ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1102/2021

Ședința publică din data de 19 mai 2021

asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 10 septembrie 2020, Ministerul Justiției a formulat contestație la executare împotriva executării silite începute de Biroul Executorului Judecătoresc A. în dosarul execuțional nr. x/2019 și a tuturor actelor comunicate, respectiv somație de plată din 7 august 2020, încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare, a raportului de expertiză contabilă întocmit de expert B., a tuturor actelor de executare ce vor fi emise în acest dosar, precum și împotriva încheierii de încuviințare a executării silite din 16 aprilie 2020 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2020 în contradictoriu cu creditorul C..

2.1. Prin încheierea civilă nr. 2721 din 17 decembrie 2020, Judecătoria Alba Iulia a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de intimat. A declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

În raport de dispozițiile art. 712 alin. (1), art. 714 alin. (1) și art. 651 C. proc. civ., s-a reținut că instanța competentă este cea în circumscripția căreia se află sediul debitorului Ministerul Justiției.

S-a constatat că pentru determinarea competenței teritoriale a instanței de executare nu prezintă importanță instanța care a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite și nici împrejurarea că executarea vizează și alți debitori. Astfel, faptul că executarea silită se derulează în cadrul dosarului execuțional nr. x/2019 al BEJ A. împotriva mai multor debitori nu determină aplicarea art. 112 C. proc. civ., întrucât în cauză nu există mai mulți pârâți, părți fiind debitorul Ministerul Justiției și creditorul intimat.

2.2. Prin sentința nr. 1821 din 4 martie 2021, Judecătoria sectorului 5 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect contestație la executare, în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. A constatat conflictul negativ de competență. A suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

S-a constatat că executarea silită desfășurată în dosarul nr. x/2019 al BEJ A. urmărește recuperarea creanței menționate în titlul executoriu împotriva a trei debitori, respectiv Ministerul Justiției, Tribunalul Cluj și Curtea de Apel Cluj și că prin încheierea nr. 1266/CC/2020, Judecătoria Alba Iulia a încuviințat executarea silită împotriva tuturor acestor debitori.

S-a reținut că, aplicând corespunzător prevederile art. 112 C. proc. civ. la faza execuțională a procesului civil, creditorul a ales instanța de executare ca fiind Judecătoria Cluj Napoca, întrucât debitorii Tribunalul Cluj și Curtea de Apel Cluj Napoca au sediile în circumscripția acesteia. Întrucât intimatul are calitatea de judecător la Curtea de Apel Cluj, a considerat că în mod corect au fost aplicate prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare fiind stabilită Judecătoria Alba Iulia.

S-a mai constatat că întrucât competența după care se determină instanța de executare este una exclusivă, coroborând textele de lege incidente, reiese că, odată stabilită instanța de executare prin alegerea creditorului la momentul obținerii încheierii de încuviințare a executării silite, nu se mai poate atribui competența în favoarea unei alte instanțe chiar dacă sediul unuia dintre debitori se află în circumscripția respectivei.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competență este o contestație la executare formulată împotriva actelor emise în dosarul de executare nr. 1541/2019, executării silite, precum și împotriva încheierii de încuviințare a executării silite din 16 aprilie 2020 a Judecătoriei Alba Iulia.

Dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., reglementând instanța competentă a soluționa contestația, prevăd că aceasta se introduce la instanța de executare.

În termenii art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, instanța de executare este cea care, în sensul art. 651 alin. (3) C. proc. civ., soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente privitoare la executare, ceea ce accentuează necesitatea stabilității și predictibilității determinării acestei instanțe.

Or, în speță, actele îndeplinite în procedura de executare silită din dosarul de executare, care fac obiectul contestației la executare, sunt formulate împotriva debitorului Ministerul Justiției.

Faptul că Judecătoria Alba Iulia a pronunțat, la 16 aprilie 2020, încheierea nr. 1266/CC de încuviințare a executării nu determină stabilirea competenței de soluționare a contestației la executare în favoarea respectivei instanțe, în raport de textele de lege menționate care reglementează expres instanța competentă prin raportare la sediul debitorului.

Se reține, totodată, că încheierea de încuviințare a executării silite este pronunțată într-o procedură necontencioasă, iar, potrivit art. 535 C. proc. civ., nu are autoritate de lucru judecat, aceasta putând a fi cenzurată, conform art. 666 alin. (6) din cod, în cadrul contestației la executare, introdusă în condițiile prevăzute de lege, inclusiv cu privire la competența instanței care a emis-o.

De asemenea, nu prezintă relevanță faptul că în dosarul de executare sunt mai mulți debitori și că încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Cluj, în raport de dispozițiile art. 112 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., care stipulează în sensul introducerii cererii la instanța competentă pentru debitorul principal și având în vedere că Ministerul Justiției este ordonator principal de credite pentru ceilalți doi debitori. În plus, se observă că acțiunea - contestație la executare care face obiectul dezînvestirilor reciproce este formulată numai de acest debitor principal.

Pentru aceste considerente, cum sediul debitorului Ministerul Justiției este în sectorul 5, București, regulatorul de competență va fi pronunțat în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 mai 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.