ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1063/2024

Ședința publică din data de 16 aprilie 2024

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 01.04.2022, sub nr. x/2021, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, petentul A. a declarat recurs împotriva încheierii nr. 6/FM din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Dosarul a fost repartizat completului de judecată nr. 9 care, prin rezoluția din 09.06.2022 a fixat termen de judecată la 8 noiembrie 2022 în vederea soluționării recursului.

Prin încheierea din 8 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reținând că la apelul nominal nu s-a prezentat niciuna dintre părți și nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Prin rezoluția din 21.12.2023 instanța a fixat termen de judecată la 16.04.2024, în vederea discutării perimării.

La acest termen, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției de perimare, pe care o va admite pentru următoarele motive:

Potrivit art. 416 C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive neimputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speță, de la data când a intervenit suspendarea, 8 noiembrie 2022, au trecut mai mult de 6 luni, timp în care recurentul nu a îndeplinit vreun act de procedură prin care să fie întrerupt cursul suspendării, lăsând cauza în nelucrare pentru o perioadă ce depășește termenul reglementat de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni se datorează culpei părții, în baza art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată perimat recursul cu a cărui soluționare a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul-petent A. împotriva încheierii nr. 6/FM din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații B. și C..

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 Judecători.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 aprilie 2024.