ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1082/2022

Ședința publică din data de 10 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competență se constată următoarele:

Totodată, s-a solicitat trimiterea dosarului la Judecătoria Timișoara pentru conexarea dosarului de executare nr. 502/EX/2016 aflat pe rolul BEJ C. Târgu Jiu, la dosarul de executare nr. 393/EX/2016 aflat pe rolul B. Timișoara.

În considerentele acestei sentințe, s-a reținut că pe rolul B. se află dosarul nr. x/2016, executarea silită fiind declanșată la data de 29 martie 2016 conform cererii de executare depuse de creditoarea D., iar pe rolul BEJ C. a fost înregistrat dosarul nr. x/2016, cererea de executare fiind înregistrată la biroul executorului judecătoresc la data de 30 martie 2016.

Având în vedere dispozițiile art. 654 alin. (1) C. proc. civ., precum și data depunerii celor două cereri de executare, prima instanță sesizată a observat că, în circumscripția Judecătoriei Timișoara s-a început prima executare, cea de pe rolul B..

Prin urmare, s-a concluzionat că normele care reglementează competența în materia executării silite sunt de ordine publică, conform dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 coroborate cu art. 130 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a constatat întemeiată excepția necompetenței sale teritoriale în soluționarea cauzei, dispunând declinarea competenței.

În considerentele acestei sentințe, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 654 C. proc. civ., forma în vigoare la data formulării cererii de conexare, art. 651 C. proc. civ., forma în vigoare la data formulării cererii de executare, precum și art. 650 C. proc. civ., în forma modificată după pronunțarea deciziei Curții Constituționale nr. 348 din 17 iunie 2014, publicată în M. Of. nr. 529 din 16 iulie 2014.

Astfel, s-a constatat că, după modificarea textului de lege, nu mai este posibilă existența a două sau mai multor instanțe de executare, în cazul a două sau a mai multor executări silite efectuate de executori din circumscripția unor instanțe diferite. S-a subliniat că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se afla la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.

Or, în cauză, având în vedere că la data începerii celor două executări silite ambele debitoare aveau domiciliul în circumscripția Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, s-a constatat că Judecătoria Timișoara nu îndeplinește condiția de a fi "instanță de executare", ci doar instanța în circumscripția căreia a început prima executare silită.

Totodată, au fost avute în vedere și dispozițiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează o prorogare de competență în ceea ce privește judecata cererilor accesorii și incidentale în favoarea instanței învestite cu soluționarea cererii principale, aceste prevederi având caracter imperativ și aplicându-se prin derogare de la normele generale de competența materială sau teritorială exclusivă, motiv pentru care, și prin raportare la aceste dispoziții legale, s-a apreciat că Judecătoria Drobeta Turnu Severin este competentă să soluționeze cererea de conexare a dosarelor de executare, această cerere fiind formulată în cadrul contestației la executare inițiale, având deci natura unei cereri incidentale.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 23 martie 2022.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, instanța supremă reține următoarele:

Înalta Curte, sesizată conform art. 133 pct. 2 C. proc. civ., constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 135 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, pentru următoarele considerente:

Cu privire la situația de fapt, se constată că pe rolul B. se află dosarul nr. x/2016, executarea silită fiind declanșată la data de 29 martie 2016, conform cererii de executare depuse de creditoarea D..

Prin încheierea civilă nr. 3299 din 5 aprilie 2016, pronunțată de Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, s-a încuviințat executarea silită pornită în dosarul execuțional nr. x/2016 al B., ca urmare a cererii formulate de creditoarea D. prin mandatar E. S.R.L., în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de ipotecă autentificat sub nr. x/11.04.2008 la BN F. - Timișoara și Contractul de facilitare a creditului și de garanție nr. x/11.04.2008 împotriva debitoarei A., prin executarea silită imobiliară asupra bunului imobil adus în garanție.

Pe rolul BEJ C. a fost înregistrat dosarul nr. x/2016, cererea de executare fiind înregistrată la biroul executorului judecătoresc la data de 30 martie 2016.

Prin încheierea din 21 aprilie 2016, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosarul nr. x/2016, s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de facilitate de credit și de garanție nr. x din 11 aprilie 2008, act adițional nr. x, act adițional nr. x din 28 februarie 2014, act aditional nr. 3 din 30 aprilie 2015, încheiat între G. S.A., în calitate de creditor, A., în calitate de împrumutat și A., în calitate de codebitor, prin toate modalitățile de executare. S-a dispus autorizarea creditoarei să treacă la executarea silită a obligației cuprinse în titlul executoriu reprezentat de contractul de facilitate de credit și de garantie nr. x din 11 aprilie 2008, act adițional nr. x, act adițional nr. x din 28 februarie 2014, act adițional nr. x din 30 aprilie 2015, încheiat între G. S.A., în calitate de creditor, A., în calitate de împrumutat si A., în calitate de codebitor, prin toate modalitățile de executare.

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu Severin la data de 11 octombrie 2021 sub nr. x/2020, petenta A. a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/11.04.2008. Totodată, s-a solicitat trimiterea dosarului la Judecătoria Timișoara pentru conexarea dosarului de executare nr. 502/EX/2016 aflat pe rolul BEJ C. Târgu Jiu, la dosarul de executare nr. 393/EX/2016 aflat pe rolul B. Timișoara.

În conformitate cu dispozițiile art. 654 alin. (1) C. proc. civ. "Când, privitor la aceleași bunuri, se efectuează mai multe executări silite de către executori judecătorești diferiți, instanța de executare în circumscripția căreia a început prima executare, la cererea persoanei interesate sau a oricăruia dintre executori, le va conexa, dispunând să se facă o singură executare de către executorul judecătoresc care a îndeplinit actul de executare cel mai înaintat, iar dacă executările sunt în același stadiu, de către executorul judecătoresc care a început cel dintâi executarea."

Având în vedere data depunerii celor două cereri de executare, Înalta Curte constată că prima executare, respectiv cea de pe rolul B. a început în circumscripția Judecătoriei Timișoara.

Totodată, Înalta Curte reține că determinarea instanței de executare în soluționarea contestației la executare se face prin raportare la dispozițiile art. 714 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 651 din același cod. Normele legale evocate stabilesc că aceasta se introduce la instanța de executare, care este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliu sau, după caz, sediul debitorul, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. La alin. (3) se stabilește că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Instanța de executare, în competența căreia sunt plasate toate litigiile privind executarea silită conform alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. este determinată de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, conform art. 666 și art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare încuviințează executarea silită și își validează implicit, în această procedură, calitatea de instanță competentă să soluționeze litigiile privind contestația la executare.

Totodată, art. 714 alin. (1) C. proc. civ. stabilește regula potrivit căreia instanța de executare soluționează contestația la executare propriu-zisă.

De altfel, dispozițiile legale anterior menționate au făcut obiectul interpretării Înaltei Curți de Casației și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, care, prin decizia nr. 20/2021 din 27 septembrie 2021 a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În considerentele acestei decizii, Înalta Curte a reținut la punctul 71 că "ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare".

În cauză, se constată că, executarea silită a fost demarată împotriva contestatorului în baza contractului de facilitare de credit și de garanție nr. x/11.04.2008, încheierea de încuviințare a executării silite nr. 3299 din 5 aprilie 2016 fiind pronunțată de Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Prin urmare, momentul determinant în stabilirea competenței instanței de executare îl reprezintă data sesizării instanței cu cererea de încuviințare a executării silite. Astfel, se păstrază principiul esențial al unicității instanței de executare, aceeași instanță fiind competentă să încuviințeze executarea silită și să soluționeze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestația la executare ori întoarcerea executării silite.

În raport cu dispozițiile legale evocate și înscrisurile de la dosar, rezultă că, în cauză, instanța de executare este Judecătoria Timișoara, competență ce a fost dobândită prin încheierea din 5 aprilie 2016 pronunțată de Judecătoria Timișoara, instanță căreia îi revine competența să soluționeze contestația la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

Față de considerentele anterior expuse și văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 mai 2022.