ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1032/2023

Ședința publică din data de 7 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești în data de 22 iunie 2022, sub nr. dosar x/2022, contestatorul A. a solicitat anularea încheierii de încuviințare a executării silite din data de 05 septembrie 2020 și a actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 2606/2018 al BEJ "B.", în principal, raportat la lipsa calității de creditor a C. S.A. și la prescripția extinctivă, iar în subsidiar, raportat la lipsa titlului executoriu și a unei creanțe certe, lichide și exigibile și la necompetența teritorială a instanței care a încuviințat executarea silită și necompetența teritorială a executorului judecătoresc.

În drept, a invocat art. 638, art. 640, art. 666, art. 667, art. 712 și urm. C. proc. civ., art. 1578 C. civ. și O.U.G. nr. 99/2006.

2.1 Prin sentința nr. 7803/2022 din 13 decembrie 2022, Judecătoria Pitești, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut incidența prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., observând că la data înregistrării cererii de executare silită debitorul domicilia în jud. Ilfov (conform copiei cărții de identitate de la dosar), astfel încât revine Judecătoriei Cornetu competența de soluționare a prezentei cauze.

2.2 Prin sentința civilă nr. 1546/2023 din 21 martie 2023, Judecătoria Cornetu, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

A suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

A reținut, în esență, că Judecătoriei Pitești îi revine competența de a judeca prezenta cauză dat fiind faptul că a dispus încuviințarea executării silite a contractului de credit f.n. din data de 06.08.2007 prin încheierea din 05 septembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018. În acest sens, a apreciat că, în speță, este incidentă și Decizia nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru recursul în interesul legii, astfel încât competența instanței de executare, dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, aceasta fiind competentă să soluționeze cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

A mai arătat și că, prin Decizia nr. 27/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru recursul în interesul legii, a fost generalizată aplicarea interpretării din Decizia nr. 20/2021 privitoare la unicitatea instanței de executare inclusiv în cazul executărilor în care există un unic debitor.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În speță, Judecătoria Pitești și Judecătoria Cornetu și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima făcând aplicarea dispozițiilor art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., iar Judecătoria Cornetu făcând aplicarea principiului unicității instanței de executare și a deciziei nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Astfel cum rezultă din înscrisurile dosarului și ale dosarului de executare nr. 2606/2018 al BEJ "B.", Judecătoria Pitești este cea care a încuviințat executarea silită împotriva debitorului A., prin încheierea din 05 septembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Potrivit dezlegărilor obligatorii date de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată în recurs în interesul legii, aplicabile mutatis mutandis în litigiul pendinte, s-a stabilit că:

"în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Aplicând, pentru identitate de raționament, aceste dezlegări obligatorii în cauza de față, se reține că revine instanței de executare competența de soluționare a contestației la executare, din moment ce aceasta a dobândit, de la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, competența de a soluționa orice incidente ulterioare circumscrise fazei executării silite, pe întreaga durată a acesteia.

Se impune, în acest context, precizarea că, din moment ce dezlegările obligatorii, date prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, anterior menționată, vizau stabilirea instanței de executare în ipoteza unui raport juridic obligațional cu pluralitate de debitori, aflat în faza executării silite, cu atât mai mult acestea sunt aplicabile în ipoteza executărilor silite în care figurează un singur debitor.

Drept urmare, odată încuviințată executarea silită, calitatea de instanță de executare nu mai poate fi reapreciată, cu prilejul verificării competenței în cadrul contestației la executare.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Pitești, nefiind incidentă o ipoteză de excepție, în sensul art. 651 alin. (3) teza finală C. proc. civ., care să justifice determinarea competenței în speță, în raport de alte criterii, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat executarea silită, și anume Judecătoria Pitești, ca instanță de executare.

Se impune, în acest context, precizarea că aspectele reținute de Judecătoria Pitești, în sentința prin care a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, privitoare la domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare, constituie chestiuni de fond, susceptibile a fi examinate cu ocazia soluționării contestației la executare, de către instanța care a încuviințat executarea silită, contestație prin care, de altminteri, contestatorul a solicitat, inclusiv, anularea încheierii de încuviințare a executării silite, chestiune ce excedează analizei instanței învestite cu judecata unui regulator de competență.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Pitești este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.