ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2476/2021

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 17 martie 2021, Ministerul Justiției a formulat contestație la executare împotriva executării silite începută de BEJ A. în dosarul de executare nr. 1536/2019, precum și împotriva tuturor actelor de executare emise în acest dosar, în contradictoriu cu creditorul B..

2.1. Prin sentința civilă nr. 1311 din 4 iunie 2021, Judecătoria Alba Iulia a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

S-a constatat, prin prisma art. 651 alin. (1) și art. 712 alin. (1) C. proc. civ., că revine instanței de executare competența exclusivă de soluționare a contestației la executare și că instanță de executare este judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului la data începerii executării silite.

Or, în speță, cererea de executare silită îl privește inclusiv pe debitorul Ministerul Justiției, al cărui sediu se află în București.

S-a apreciat, astfel, că nu prezintă relevanță în stabilirea instanței competente a soluția contestația la executare instanța care a dispus încuviințarea executării silite.

În procedura necontencioasă în care se soluționează cererea de încuviințare a executării silite, verificarea competenței se face în conformitate cu art. 529 alin. (1), art. 651 alin. (1) și art. 666 alin. (1) C. proc. civ., cu luarea în considerare a eventualelor cazuri de prorogare a competenței, inclusiv potrivit art. 112 și/sau art. 127 din cod.

Din acest punct de vedere, s-a considerat că după formularea contestației la executare, instanța este chemată a-și analiza propria competență, fără a fi ținută de concluzia instanței care s-a pronunțat asupra cererii de încuviințare a executării silite.

Referitor la noțiunea de instanță de executare, s-a apreciat că legea recunoaște această calitate numai judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului. Împrejurarea că există situații de prorogare legală de competență, fără aplicabilitate în cauză, situații care pot genera ipoteze în care asupra unor cereri formulate în materia executării silite se pronunță o altă instanță nu a putut schimba opinia că pentru fiecare debitor instanță de executare este judecătoria de la sediul sau domiciliul său.

2.2. Prin sentința nr. 7005 din 2 septembrie 2021, Judecătoria sectorului 5 București, secția a II-a civilă a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. A constatat intervenit conflictul negativ de competență. A dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pornind de la reglementările cuprinse în art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat că, în cauză, executarea silită desfășurată în dosarul nr. x/2019 al BEJ A. urmărește recuperarea creanței menționate în titlul executoriu împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Tribunalul Cluj și Curtea de Apel Cluj.

S-a mai constatat că prin încheiere din 15 aprilie 2020, Judecătoria Alba Iulia a încuviințat executarea silită împotriva tuturor debitorilor menționați.

S-au mai avut în vedere decizii ale Înaltei Curți pronunțate în regulatoare de competență, în baza cărora s-a reținut că odată cu pronunțarea încheierii de încuviințare a executării silite, respectiva instanță a devenit instanță de executare în sensul dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., urmând a-și păstra calitatea pe întreg parcursul executării silite, conform principiului unicității instanței de executare.

Întrucât executarea silită are o cauză unică, comună pentru toți debitorii, neputând fi divizată între instanțele în raza cărora aceștia își au sediul, iar instanța care a încuviințat executarea silită împotriva tuturor debitorilor este Judecătoria Alba Iulia, aceasta este instanța de executare competentă teritorial.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competență este o contestație la executare formulată împotriva actelor emise în dosarul de executare nr. 1536/2019.

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere situația particulară a speței.

Premisa problemei de drept aflate în divergență, care a conturat două orientări jurisprudențiale la nivelul instanței supreme, vizează competența teritorială de soluționare a contestației la executare în situația în care instanța de la domiciliul debitorului care formulează contestația la executare este o altă instanță decât cea care a încuviințat executarea silită.

Ca atare, ceea ce a trebuit lămurit de către instanța supremă pe calea mecanismului recursului în interesul legii este dacă, după ce a fost încuviințată executarea silită de către instanța de executare, competența acesteia mai poate fi reevaluată în funcție de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestația la executare.

Conform deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Or, în speță, prin încheierea nr. 1253/CC din 15 aprilie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Alba Iulia a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de executor judecătoresc A. în dosarul execuțional nr. x/2019 privind pe creditorul B. și pe debitorii Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj și Ministerul Justiției. A încuviințat executarea silită, în oricare dintre formele prevăzute de lege și a autorizat pe creditor să treacă la executarea silită a obligațiilor cuprinse în titlul executoriu și a cheltuielilor de executare.

Față de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii și cum în cauză încheierea de încuviințare a executării silite privind dosarul de executare nr. 1536/2019 a fost pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în favoarea acesteia se va stabili competența de soluționare a contestației la executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 noiembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.