ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1192/2023

Ședința publică din data de 15 iunie 2023

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 6.10.2022 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași sub nr. x/2022, petenta A., prin executor judecătoresc B. a solicitat instanței, ca prin sentința ce se va pronunța în contradictoriu cu intimata C., să se constate perimarea executării silite, în dosarul nr. x/2016.

În drept, au fost invocate prevederile art. 697, art. 698 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 137 din 7 februarie 2023, Judecătoria Filiași a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii formulată de petenta A., prin executor judecătoresc B., în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că este învestită cu soluționarea unui incident apărut în cursul executării silite, iar, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 651 din C. proc. civ. (forma în vigoare la data demarării executării silite, 28.09.2016).

Din extrasul privind interogarea bazei de date D.E.P.A.B depus la dosar, reiese că, din data de 1 februarie 1992, debitoarea C. are domiciliul în municipiul București, str. x, motiv pentru care, în raport de prevederile legale invocate și de domiciliul debitoarei C. la data demarării executării silite, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Sectorului 3 București.

Învestită prin declinare, prin sentința civilă nr. 4152 din 27 aprilie 2023, Judecătoria Sectorului 3 București, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Filiași, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Față de obiectul dosarului, instanța a reținut incidența prevederilor art. 698 alin. (1) și a art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., precum și faptul că în dosarul de executare nr. 58/2016 creditoare este intimata C., iar debitoare este D., cu domiciliul în localitatea Frățoșița, județul Dolj, iar executarea silită a fost încuviințată de instanța de executare, respectiv de Judecătoria Filiaș.

Pentru aceste considerente, Judecătoria Sectorului 3 București a apreciat că instanța de executare este Judecătoria Filiași.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Filiași îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Filiași și Judecătoria Sectorului 3 București.

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea petentei A., prin care a solicitat instanței să constate perimarea executării silite în dosarul nr. x/2016.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Filiași și Judecătoria Sectorului 3 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima raportându-se la domiciliul intimatei C., la data demarării executării silite, iar Judecătoria Sectorului 3 București făcând aplicarea principiului unicității instanței de executare.

Ambele instanțe au reținut, în mod corect, faptul că sunt învestite cu soluționarea unui incident apărut în cursul executării silite, iar competența aparține instanței de executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 698 alin. (1) coroborate cu art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., în sensul că:

"instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Potrivit art. 645 alin. (1) din C. proc. civ. în procedura de executare silită, părțile sunt creditorul și debitorul, iar, prin debitor se înțelege partea pasivă din cadrul executării silite.

Înalta Curte constată că executarea silită a fost demarată la solicitarea creditoarei C. (intimată în cauza pendinte), în contradictoriu cu debitoarea D., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 979 din 7 iunie 2001 pronunțată de Judecătoria Filiași .

Astfel cum rezultă din înscrisurile dosarului și ale dosarului de executare nr. 58/2016, Judecătoria Filiași este cea, care a încuviințat executarea silită prin încheierea din 6 octombrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016 .

Potrivit dezlegărilor obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată în recurs în interesul legii, aplicabile mutatis mutandis în litigiul pendinte, s-a stabilit că:

"în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Așadar, încă din momentul încuviințării executării silite este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, fiind singura instanță competentă material și teritorial să soluționeze toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite (par. 70).

Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale (par. 71).

Aplicând, pentru identitate de raționament, aceste dezlegări obligatorii în cauza de față, se reține că revine instanței de executare competența de soluționare a incidentului invocat de petent (perimarea executării silite), din moment ce aceasta a dobândit, de la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, competența de a soluționa orice incidente ulterioare circumscrise fazei executării silite, pe întreaga durată a acesteia.

Drept urmare, odată încuviințată executarea silită, calitatea de instanță de executare nu mai poate fi reapreciată, cu prilejul verificării competenței în cadrul cauzei pendinte.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Filiași, nefiind incidentă o ipoteză de excepție, în sensul art. 651 alin. (3) teza finală C. proc. civ., care să justifice determinarea competenței în speță, în raport de alte criterii, competența de soluționare a cauzei pendinte se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat executarea silită, și anume Judecătoria Filiași, ca instanță de executare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Filiași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Filiași.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.