ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 497/2024

Ședința publică din data de 27 februarie 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimații B. S.A., C., D. și E., înregistrată pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe sub nr. x/2022, la data de 16 noiembrie 2022, s-a solicitat anularea procesului-verbal de eliberare de sume și continuare a executării silite, încheiat la data de 25 octombrie 2022, adresei de înființare a popririi, încheierii de încuviințare a executării silite din data de 6 octombrie 2022 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe și a executării silite însăși din dosarul de executare silită nr. x/2012 al F..

Contestatorul și-a întemeiat contestația la executare pe dispozițiile vechiul C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 606 din 3 mai 2023, Judecătoria Sfântu Gheorghe a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimații B. S.A., C., D. și E., în favoarea Judecătoriei Miercurea – Ciuc.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, la data de 17 august 2012, creditoarea B. S.A. a demarat executarea silită a contractului de facilitate de credit nr. x/2008 și a actelor adiționale acestuia, împotriva debitorului C. și a codebitorilor garanți, fără a recupera creanța. Ulterior, ca urmare a interogării evidențelor ANAF, a constatat că A. – codebitor garant - încasează venituri lunare astfel că a înțeles să continue executarea silită împotriva sa, aceste acte de executare silită fiind supuse controlului judiciar.

Însă, debitorul – contestator A. are calitatea de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe. Chiar dacă în cuprinsul art. 159 din C. proc. civ. nu este reglementată o astfel de situație, ordinea publică nu se limitează doar la dispozițiile imperative exprese, competența de a stabili dacă o regulă este sau nu de ordine publică aparținând judecătorilor. Prin urmare, pentru o mai bună administrare a cauzei, se impune a sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad, aflate în circumscripția uneia dintre curțile de apel învecinate.

În consecință, Judecătoria Sfântu Gheorghe a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Miercurea – Ciuc.

Prin sentința civilă nr. 2181 din data de 22 decembrie 2023, Judecătoria Miercurea Ciuc a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de contestatorul A., în contradictoriu cu intimații B. S.A., C., D. și E., în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat, din oficiu, cauza și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 400 alin 1 din vechiul C. proc. civ., contestația la executare propriu-zisă se introduce la instanța de executare, iar potrivit art. 373 alin. (2) din același act normativ, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune astfel.

Potrivit art. 373 alin. (3) din vechiul C. proc. civ. "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Din coroborarea acestor dispoziții legale reiese că judecătoria, în circumscripția căreia se face executarea, este competentă să judece contestația la executarea propriu-zisă.

În cauză, așa cum s-a reținut și prin încheierea de încuviințare a executării silite contestate, Judecătoria Sfântu-Gheorghe este competentă având în vedere modalitatea de executare încuviințată împotriva contestatorului, respectiv poprire asupra veniturilor salariale.

Prin urmare, Judecătoria Miercurea Ciuc a apreciat că Judecătoria Sfântu Gheorghe este competentă să soluționeze contestația la executare.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Sfântu Gheorghe îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Obiectul demersului judiciar îl reprezintă contestația la executare formulată de contestatorul – debitor A., în contradictoriu cu intimata - creditoare B. S.A., precum și cu intimații - debitori C., D. și E., împotriva executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. 1188/2012 al S.P.E.J. F., prin care a solicitat anularea actelor de executare silită efectuate cu nerespectarea prevederilor legale.

Judecătoria Sfântu Gheorghe și Judecătoria Miercurea Ciuc și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, conflictul negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale instanțelor în conflict cu privire la dispozițiile în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a judeca pricina.

Prioritar, Înalta Curte reține că, potrivit art. 24 din noul C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, iar potrivit dispozițiilor art. 622 alin. (2) din același act normativ, executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare.

Astfel cum au reținut ambele instanțe aflate în conflict, în raport de momentul declanșării procedurii executării silite, respectiv 17 august 2012 (când cererea de executare silită a fost depusă la biroul executorului judecătoresc, formându-se dosarul de executare nr. 1188/2012), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ. de la 1865.

În materia executării silite, stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze contestațiile la executare se face în raport cu dispozițiile art. 400 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, în vigoare la data declanșării executării silite, potrivit cărora: "contestația se introduce la instanța de executare".

Potrivit dispozițiilor art. 372 alin. (3) din C. proc. civ. din 1865 "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe" iar potrivit dispozițiilor art. 372 alin. (2) din același act normativ "instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Având în vedere dispozițiile legale menționate anterior, pentru a se determina instanța competentă să soluționeze contestația, este necesar a se stabili care este instanța de executare, prin raportare la locul unde se realizează în mod efectiv executarea.

În cauza pendinte, executarea silită se efectuează în baza contractului de facilitate de credit nr. x din 12 septembrie 2008, modificat prin actele adiționale nr. x din 18 ianuarie 2010 și nr. 2 din 29 aprilie 2011, precum și a contractelor de garanție reală mobiliară nr. x din 18 ianuarie 2010 și nr. x din 18 ianuarie 2010 încheiate de creditoarea B. S.A. cu debitorul C. și garanții A., D. și E..

Creditoarea a solicitat executarea silită, prin poprire, a garantului A., în cerere indicând inclusiv terțul poprit și sediul acestuia.

Locul executării silite este acela unde se află bunurile supuse urmăririi. Prin urmare, în speță, executarea silită în cadrul dosarului de executare nr. 1188/2012 se va realiza prin poprire asupra veniturilor debitorului de la locul de muncă, competența de soluționare a cauzei revenind instanței de la sediul terțului poprit, care este în circumscripția Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Particularitățile procedurii de executare conduc la concluzia unei competențe teritoriale exclusive a instanței de executare, stabilite potrivit criteriilor arătate anterior. Prin urmare, calitatea de procuror a debitorului, nefiind o situație derogatorie anume prevăzută de C. proc. civ. din 1865, nu poate înlătura competența stabilită din momentul cererii de încuviințare a executării silite.

În concluzie, Înalta Curte constată că Judecătoriei Sfântu Gheorghe îi revine competența de soluționare a cauzei, prin raportare la faptul că aceasta este instanța care a încuviințat executarea silită împotriva contestatorului și în a cărei circumscripție se va efectua executarea silită.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 373 și art. 400 din C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 22 alin. (5) din același act normativ, va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2024.