ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2318/2023

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți la 9 noiembrie 2022 sub nr. x/2022, creditorul S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu debitorul S.C. B. S.R.L., a solicitat instanței să dispună emiterea unei ordonanțe de plată prin care să fie obligată pârâta la plata sumei de 7.660 RON reprezentând contravaloarea facturii nr. x din 29.11.2021 în valoare de 9820 RON, factură ce a fost achitată parțial cu suma de 2.160 RON, rămânând de plată 7.660 RON, și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1013 și art. 451 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 476 din 15 februarie 2023, Judecătoria Rădăuți a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Buftea.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, întrucât reclamanta nu a dovedit existența unui contract din care să reiasă că locul de executare a obligației prevăzută în cuprinsul acestuia ar fi în raza de competență a Judecătoriei Rădăuți, context în care s-a apreciat că sunt aplicabile prevederile 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar sediul pârâtei este în localitatea Moara Vlăsiei, județ Ilfov.

Pe rolul Judecătoriei Buftea, cauza a fost înregistrată la 24 aprilie 2023, având același număr de dosar, iar la termenul de judecată din 26 septembrie 2023, s-a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a instanței, reținându-se cauza în pronunțare pe această excepție.

Prin sentință nr. 8703 din 6 octombrie 2023, Judecătoria Buftea a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de creditorul S.C. A. S.R.L., în favoarea Judecătoriei Rădăuți, reținând incidența dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., ce prevăd că necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare și, cum acesta nu a contestat competența teritorială a Judecătoriei Rădăuți, cauza a rămas câștigată instanței sesizate inițial.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria Rădăuți și Judecătoria Buftea s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 18 octombrie 2023, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuți.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de creditoarea S.C. A. S.R.L., Înalta Curte constată că obiectul cererii deduse judecății este ordonanță de plată, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1014 și urm. C. proc. civ.

Potrivit art. 1016 C. proc. civ. "dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 1015 alin. (1) creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță".

Astfel, competența teritorială este reglementată, în principiu, de norme dispozitive, care prezintă anumite particularități în ceea ce privește posibilitatea de invocare a excepției de necompetență respectiv, necompetența relativă poate fi invocată numai de partea în favoarea căreia a fost creată acea normă de competență, poate fi invocată numai in limine litis, și anume, numai prin întâmpinare sau cel târziu la primul termen la care părțile sunt legal citate iar părțile pot conveni, expres sau tacit, să deroge de la normele competenței relative.

În acest context, art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

În speță, pârâta deși legal citată, nu a înțeles să conteste competența teritorială a Judecătoriei Rădăuți, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., astfel că, manifestarea de voință a reclamantei care a introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Rădăuți a atras competența teritorială a acestei instanțe, așa încât, instanța nu mai putea pune în discuție problema necompetenței teritoriale, neputând să-și decline competența din oficiu, întrucât prin alegerea făcută de reclamantă, această instanță a devenit exclusiv competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice altă instanță posibil competentă, a pierdut această prerogativă.

Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Rădăuți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuți.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2023.