ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1154/2023

HOTĂRÂRE

15.06.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1154/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 15 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe, în data de 21 decembrie 2022, sub nr. x/2022, creditoarele A. si B., în calitate de succesori ai defuncților C. și D., în contradictoriu cu debitoarea E., au solicitat ca prin hotărârea pronunțată să se dispună autorizarea executării obligatiei de a face, potrivit sentintei civile nr. 1470/18.09.2020 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 825/08.12.2021, pronunțată de Tribunalul Harghita.

În drept, reclamantele au invocat prevederile art. 903, art. 904 și art. 127 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 310/2023 din 07 martie 2023, Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 904 și art. 651 C. proc. civ., arătând că petentele creditoare au înțeles să sesizeze, în vederea punerii în executare a titlului executoriu, un executor judecătoresc ce își desfășoară activitatea în circumscripția Judecătoriei Miercurea Ciuc, instanță care a încuviințat executarea silită, ocazie cu care și-a verificat competența și a stabilit-o în favoarea sa.

A mai arătat că în ceea ce privește prevederile art. 127 C. proc. civ., raportat la calitatea uneia dintre creditoare de grefier, aceste prevederi legale vizează ipoteza litigiilor în care instanța competentă este reglementată de normele de drept comun general, ceea ce nu este cazul în privința incidentelor ce privesc executarea silită, materie în care legiuitorul a înțeles să instituie reguli speciale de competență.

În acest sens, instanța a reținut incidența în speță a Deciziei nr. 20/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție- Completul pentru solutionarea recursului în interesul legii, apreciind că instanța de executare a fost fixată în mod neechivoc prin încheierea nr. 874/11.10.2022, pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosarul nr. x/2022, orice incident ivit în cursul executării silite fiind de competența judecătoriei care a încuviințat executarea silită.

Învestită prin declinare, Judecătoria Miercurea Ciuc, prin sentința civilă nr. 861/2023 din 27 aprilie 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivare, această instanță a reținut, în esență, incidența dispozițiilor art. 651 C. proc. civ. coroborate cu art. 127 din cod, creditoarea A. având calitatea de grefier arhivar la Judecătoria Miercurea Ciuc.

A mai arătat că prin Decizia nr. 20/2021 din 27.09.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, instanța supremă a avut în vedere situația clasică din procedura execuțională, privind stabilirea competenței teritoriale în cazul în care executarea silită s-a încuviințat împotriva mai multor debitori, cu domicilii sau sedii în raza de competență teritorială a unor judecătorii diferite, însă nu vizează situația când devine incident art. 127 C. proc. civ., care stabilește reguli de competență teritorială de ordine publică.

Astfel, dacă s-ar aplica cele stabilite prin Decizia nr. 20/2021 și la situațiile prevăzute de art. 127 C. proc. civ., ar însemna ca art. 127 să nu mai aibă nicio aplicabilitate la soluționarea cererilor care sunt de competența instanței de executare, cu toate că art. 651 alin. (1) C. proc. civ. face trimitere în mod expres la aplicarea art. 127 din cod.

A mai arătat că Decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție se referă la situația în care mai multe instanțe de executare sunt deopotrivă competente și nu la situația când o instanță este necompetentă absolut, cum sunt situațiile prevăzute de art. 127 C. proc. civ., rațiunile pentru care acest articol a fost introdus și anume imparțialitatea obiectivă a instanței subzistă și în cazul cererilor care se soluționează de instanța de executare.

Concluzionând, această instanță a apreciat că potrivit art. 127 C. proc. civ., Judecătoria Miercurea Ciuc este necompetentă absolut, iar instanța competentă, în baza alegerii petenților în această situație de competență facultativă, dar de ordine publică, este Judecătoria Sfântu Gheorghe

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar, întemeiat pe dispozițiile art. 903 și art. 904 C. proc. civ., este reprezentat de cererea prin care creditorii A. și B. au solicitat în contradictoriu cu debitoarea E., autorizarea executării obligației de a face conform sentinței civile nr. 1470/18.09.2020, pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc, definitivă prin decizia civilă nr. 825/08.12.2021, pronunțată de Tribunalul Harghita.

Potrivit art. 904 C. proc. civ., "Dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare, prin încheiere executorie, dată cu citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului."

Din dispozițiile legale evocate rezultă că instanța competentă să dispună autorizarea creditorului este instanța de executare.

Potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe", iar potrivit alin. (1) al aceluiași articol, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Astfel cum rezultă din înscrisurile dosarului, prin încheierea nr. 874 din 11 octombrie 2022, pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosarul nr. x/2022, a fost admisă cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc F., și, în consecință a fost încuviințată și autorizată începerea executării silite a obligației cuprinse în titlul executoriu, împotriva debitorului/debitoarei E., potrivit titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1470/18.09.2020, pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc și decizia civilă nr. 825/08.12.2021, pronunțată de Tribunalul Harghita, pentru stabilirea liniei de hotar dintre imobile în proprietatea părților, imobile înscrise în C.F. nr. x Păuleni Ciuc (CF vechi x/N) sub A1, nr. cad. 81 de categoria curți și construcții în intravilan cu suprafața de 721 mp și CF nr. x Păuleni Ciuc (CF vechi nr. x/N), sub A1, nr. cad. 57 de categoria curți și construcții în intravilan cu suprafață de 559 mp, conform anexei nr. 6 a raportului de expertiză întocmit de către expert G..

Totodată, se reține că, potrivit Deciziei în interesul legii nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 1083/11.11.2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Întrucât în cauză, așa cum s-a arătat, instanța care a încuviințat executarea silită în raport cu care s-a formulat prezenta contestație la executare este Judecătoria Miercurea Ciuc, în lumina celor statuate prin Decizia în interesul legii nr. 20/27.09.2021 mai sus menționată, competența de soluționare a pricinii aparține acestei instanțe.

Referitor la dispozițiile art. 127 C. proc. civ., se reține că acestea puteau fi invocate în justificarea prorogării de competență (în favoarea altei instanțe, aflate în circumscripția unei curți de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află instanța competentă, potrivit legii) la momentul la care s-a solicitat încuviințarea executării silite și când, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., este determinată instanța competentă să soluționeze orice incidente apărute în cursul executării silite.

Neprocedându-se în această modalitate, în speță se opun dezlegările cu caracter obligatoriu conținute în Decizia în interesul legii nr. 20/2021.

Astfel fiind, aspecte legate de obiecții în legătură cu imparțialitatea instanței, dată fiind calitatea debitoarei, pot fi invocate pe alt temei juridic, care să permită prorogarea judiciară, iar nu legală, de competență.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.