ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1165/2021

Ședința publică din data de 25 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 08 septembrie 2020 sub dosar nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimata A., a formulat contestație la executare împotriva executării silite începută de Biroul Executorului Judecătoresc B., cu sediul în Cluj-Napoca, în dosarul execuțional nr. x/2019 și a tuturor actelor ce i-au fost comunicate, respectiv: somația emisă la data de 06.08.2020, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, a raportului de expertiză contabilă întocmit de către expertul contabil C. și a tuturor actelor de executare emise sau care vor fi emise în acest dosar de executare silită, precum și împotriva încheierii de încuviințare a executării silite din 15.04.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună: suspendarea executării silite începute de către Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul nr. x/2019 până la soluționarea prezentei contestații; pe cale de excepție, să se constate prescris dreptul intimatei - creditoare de a obține executarea silită; anularea Somației și a tuturor actelor emise de Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul execuțional nr. x/2019, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite; întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia, potrivit dispozițiilor art. 723 și urm. C. proc. civ.

2.1. Prin sentință civilă nr. 70 din 22 ianuarie 2021, Judecătoria Alba Iulia a admis excepția necompetentenței teritoriale, invocată prin întâmpinare, și declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pentru a pronunța această hotărâre, raportându-se la dispozițiile art. 651 alin. (1), cele ale art. 712 alin. (1), precum și cele ale art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., Judecătoria Alba Iulia a constatat că revine instanței de executare competența exclusivă de soluționare a contestației la executare, respectiv judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului, la data începerii executării silite.

Cum cererea de executare silită a fost formulată la data de 30 decembrie 2019 și privea inclusiv pe debitorul Ministerul Justiției, cu sediul în București, str. x, instanța a apreciat că asupra contestației la executare formulate de către acest debitor este exclusiv competentă a se pronunța judecătoria de la sediul său, instanță de executare în sensul art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., reținând că la stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze contestația la executare formulată de către debitorul Ministerul Justiției nu prezintă relevanță instanța care a dispus încuviințarea executării silite.

Aceasta întrucât în procedura necontencioasă, în care se soluționează cererea de încuviințare a executării silite, verificarea competenței se face în conformitate cu art. 529 alin. (1), art. 651 alin. (1) și art. 666 alin. (1) din C. proc. civ., cu luarea în considerare a eventualelor cazuri de prorogare a competenței, inclusiv potrivit art. 112 sau/și art. 127 din C. proc. civ., însă în contextul expus nu se realizează tranșarea definitivă a problemei competenței de soluționare a oricărei cereri ce poate fi formulată referitor la executarea silită încuviințată.

Din acest punct de vedere, s-a apreciat că după formularea contestației la executare, instanța învestită este chemată a analiza propria competență, fără a fi ținută de concluzia instanței care s-a pronunțat asupra cererii de încuviințare a executării silite în condițiile în care încheierea de încuviințare poate fi supusă verificării pe calea contestației la executare, inclusiv sub aspectul competenței instanței care a pronunțat-o, însă nu poate determina concluzia la care instanța învestită cu contestația la executare va ajunge cu ocazia analizei competenței sale.

Totodată, s-a reținut că în cauză nu se pune problema incidenței art. 112 sau art. 127 din C. proc. civ. atâta timp cât contestația la executare a fost formulată de către debitorul Ministerul Justiției, iar părțile nu au o legătură relevantă, prin prisma art. 127 din C. proc. civ., cu instanțele de la sediul acestui debitor.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Sectorului 5 București, prin sentința civilă nr. 3153 din 09 aprilie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de contestatoare, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. Totodată, a constatat intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Alba Iulia și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, reținând incidența dispozițiilor art. 112 alin. (1) din C. proc. civ. și cele ale art. 127 alin. (1) din același cod, precum și faptul că executarea silită are o cauză unică, comună pentru toți debitorii, neputând fi divizată între instanțele în raza cărora își au sediul aceștia, iar instanța care a încuviințat executarea silită a titlului creditorilor este Judecătoria Alba Iulia, s-a apreciat de către Judecătoria Sectorului 5 București că, din punct de vedere teritorial, competența de soluționare a contestației la executare revine Judecătoriei Alba Iulia, instanță care a și reținut calitatea sa de instanță de executare în momentul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite.

Aceasta se justifică și prin prisma prevederilor art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și alte incidente apărute în cursul executării silite, care conduc către concluzia că unicitatea instanței de executare este un principiu fundamental al executării silite, justificat de necesitatea soluționării unitare a problemelor apărute în faza executării silite.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, în considerarea argumentelor ce succed:

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 08 septembrie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimata A., a formulat contestație la executare împotriva executării silite începută de Biroul Executorului judecătoresc B., în dosarul nr. x/2019 și a tuturor actelor comunicate, a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, admiterea excepției prescripției dreptului de a obține executarea silită, anularea somației și a tuturor actelor emise în dosarul de executare, întoarcerea executării și restabilirea situației anterioare acesteia.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același cod.

Competența teritorială în soluționarea contestației la executare pendinte este reglementată, astfel cum au reținut și instanțele care s-au declarat necompetente, prin norma de ordine publică cuprinsă în art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării cererii de executare silită - 30 decembrie 2019, potrivit cărora:

"Contestația se introduce la instanța de executare."

Înalta Curte constată că Judecătoria Alba Iulia și Judecătoria Sectorului 5 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a litigiului, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de interpretarea diferită a dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a soluționa pricina.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

În speță, Judecătoria Alba Iulia, prin încheierea nr. 1256 C. civ. din 15 aprilie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, atașată în copie la contestația la executare formulată în cauză, a admis cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc B. privind pe creditoarea A. și pe debitorii Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj și Ministerul Justiției și, în consecință, a încuviințat executarea silită, în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, în conformitate cu dispozițiile titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 654/2008, pronuntată în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1309/R/26.05.2009 a Curții de Apel Cluj, încheierea din 03.06.2019, pronuntată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2007, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 42/R/15.10.2019 a Curții de Apel Cluj, sentința civilă nr. 1711/28.11.2014, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 894A din 11.11.2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, precum și cheltuielile de executare.

Câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reținând scopul urmărit de legiuitor prin determinarea clară, printr-o singură normă atributivă de competență a instanței de executare, respectiv acela de a asigura unicitatea instanței de executare, deja determinată prin efectul pronunțării hotărârii prin care a fost încuviințată executarea silită, care a tranșat în mod necesar și problema calificării instanței ce a pronunțat-o ca având statutul de instanță de executare, acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul procedurii în care se contestă executarea silită deja declanșată.

Cu alte cuvinte, competența instanței de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanței de executare cu incidente ulterioare de competența sa, precum contestația la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Alba Iulia este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 mai 2021.