ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1187/2023

Ședința publică din data de 15 iunie 2023

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 3 București, la data de 22 februarie 2023, sub nr. x/2023, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Contractul de împrumut nr. 8 din data de 21.02.2014 și anexa nr. 1, pentru recuperarea sumei de 8.550,78 RON, la care se adaugă cheltuielile de executare silită, prin toate modalitățile de executare silită prevăzute de lege.

Prin sentința nr. 2151 din 9 martie 2023, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect "încuviințare executare silită", înaintată de Biroul Executorului Judecătoresc A., în favoarea Judecătoriei Drobeta- Turnu Severin.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut incidența prevederilor art. 651 alin. (1), art. 692 alin. (3) din C. proc. civ., precum și faptul că titlul executoriu este reprezentat de Contractul de împrumut nr. x/21.02.2014, în care debitorul principal este B., iar C. are calitatea de garant -fidejusior, în baza aceluiași contract de credit și a anexei 1 .

Instanța a arătat că, în speță, există o singură instanță de executare, respectiv aceea de la domiciliul debitorului principal, împotriva căruia s-a început executarea silită, în dosarul nr. x/2021 al BEJ D., încuviințarea executării fiind dispusă de către Judecatoria Drobeta Turnu Severin, prin Incheierea din data de 27.09.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, anexat din oficiu.

Astfel, instanța a reținut aplicabilitatea Deciziei nr. 20/2021 privind examinarea recursului în interesul legii, precum și faptul că s-a dispus încuviintarea executarii silite pentru debitorul principal de către Judecatoria Drobeta Turnu Severin, dar și faptul că domiciliul debitorului principal este în Drobeta Turnu Severin, str. x, Sc 2, judetul Mehedinti.

Învestită prin declinare, prin sentința civilă nr. 1410 din 13 aprilie 2023, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Instanța a reținut că particularitățile procedurii execuționale conduc la concluzia unei competențe teritoriale exclusive a instanței de executare, potrivit criteriilor prevăzute de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

În opinia instanței, Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, nu are aplicabilitate în prezenta cauză, având în vedere că stabilește instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii, la care se referă titlul executoriu. Or, prezenta cauză are ca obiect încuviințarea executării silite.

Totodată, referirile, pe care Înalta Curte de Casație și Justiție le face la principiul unicității instanței de executare, în cadrul Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, vizează exclusiv ipoteza în care există un titlu executoriu, în respectivul titlu figurează mai mulți debitori, care au domicilii sau sedii diferite, situate în raza de competență a mai multor judecătorii, iar, în temeiul principiului disponibilității, creditorul și-a manifestat dreptul să ceară executarea silită în același timp a mai multor debitori prin aceeași cerere de executare silită, existând astfel mai mulți debitori în cadrul aceleiași proceduri execuționale (considerentele 75-79).

Comparativ, în cauză, creditorul nu a înțeles să urmărească mai mulți debitori prin aceeași cerere de executare silită și în cadrul aceleiași proceduri execuționale, formulând două cereri de executare silită, pe rolul a doi executori diferiți, care au deschis două dosare execuționale, motiv pentru care nu se poate interpreta că instanța de executare este cea care a încuviințat executarea silită în cadrul dosarului de executare nr. 152/E/2021, fiind o altă procedură execuțională.

Pe cale de consecință, având în vedere că nu există nicio dispoziție legală, aplicabilă în speță, care să prevadă că stabilirea competenței instanței de executare se face prin raportare la domiciliul sau sediul debitorului principal, în raport de domiciliul debitorului C. (situat în București, Sectorul 3), instanța a apreciat că Judecătoriei Sectorului 3 București îi revine competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulate de Biroul Executorului Judecătoresc A..

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Drobeta Turnu Severin îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Sectorului 3 București și Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

Obiectul demersului judiciar, ce a stat la baza declanșării conflictului negativ de competență îl constituie cererea având ca obiect "încuviințare executare silită", înaintată de Biroul Executorului Judecătoresc A..

Titlul executoriu este reprezentat de Contractul de împrumut nr. 8 din 21 februarie 2014 (debitor fiind B.) și Anexa nr. 1 din 24 februarie 2014 la contract (debitor fiind C.), creditor fiind C.A.R. Spitalul Clinic de Psihiatrie Alexandru Obregia -IFN.

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei, în raport de prevederile art. 651 din C. proc. civ. și de dezlegările Deciziei în interesul legii nr. 20 din 27 septembrie 2021, având în vedere situația particulară a speței, respectiv, pe de o parte, în funcție de domiciliul debitorului principal, împrumutatul B. (localitatea Drobeta Turnu Severin) și încuviințarea executării silite demarată împotriva acestuia, de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin, respectiv, pe de altă parte, de domiciliul garantului C. (București, Sector 3) și împrejurarea că împotriva terțului garant a fost demarată, distinct, executarea silită.

Potrivit art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

De asemenea, art. 645 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "sunt părți în procedura de executare creditorul și debitorul", iar, potrivit art. 648 alin. (1) din același cod, "creditorul, în condițiile legii, poate urmări, în limita creanței și a accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat, și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile debitorului se aplică în mod corespunzător și terților garanți, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel".

Potrivit acestor dispoziții legale, în procedura de executare silită, părțile sunt creditorul și debitorul, însă prin debitor trebuie să se înțeleagă partea pasivă din cadrul executării silite, având în vedere că procedura execuțională poate fi pornită atât împotriva debitorului principal, cât și împotriva terților garanți.

Dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., care stabilesc că instanța de executare este cea de la sediul debitorului nu disting între debitorul principal și terții garanți, astfel încât, prin coroborare cu dispozițiile art. 648 alin. (1) din C. proc. civ., aceștia din urmă sunt debitori în procedura de executare silită inițiată de creditor.

Din contractul de împrumut nr. x din 21 februarie 2014 și Anexa nr. 1 din 24 februarie 2014 la contract, rezultă că C. are calitatea de garant al împrumutului contractat de B. și s-a obligat, în solidar cu împrumutatul, renunțând la beneficiul discuțiunii și diviziunii.

Creditoarea a optat pentru urmărirea, cu prioritate, a debitorului principal, sens în care a demarat executarea silită aflată pe rolul BEJ D. (dosar executare nr. x/2021).

Prin încheierea din 27 septembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis cererea de încuviințare a executării silite formualtă de BEJ D. privind pe creditoarea Asociația C.A.R. a Spitalului Clinic de Psihiatrie Alexandru Obregia și debitorul B..

Înalta Curte reține că sunt aplicabile mutatis mutandis în litigiul pendinte dezlegărilor obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată în recurs în interesul legii, în sensul că procedura încuviințării executării silite are caracter grațios, fiind aplicabile dispozițiile privitoare la procedura necontencioasă judiciară, inclusiv dispozițiile art. 529 din C. proc. civ., astfel încât, chiar și în ipoteza în care necompetența teritorială a instanței de executare ar fi una de ordine privată, ceea ce nu este cazul, instanța este ținută de invoce din oficiu necompetența (par. 67-68).

Concluzia conform căreia o singură instanță ar fi desemnată drept instanță de executare rezultă și din obligativitatea aplicării prevederilor art. 529 alin. (1) din C. proc. civ. de către instanța sesizată cu cererea de încuviințare a executării silite, în ipoteza în care aceasta ar fi necompetentă teritorial a soluționa cererea, situație în care aceasta este ținută să trimită dosarul instanței competente, care devine astfel instanță de executare (par. 69).

Așadar, încă din momentul încuviințării executării silite este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, fiind singura instanță competentă material și teritorial să soluționeze toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite (par. 70).

Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale (par. 71).

În considerarea acestor dezlegări, împrejurarea că, ulterior, creditorul a formulat, distinct, cerere de executare silită a garantului, fiind învestit un alt executor judecătoresc, nu putea să atragă consecința pierderii competenței instanței inițial învestite, care reprezintă instanța de executare în sensul art. 651 din C. proc. civ. și care rămâne competentă să soluționeze orice cerere ce vizează executarea silită a obligațiilor izvorâte din contractul de împrumut nr. x din 21 februarie 2014 și Anexa nr. 1 din 24 februarie 2014.

Drept urmare, odată încuviințată executarea silită, calitatea de instanță de executare nu mai poate fi reapreciată, cu prilejul verificării competenței în cadrul unei alte cereri de încuviințare a executării silite.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.