ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 589/2021

HOTĂRÂRE

23.03.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 589/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 23 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 9 noiembrie 2020, BEJ A. a solicitat încuviințarea executarii silite a titlului executoriu contract de împrumut nr. x din data de 22.03.2019, privind pe creditoarea B., împotriva debitorului C., în vederea recuperării sumei de 17.157,83 RON, reprezentând împrumut neachitat, la care se adaugă cheltuielile de executare silită.

Prin sentința civilă nr. 11413 din 24.11.2020, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița.

În motivarea soluției, instanța a reținut că debitorul principal din contractual de de împrumut nr. x din 22.03.2019 este D. care are domiciliul în str. x, mununicipiul Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, astfel cum rezultă verificarea DEPBAD atașată la dosarul cauzei .

S-a reținut că prin cererea de executare formulată de creditor, s-a solicitat executareasilită atât cu privire la debitorul principal D., cât și cu privire la debitorii obligați accesoriu, printre care și debitorul C..

În consecință, s-a reținut că față de principiul unicității instanței de executare instituit de C. proc. civ., instanța de executare este cea în circumscripția căreia are domiciliul debitorul principal, care este unică și competentă să încuviințeze executarea silită atât în ceea ce privește debitorul principal cât și în ceea ce privește debitorii accesorii.

Prin sentința civilă nr. 755 din 25 februarie 2021, Judecătoria Bistrița, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, instanța a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestui incident procedural.

În considerentele hotărârii, s-a reținut că la data de 22.03.2019, între creditoarea B., în calitate de împrumutator, D., în calitate de împrumutat și debitorii E. și C., în calitate de giranți, s-a încheiat contractul de împrumut nr. x/22.03.2019, având ca obiect împrumutul în valoare de 20.000 RON.

Prin cererea de chemare în judecată, B.E.J. A. a solicitat încuviințarea executării silite a debitorului garant C. cu domiciliul în București, str. x, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut menționat.

Conform dovezii de interogare a bazei de date a D.E.P.A.B.D. din data de 07.10.2020 aflată la dosar la fila x, rezultă că începând din data de 28.01.2014 domiciliul debitorului C. este în București, str. x, care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 București.

S-a reținut că în atare situație devin aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", la care fac trimitere dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale art. 648 alin. (1) C. proc. civ. în virtutea cărora debitorul urmăribil poate fi și garantul, iar nu numai debitorul principal, precum și cu modalitatea de învestire a instanței cu cererea de executare silită, de către executorul judecătoresc, care a înțeles să declanșeze această procedură împotriva numitului C., în calitate de garant.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prezentul conflict de competență a fost generat de modalitatea diferită în care cele două instanțe au înțeles să facă aplicarea dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 3 București prin raportare la sediul debitorului principal din contractul de împrumut, iar Judecătoria Bistrița prin raportare la domiciliul persoanei împotriva căreia a fost formulată cererea de încuviințare a executării silite, care are calitatea de garant în același contract.

Înalta Curte reține că, din perspectiva fazei executării silite, debitorul poate fi reprezentat atât de împrumutat, cât și de debitorul garant.

În acest sens sunt dispozițiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că "sunt părți în procedura de executare silită creditorul și debitorul" și cele ale art. 648 alin. (1) din același act normativ, potrivit cărora "creditorul, în condițiile legii, poate urmări, în limita creanței și a accesorilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile debitorului se aplică în mod corespunzător și terților garanți, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel".

În speță, cererea de încuviințare a executării silite a contractului de împrumut nr. x/22.03.2019, având ca obiect împrumutul în valoare de 20.000 RON, a fost formulată doar împotriva debitorului C., care are calitatea de debitor garant în respectivul contract.

Astfel, se constată că, în calitate de creditoare B. a înțeles să se îndrepte împotriva garantului C., care dobândește în litigiu calitatea procesuală de debitor, câtă vreme cererea de încuviințare a executării silite este formulată împotriva sa.

Având în vedere că la data sesizării organului de executare domiciliul persoanei fizice împotriva căreia a fost formulată cererea de executare silită, C., este în București, str. x, care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 București, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ. urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.