ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1894/2022

HOTĂRÂRE

05.10.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1894/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc la 28 iunie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta creditoare A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta debitoare PFA B., a formulat cerere privind emiterea unei ordonanțe de plată, prin care a solicitat să fie obligat debitoarea la plata sumei de 18.849,60 RON, precum și la plata dobânzilor legale aferente sumei până la data plății efective; cu cheltuieli de judecată.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 1014 C. proc. civ. și art. 3 alin. (3)

din O.G. nr. 13/2011.

Față de întâmpinarea formulată de pârâta debitoare, prin încheierea de ședință din 20 iulie 2022, Judecătoria Miercurea Ciuc a considerat că aceasta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Miercurea Ciuc întrucât tranzacția a fost încheiată în localitatea Chichiș.

Prin sentința civilă nr. 1444/2022 din 3 august 2022, Judecătoria Miercurea Ciuc a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată prin întâmpinare, a declinat și a stabilit competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

În esență, Judecătoria Miercurea Ciuc a reținut că art. 116 C. proc. civ. dă posibilitatea reclamantului să aleagă instanța competentă numai în cazul în care sunt deopotrivă competente teritorial mai multe instanțe de judecată. A mai reținut că în speța nu s-a identificat niciun element de fapt sau de drept care să îndrituiască alegerea competenței teritoriale de judecată în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc și că sediul reclamantei nu atrage și un caz de competență alternativă în favoarea instanței de la domiciliul/sediul acesteia, cum ar fi situațiile reglementate prin art. 108, art. 111, art. 113 din același cod sau alte cazuri de competență teritorială exclusivă. A apreciat că atitudinea explicit exprimată a pârâtei de contestare a competenței teritoriale a Judecătoriei Miercurea Ciuc este suficientă pentru a declina soluționarea prezentei cauze în favoarea instanței de la sediul pârâtei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe sub nr. x/2022.

Reclamanta a depus note scrise prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sfântu Gheorghe raportat la dispozițiile art. 1494 C. civ.

La termenul de la 8 septembrie 2022, Judecătoria Sfântu Gheorghe a invocat din oficiu excepția necompetenție teritoriale pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 1744/2022 din aceeași dată, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În esență, Judecătoria Sfântu Gheorghe a reținut că reclamanta a învestit instanța cu o acțiune în pretenții, în cadrul procedurii speciale a ordonanței de plată, deoarece pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată a prețului. A mai reținut că reclamanta avea posibilitatea alegerii de competență, care putea fi contestată de pârâtă, fiind vorba de o competență teritorială alternativă, de ordine privată. Aceasta a invocat excepția de necompetență teritorială, susținând că este competentă instanța de la locul încheierii contractului. Față de faptul că în contract nu este menționat un loc de executare în sensul art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. și că singura mențiune referitoare la locul executării contractului este cea referitoare la plata prețului, existentă în factură, respectiv sediul creditorului, instanța a considerat că este competentă teritorial să judece cauza Judecătoria Miercurea Ciuc.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele învestite, respectiv Judecătoria Miercurea Ciuc și Judecătoria Sfântu Gheorghe, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Pentru a stabili competența teritorială instanțele trebuie să se raporteze la dispozițiile art. 107 C. proc. civ. care statuează regula generală în materie și anume aceea că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere privind emiterea unei ordonanțe de plată pentru plata sumei de 18.849,60 RON, reprezentând prețul neachitat de către pârâtă, precum și a dobânzilor legale aferente sumei până la data plății efective.

Față de obiectul acțiunii, se constată că sunt incidente și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. prin care se stabilește o competență teritorială alternativă în soluționarea acestui tip de litigii, și anume în favoarea instanței în a cărei circumscripție se situează locul executării obligației de plată. Instanța de fond a reținut că părțile nu au menționat expres locul executării obligației, astfel că devin incidente dispozițiile art. 1494 alin. (1) lit. a) C. civ., potrivit cărora "obligațiile bănești trebuie executate la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului de la data plății". În speță, sediul creditoarei prețului, A. S.R.L., este în localitatea Miercurea Ciuc, județul Harghita.

Pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.. În speță, reclamanta creditoare a ales să sesizeze Judecătoria Miercurea Ciuc.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.