ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1474/2021

Ședința publică din data de 23 iunie 2021

asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 4 septembrie 2020, Ministerul Justiției a formulat contestație la executare împotriva executării silite începută de Biroul Executorului Judecătoresc A. în dosarul execuțional nr. x/2019 și a tuturor actelor comunicate, respectiv: somație de plată emisă la data de 7 august 2020, încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare, a raportului de expertiză contabilă întocmit de expert B., a tuturor actelor de executare emise sau care vor fi emise în acest dosar de executare, precum și împotriva încheierii de încuviințare a executării silite din data de 16 aprilie 2020 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu creditorul C..

2.1. Prin sentința civilă nr. 2787 din 18 decembrie 2020, Judecătoria Alba Iulia a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată prin întâmpinare de către intimata creditoare. A declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect contestație la executare, în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

Prin prisma art. 651 C. proc. civ., a constatat că debitorul este Ministerul Justiției cu sediul în București.

A înlăturat apărările contestatorului potrivit cărora Judecătoria Alba Iulia a devenit competentă material și teritorial să soluționeze toate incidentele procedurale sau actele de executare aferente dosarului execuțional nr. x/2020 al BEJ A. întrucât a soluționat cererea de încuviințare a executării silite.

A apreciat că nu sunt aplicabile prin analogie prevederile art. 112 C. proc. civ. care instituie o competență alternativă în cazul formulării acțiunii împotriva mai multor pârâți, atâta timp cât părți în cauză sunt doar contestatorul debitor Ministerul Justiției și creditoarea intimată.

2.2. Prin sentința civilă nr. 2952 din 5 aprilie 2021, Judecătoria sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pornind de la încheierea nr. 1286/CC din 16 aprilie 2020 prin care Judecătoria Alba Iulia a încuviințat executarea silită, instanța a reținut că aceasta este ipoteza în care cererea a fost formulată de către executorul judecătoresc împotriva mai multor debitori, instanța competentă a o soluționa fiind cea în circumscripția căreia se află domiciliul sau, după caz, sediul oricăruia dintre debitori.

A constatat astfel incidența art. 112 alin. (1) C. proc. civ. și a observat că doi dintre debitorii obligați au sediul în municipiul Cluj Napoca și că executorul judecătoresc a înțeles să sesizeze instanța de la sediul acestora.

S-a mai constatat că prin încheierea civilă nr. 3374/CC din 9 aprilie 2020, instanța de executare inițial învestită și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, întemeindu-și soluția pe dispozițiile art. 127 C. proc. civ.

Odată fixată competența în favoarea unei instanțe de executare, instanța care a încuviințat executarea silită a devenit competentă a soluționa orice incident în legătură cu procedura execuțională obiect al dosarului de executare silită, deci inclusiv competentă a soluționa contestația la executare.

A reținut, totodată, că în cauză nu se pune în discuție o eventuală necompetență a instanței de executare care s-ar fi subsumat neregularităților susceptibil a fi cenzurate pe calea unei contestații la executare.

A reținut că nu se poate admite opinia potrivit căreia ar fi instanță de executare instanța în circumscripția căreia se află debitorul care a înțeles să formuleze contestație la executare, întrucât, pe de o parte, în atare situație criteriul de competență nu ar fi unul prevăzut de lege, iar pe de altă parte, în cazul în care debitorii ar înregistra pe rolul instanțelor, succesiv și independent fiecare câte o contestație la executare s-ar ajunge la situația ca în raport de aceeași procedură execuțională să existe o pluralitate de instanțe de executare.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competență este o contestație la executare formulată împotriva actelor emise în dosarul de executare nr. 1499/2019, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite din data de 16 aprilie 2020 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosarul nr. x/2020 .

Dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., reglementând instanța competentă a soluționa contestația, prevăd că aceasta se introduce la instanța de executare.

În termenii art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, instanța de executare este cea care, în sensul art. 651 alin. (3) C. proc. civ., soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente privitoare la executare, ceea ce accentuează necesitatea stabilității și predictibilității determinării acestei instanțe.

Or, în speță, actele îndeplinite în procedura de executare silită din dosarul de executare, care fac obiectul contestației la executare, sunt formulate împotriva debitorului Ministerul Justiției.

Faptul că Judecătoria Alba Iulia a pronunțat la 16 aprilie 2020 încheierea de încuviințare a executării nu determină stabilirea competenței de soluționare a contestației la executare în favoarea respectivei instanțe, în raport de textele de lege menționate care reglementează expres instanța competentă prin raportare la sediul debitorului.

Se reține, totodată, că încheierea de încuviințare a executării silite este pronunțată într-o procedură necontencioasă, iar, potrivit art. 535 C. proc. civ., nu ar autoritate de lucru judecat, aceasta putând a fi cenzurată, conform art. 666 alin. (6) din cod, în cadrul contestației la executare, introdusă în condițiile prevăzute de lege, inclusiv cu privire la competența instanței care a emis-o.

Faptul că în dosarul de executare sunt mai mulți debitori și că încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Cluj prezintă relevanță în sensul prevăzut de art. 112 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., respectiv atunci când sunt mai mulți pârâți, printre care sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

Or, în speță, Ministerul Justiției este debitor principal întrucât este ordonator principal de credite pentru ceilalți doi debitori, iar contestația la executare care face obiectul dezînvestirilor reciproce este formulată numai de acest debitor principal, Ministerul Justiției.

Pentru aceste considerente, cum sediul debitorului Ministerul Justiției este în sectorul 5, București și având în vedere dispozițiile art. 714 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., regulatorul de competență va fi pronunțat în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.