ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1866/2021

Ședința publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub numărul x/2020 la data de 25.08.2020, petenta A., în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc B., a formulat plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc din încheierea din 10.08.2020, prin care a solicitat a se dispune deschiderea procedurii executării silite prin poprire și împotriva debitorului C., cu domiciliul în jud. Bacău, în cadrul dosarului de executare x/2020

2.1. Prin sentința civilă nr. 2172 din 4 martie 2021, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță învestită a reținut incidența art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, raportat la art. 648 alin. (1) din C. proc. civ., care privește urmărirea bunurilor terților care au garantat plata datoriilor debitorului.

A mai reținut că terții garanți trebuie priviti ca debitori ai procedurii inițiate de creditor, în funcție de care, fiind obligatoriu să fie stabilită instanța de executare, doar în condițiile în care nu s-a cerut declanșarea executării silite și împotriva debitorului principal, pentru a discuta despre o coparticipare pasivă, conform art. 59 din C. proc. civ., pentru a fi incidente dispozițiile art. 112 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ.. În cauza de față, din moment ce s-a cerut declanșarea executării silite în mod concomitent atât împotriva debitorului principal, cât și împotriva terțului garant, instanța de executare este instanța în a cărei circumscripție se află domiciliul debitorului principal, în aplicarea principiului unicității instanței de executare și prin extinderea aplicării în domeniul executării silite a prevederilor art. 112 alin. (1) din C. proc. civ.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Bacău, prin sentința civilă nr. 2590 din 20 mai 2021, a declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București și a constatat ivit conflictul negativ de competență, cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte în prezenta cauză.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a apreciat că prin încheierea din 14.08.2020 Judecătoria Sectorului 2 București a admis cererea formulată de B.E.J. B. depusă la data de 12.08.2020 și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu cu privire la creditoare și debitorul garant, reținând deja că este instanță de executare a titlului executoriu.

A mai reținut că, în același timp, creditoarea care are calitatea de reclamantă în executarea silită a optat pentru depunerea cererii de executare la un executor judecătoresc din București, în acord cu prevederile art. 652 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. și a subliniat în cererea de executare silită natura obligației ce face obiectul contractului de împrumut, ca fiind una solidară și indivizibilă, având în vedere și principiul unicității instanței de executare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 punctul 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 punctul 2 din C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul rău competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, conflictul negativ de competență cu a cărui soluționare este învestită a fost generat de interpretarea diferită pe care instanțele de judecată aflate în conflict au dat-o instanței de executare stabilită în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

Obiectul cauzei de față, în legătură cu care s-a ivit conflictul negativ de competență, privind petenta A., în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc B., îl reprezintă plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc, din încheierea din 10.08.2020, cu privire la solicitarea de a se dispune deschiderea procedurii executării silite prin poprire și împotriva debitorului C., cu domiciliul în jud. Bacău, în cadrul dosarului de executare x/2020

Prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016 arată că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe", așadar plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc este în competența de soluționare a instanței de executare.

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Înalta Curte constată că, prin încheierea din 14.08.2020 Judecătoria Sectorului 2 București a admis cererea formulată de B.E.J. B. depusă la data de 12.08.2020 și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu contractul de împrumut nr. x/25.08.2017 în dosarul nr. x/2020 cu privire la creditoarea A. S.A. și debitorul garant D..

Cum, în cauză, cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea din data de 14 august 2020 a Judecătoriei Sectorului 2 București, competența de soluționare a cauzei având ca obiect plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită, și anume Judecătoria Sectorului 2 București, ca instanță de executare.

Această apreciere dă eficiență principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, ca instanță de executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 2 este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de chemare în judecată, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, potrivit art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 septembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.