți B., C. și D..

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererea de recurs depunându-se la secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iunie 2024.