ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2475/2021

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 17 martie 2021, Ministerul Justiției a formulat contestație la executare împotriva executării silite începută de BEJ A. în dosarele de executare nr. 1534/2019, nr. 1535/2019, nr. 1546/2019, nr. 1547/2019, nr. 1548/2019 și nr. 1549/2019, toate conexate de executorul judecătoresc la dosarul nr. x/2019, precum și împotriva tuturor actelor de executare emise în aceste dosare, în contradictoriu cu creditorii B., C., D., E., F. și G.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1175 din 20 mai 2021, Judecătoria Alba Iulia a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

S-a constatat, prin prisma art. 651 alin. (1) și art. 712 alin. (1) C. proc. civ., că revine instanței de executare competența exclusivă de soluționare a contestației la executare și că instanță de executare este judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului la data începerii executării silite.

Or, în speță, cererea de executare silită îl privește inclusiv pe debitorul Ministerul Justiției, al cărui sediu se află în București.

S-a apreciat, astfel, că nu prezintă relevanță în stabilirea instanței competente a soluția contestația la executare instanța care a dispus încuviințarea executării silite.

În procedura necontencioasă în care se soluționează cererea de încuviințare a executării silite, verificarea competenței se face în conformitate cu art. 529 alin. (1), art. 651 alin. (1) și art. 666 alin. (1) C. proc. civ., cu luarea în considerare a eventualelor cazuri de prorogare a competenței, inclusiv potrivit art. 112 și/sau art. 127 din cod.

Din acest punct de vedere, s-a considerat că după formularea contestației la executare, instanța este chemată a-și analiza propria competență, fără a fi ținută de concluzia instanței care s-a pronunțat asupra cererii de încuviințare a executării silite.

A mai reținut că problema unei pluralități de debitori nu trebuie soluționată cu înfrângerea dispozițiilor art. 712 alin. (1), art. 651 alin. (1) și art. 666 alin. (1) C. proc. civ. și că în situația formulării mai multor contestații la executare de către debitori diferiți, urmăriți în temeiul aceluiași titlu, prevederile art. 139 sau art. 413 alin. (1) pct. 1 din cod pot fi apreciate ca remedii utile și recunoscute de lege.

2.2. Prin sentința nr. 6777 din 19 august 2021, Judecătoria sectorului 5 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect contestație la executare, în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, A constatat ivit conflictul negativ de competență. A suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pornind de la reglementările cuprinse în art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat că, în cauză, executarea silită desfășurată în dosarul nr. x/2019 al BEJ A. (la care s-au conexat celelalte executări silite) urmărește recuperarea creanței menționate în titlul executoriu împotriva a trei debitori, respectiv Ministerul Justiției, Tribunalul Cluj și Curtea de Apel Cluj.

S-a mai constatat că prin încheierea nr. 1252/CC/2020 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2020 a fost încuviințată executarea silită împotriva tuturor debitorilor menționați.

Întrucât competența după care se determină instanța de executare este una exclusivă, de la care părțile nu pot deroga prin convenția lor, coroborând prevederile legale incidente în cauză, s-a apreciat că odată stabilită instanța de executare prin alegerea creditorului, la momentul obținerii încheierii de încuviințare a executării silite, nu se mai poate atribui competența în acest sens unei alte instanțe, chiar dacă sediul unuia dintre debitori se află în circumscripția acesteia din urmă.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competență este o contestație la executare formulată împotriva actelor emise în dosarul de executare nr. 1534/2019, la care au fost conexate dosarele de executare nr. 1535/2019, nr. 1546/2019, nr. 1547/2019, nr. 1548/2019 și nr. 1549/2019.

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere situația particulară a speței.

Premisa problemei de drept aflate în divergență, care a conturat două orientări jurisprudențiale la nivelul instanței supreme, vizează competența teritorială de soluționare a contestației la executare în situația în care instanța de la domiciliul debitorului care formulează contestația la executare este o altă instanță decât cea care a încuviințat executarea silită.

Ca atare, ceea ce a trebuit lămurit de către instanța supremă pe calea mecanismului recursului în interesul legii este dacă, după ce a fost încuviințată executarea silită de către instanța de executare, competența acesteia mai poate fi reevaluată în funcție de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestația la executare.

Conform deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, în speță, prin încheierea nr. 1252/CC din 15 aprilie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Alba Iulia a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de executor judecătoresc A. în dosarul execuțional nr. x/2019. A încuviințat executarea silită, în oricare dintre formele prevăzute de lege și a autorizat pe creditor să treacă la executarea silită a obligațiilor cuprinse în titlul executoriu și a cheltuielilor de executare.

Față de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii și cum în cauză încheierea de încuviințare a executării silite privind dosarul de executare nr. 1534/2019, la care au fost conexate dosarele de executare nr. 1535/2019, nr. 1546/2019, nr. 1547/2019, nr. 1548/2019 și nr. 1549/2019, a fost pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în favoarea acesteia se va stabili competența de soluționare a contestației la executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 noiembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.