ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1164/2021

Ședința publică din data de 25 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10 septembrie 2020, sub dosar nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiției a formulat în contradictoriu cu intimata A. contestație la executare împotriva executării silite începută de Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul execuțional nr. x/2019 și a tuturor actelor comunicate, respectiv: somație de plată emisă în dosar la data de 11.08.2020, încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare, a raportului de expertiză contabilă întocmit de expert contabil C., a tuturor actelor de executare emise sau care vor fi emise în acest dosar de executare silită, precum și împotriva încheierii de încuviințare a executării silite nr. 1252/CC/2020 din data de 15.04.2020 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosarul nr. x/2020, solicitând: suspendarea executării silite începute de către Biroul Executorului Judecătoresc B. până la soluționarea prezentei contestații; admiterea excepției prescripției dreptului de a obține executarea silită; anularea Somației și a tuturor actelor emise de Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul de executare, precum și încheierea de încuviințare a executării silite; întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia, potrivit dispozițiilor art. 723 și urm. C. proc. civ.

2.1. Prin sentință civilă nr. 24 din 15 ianuarie 2021, Judecătoria Alba Iulia a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de intimate, și a declinat competența de soluționare a contestației la executare, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pentru a pronunța această hotărâre, raportându-se la dispozițiile art. 651 alin. (1), cele ale art. 712 alin. (1), precum și cele ale art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., Judecătoria Alba Iulia a constatat că revine instanței de executare competența exclusivă de soluționare a contestației la executare și că este instanță de executare judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului, la data începerii executării silite.

Cum contestația la executare a fost formulată doar de debitorul Ministerul Justiției, instanța a considerat că revine judecătoriei în circumscripția căreia se află sediul acestuia competența exclusivă de soluționare a cererii, respectiv Judecătoriei Sectorului 5 București, reținând că la stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze contestația la executare formulată de către debitorul Ministerul Justiției nu prezintă relevanță instanța care a dispus încuviințarea executării silite.

Aceasta întrucât în procedura necontencioasă, în care se soluționează cererea de încuviințare a executării silite, verificarea competenței se face în conformitate cu art. 529 alin. (1), art. 651 alin. (1) și art. 666 alin. (1) din C. proc. civ., cu luarea în considerare a eventualelor cazuri de prorogare a competenței, inclusiv potrivit art. 112 sau/și art. 127 din C. proc. civ., însă în contextul expus nu se realizează tranșarea definitivă a problemei competenței de soluționare a oricărei cereri ce poate fi formulată referitor la executarea silită încuviințată.

Din acest punct de vedere, s-a apreciat că instanța învestită cu soluționarea contestației la executare este ținută a-și analiza propria competență, fără a avea relevanță concluzia instanței care s-a pronunțat asupra cererii de încuviințare a executării silite în condițiile în care încheierea de încuviințare poate fi supusă verificării pe calea contestației la executare, inclusiv sub aspectul competenței instanței care a pronunțat-o, însă nu poate determina concluzia la care instanța învestită cu contestația la executare va ajunge cu ocazia analizei competenței sale.

Faptul că executarea silită se derulează în cadrul dosarului execuțional nr. x/2019 al Biroul Executorului Judecătoresc B. B. împotriva mai multor debitori nu determină aplicarea dispozițiilor art. 112 din C. proc. civ., întrucât în cauză nu există mai mulți pârâți, părți fiind doar debitorul Ministerul Justiției și creditoarea-intimată, iar competența instanței nu poate fi determinată în funcție de sediul oricăruia dintre aceștia. Existența mai multor instanțe de executare deopotrivă competente și implicit posibilitatea alegerii uneia dintre acestea ar exista doar în ipoteza în care contestația la executare ar fi promovată de mai mulți debitori, iar sediile acestora ar fi situate în circumscripțiile unor instanțe diferite.

În ipoteza în care doar unul dintre debitorii executați silit formulează contestație, instanța de executare nu poate fi determinată cu înfrângerea prevederilor art. 712 alin. (1), art. 651 alin. (1) și art. 666 alin. (1) din C. proc. civ.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 3241 din 13 aprilie 2021, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. Totodată, a constatat intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Alba Iulia și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, față de particularitatea situației de fapt expuse în considerentele sentinței menționate, în care procedura de executare silită a fost demarată simultan împotriva tuturor debitorilor obligați prin titlul executoriu, în temeiul unei încheieri de încuviințare a executării silite unice, din perspectiva determinării instanței de executare, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut în lipsa unor dispoziții legale speciale și derogatorii în materia executării silite, aplicabilitatea prevederilor art. 112 alin. (1) teza I din C. proc. civ., care constituie norma de competență teritorială în ipoteza pluralității de părți în contradictoriu cu care se solicită valorificarea unui drept sau protejarea unui interes ori a unei situații de fapt, potrivit cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia, iar alegerea dintre instanțele deopotrivă competente aparține reclamantului, conform art. 116 din C. proc. civ.

Astfel, s-a reținut că în materia executării silite, poate fi instanță de executare, instanța în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul sau sediul oricărui debitor obligat prin titlul executoriu, iar determinarea acestei instanțe se realizează, în concret, în funcție de modalitatea în care organul de executare, la solicitarea creditorului, înțelege să își exercite dreptul de opțiune în raport de instanțele deopotrivă competente, prin înregistrarea cererii de încuviințare a executării silite pe rolul unei dintre aceste instanțe.

Luând în considerare că doi dintre debitorii obligați prin titlul executoriu au sediul situat în municipiul Cluj-Napoca, iar executorul judecătoresc a înțeles să sesizeze Judecătoria Cluj - Napoca, precum și faptul că instanța de executare inițial învestită de către executorul judecătoresc cu cererea de încuviințare a executării silite împotriva celor trei debitori prevăzuți în titlul executoriu și-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, în temeiul art. 127 din C. proc. civ., respectiv că această din urmă instanță a încuviințat executarea silită, prima instanță a concluzionat că Judecătoria Alba Iulia este instanța de executare competentă să soluționeze orice incident în legătură cu procedura execuțională obiect al dosarului de executare silită nr. x/2019, aflat pe rolul Biroului Executorilor Judecătorești B..

Aceasta întrucât competența teritorială a instanței menționate a fost fixată definitiv prin exercitarea dreptului de opțiune al executorului judecătoresc de a sesiza una dintre instanțele de executare determinate în baza normei de competență teritorială alternativă instituite de prevederile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 112 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv Judecătoria Cluj - Napoca, respectiv prin declinarea competenței de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite de către instanța inițial învestită în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, în concretizarea și cu respectarea normei de competență teritorială de ordine publică instituite de art. 127 din C. proc. civ. și prin aceea că această din urmă instanță a încuviințat executarea silită.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, în considerarea argumentelor ce succed:

Cu titlu preliminar, se reține că art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., invocat de intimata A. în susținerea competenței Judecătoriei Sectorului 5 București în soluționarea contestației la executare, reglementează prezumția legală de lucru judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a principiului autorității de lucru judecat ce corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanței a unei chestiuni litigioase deja rezolvate.

Prin urmare, instanța investită cu soluționarea unei cereri are obligația de a respecta chestiunile litigioase care au fost deja tranșate printr-o altă hotărâre, înzestrată cu autoritate de lucru judecat, situație în care nu mai poate face evaluări proprii asupra acestei chestiuni, ci ea constituie premisa demonstrată de la care trebuie să pornească și pe care nici nu o poate ignora.

În contextul aspectelor de ordin teoretic expuse, Înalta Curte reține că statuarea asupra competenței Judecătoriei Sectorului 5 București, prin decizia nr. 861 din 14 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020, s-a derulat într-o procedură necontencioasă în cadrul căreia nu s-au dezlegat în mod implicit chestiuni care să excludă posibilitatea de a mai face propria verificare jurisdicțională asupra elementelor apte a fundamenta soluția asupra conflictului de competență.

În altă ordine de idei, se observă că regulatorul de competență menționat a stabilit instanța competentă a soluționa contestația la executare în ceea ce privește executarea silită, obiect al dosarului de executare nr. 1523/2019, demarată de executorului judecătoresc B. la solicitarea creditoarei D., ca atare nu este îndeplinită condiția identității de părți pentru a fi aplicabile prevederile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ.

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 10 septembrie 2020, sub dosar nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimata A., a formulat contestație la executare împotriva executării silite începută de Biroul Executorului judecătoresc B., în dosarul nr. x/2019 și a tuturor actelor comunicate, a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, admiterea excepției prescripției dreptului de a obține executarea silită, anularea somației și a tuturor actelor emise în dosarul de executare, întoarcerea executării și restabilirea situației anterioare acesteia.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același cod.

Competența teritorială în soluționarea contestației la executare pendinte este reglementată, astfel cum au reținut și instanțele care s-au declarat necompetente, prin norma de ordine publică cuprinsă în art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării cererii de executare silită -30 decembrie 2019, potrivit cărora:

"Contestația se introduce la instanța de executare."

Înalta Curte constată că Judecătoria Alba Iulia și Judecătoria Sectorului 5 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a litigiului, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de interpretarea diferită a dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a soluționa pricina.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

În speță, Judecătoria Alba Iulia, prin încheierea nr. 1252 C. civ. din 15 aprilie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, atașată în copie la contestația la executare formulată în cauză, a admis cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc B. privind pe creditoarea A. și pe debitorii Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj și Ministerul Justiției și, în consecință, a încuviințat executarea silită, în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, în conformitate cu dispozițiile titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 335/25.02.2008, pronuntată în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2811/R/07.12.2009 a Curții de Apel Cluj, încheierea din 27.06.2019, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2007, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 59/R/17.12.2019 a Curții de Apel Cluj privind lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 335/25.02.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2020, sentința civilă nr. 1711/28.11.2014, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 894A/11.11.2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, precum și cheltuielile de executare.

Câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reținând scopul urmărit de legiuitor prin determinarea clară, printr-o singură normă atributivă de competență a instanței de executare, respectiv acela de a asigura unicitatea instanței de executare, deja determinată prin efectul pronunțării hotărârii prin care a fost încuviințată executarea silită, care a tranșat în mod necesar și problema calificării instanței ce a pronunțat-o ca având statutul de instanță de executare, acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul procedurii în care se contestă executarea silită deja declanșată.

Cu alte cuvinte, competența instanței de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanței de executare cu incidente ulterioare de competența sa, precum contestația la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Alba Iulia este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 mai 2021.