ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 670/2023

Ședința publică din data de 27 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu în data de 04 aprilie 2022, sub nr. x/2022, contestatoarea A. a chemat în judecată intimații B. S.R.L., C., D. și E., solicitând constatarea perimării executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 2049/2012 al B.E.J. "F.", anularea actelor de executare întocmite în același dosar, obligarea intimatului-creditor la restituirea sumelor ce vor fi încasate în cursul executării silite, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 112, art. 389, art. 399, art. 401

1

și urm. din C. proc. civ. din 1865.

2.1. Prin sentința civilă nr. 5221/2022 din 30 septembrie 2022, Judecătoria Cornetu – secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Cornetu a reținut că, în determinarea competenței de soluționare a cauzei, instanța trebuie să aibă în vedere dispozițiile art. 400 și art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. din 1865, care stabilesc ca instanță de executare instanța în circumscripția căreia se face în concret executarea silită.

Astfel, a reținut că, în acord cu prevederile anterior referite, o instanță putea încuviința executarea silită strict în circumscripția acesteia, iar, în funcție de forma de executare și bunurile debitorului, se putea impune emiterea mai multor încheieri de încuviințare a executării silite de către instanțe diferite, în baza aceluiași titlu executoriu, împotriva aceluiași debitor, în cadrul aceluiași dosar de executare.

În acest sens, a menționat că, întrucât, în speță, executarea se realizează prin indisponibilizarea sumelor de bani cuvenite debitoarei A., ca urmare a popririi înființate asupra unei cote de 1/3 din salariul încasat și obținut de către aceasta de la societatea G. S.R.L., cu sediul în municipiul Ploiești, județul Prahova, calitatea de instanță de executare o are Judecătoria Ploiești.

Pentru aceste motive, a considerat ca neavând relevanță în determinarea instanței de executare faptul că încuviințarea executării silite a fost dispusă de Judecătoria Cornetu prin încheierea din 13 septembrie 2012 și nici aspectul că măsura popririi nu a produs efecte juridice în cauză, din moment ce refuzul terțului poprit de a indisponibiliza sumele de bani datorate debitorului poate face obiectul unei cereri de validare a popririi, formulată în condițiile legii.

2.2. Judecătoria Ploiești, prin sentința civilă nr. 8373 din 23 noiembrie 2022, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Ploiești a reținut că, prin raportare la data sesizării organului de executare, sunt incidente dispozițiile art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. din 1865, potrivit cu care "instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", precum și dispozițiile alin. (3) al aceluiași articol, potrivit căruia "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

A mai reținut și că, așa cum rezultă din actele de executare contestate, executarea silită s-a desfășurat și prin executarea silită imobiliară, bunurile urmărite aflându-se în raza teritorială a Judecătoriei Cornetu, precum și că executarea silită prin poprire nu a putut fi adusă la îndeplinire.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Cornetu îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Obiectul demersului judiciar îl reprezintă contestația la executare formulată de contestatoarea-debitoare A., în contradictoriu cu intimatul-creditor B. S.R.L., precum și cu intimatul-debitor D. și cu intimații-garanți ipotecari C. și E., împotriva executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. 2049/2012 al B.E.J. "F.", prin care a solicitat constatarea perimării executării silite și ca efect al acesteia, anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare menționat, obligarea intimatului B. S.R.L. la restituirea sumelor ce vor fi încasate în cursul executării silite, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Judecătoria Cornetu și Judecătoria Ploiești și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, conflictul negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale instanțelor în conflict cu privire la dispozițiile în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a judeca pricina.

În materia executării silite, stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial se face în raport cu dispozițiile art. 373 alin. (2) din C. proc. civ. din 1865, în vigoare la data declanșării executării silite, potrivit cărora: "instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În conformitate cu prevederile art. 373 alin. (3) din C. proc. civ. din 1865: "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865: "contestația se introduce la instanța de executare".

Având în vedere dispozițiile legale menționate anterior, pentru a se determina instanța competentă să soluționeze contestația la executare, este necesar a se stabili care este instanța de executare.

Se reține că titlul executoriu, în baza căruia s-a efectuat executarea silită, este reprezentat de contractul de garanție reală imobiliară autentificat sub nr. x din 10 iunie 2008 de Notar Public H., accesoriu convenției de credit nr. x din 10 iunie 2008.

În prezenta cauză, executarea silită demarată la cererea creditorului (cedent) Volksbank România S.A. a avut ca obiect bunul ipotecat, situat în comuna Dobroești, județul Ilfov.

De asemenea, ca urmare a încuviințării executării silite în dosarul de executare nr. 2049/2012 al B.E.J. "F.", prin încheierea din 13 septembrie 2012, pronunțată în dosarul nr. x/2012, Judecătoria Cornetu a dobândit calitatea de instanță de executare.

Înalta Curte reține că, deși executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare prin cererea formulată de creditor, totuși, încuviințarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare, în condițiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obținerea încuviințării.

Drept urmare, elementul care condiționează sine qua non întreaga fază procesuală execuțională este procedura încuviințării executării silite.

Încă din momentul încuviințării executării silite este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită.

Aceasta înseamnă că, în respectiva executare silită, nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

În acest context, nu pot fi reținute argumentele Judecătoriei Cornetu privitoare la faptul că, din moment ce executarea se realizează în prezent prin indisponibilizarea sumelor cuvenite contestatoarei, ca urmare a popririi înființate asupra cotei de 1/3 din salariul încasat de la societatea G. S.R.L., cu sediul în Ploiești, instanța de executare ar fi cea de la sediul terțului poprit.

După cum se poate observa, în cauza pendinte, contestatoarea tinde a obține, în principal, o hotărâre judecătorească prin care să fie anulate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 2049/2012, ca efect al constatării perimării, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de garanție reală imobiliară anterior menționat și nu doar a unei simple popriri.

Totodată, se observă că adresa de înființare a unei popriri, din 11 martie 2022, a fost urmată de răspunsul societății G. S.R.L. din 23 martie 2022, potrivit căruia contractul individual de muncă a încetat în data de 21 martie 2022, motiv pentru care nu prezintă relevanță în determinarea instanței competente aspectele ce țin de acest demers al executorului judecătoresc.

De asemenea, se impune și precizarea că, aplicând, pentru identitate de raționament, dezlegările obligatorii statuate prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în legătură cu principiul unicității instanței de executare, consacrat și de art. 373 alin. (3) din C. proc. civ. din 1865, odată dobândită competența instanței de executare, prin sesizarea sa cu cererea de încuviințare a executării silite, aceasta rămâne căștigată indiferent de momentul sesizării sale cu cereri sau incidente ulterioare, circumscrise fazei executării silite, precum contestația la executare.

Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale.

În concluzie, Înalta Curte constată că Judecătoriei Cornetu îi revine competența de soluționare a cauzei, prin raportare la faptul că aceasta este instanța care a încuviințat executarea silită împotriva contestatoarei și în a cărei circumscripție se găsește imobilul, obiect al titlului executoriu în temeiul căruia se desfășoară executarea silită.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 373 și art. 400 din C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 22 alin. (5) din același act normativ, va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 aprilie 2023.