ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1256/2022

Ședința publică din data de 7 iunie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Tecuci, la data de 01 aprilie 2022 sub nr. x/2022, A. a înaintat instanței cererea formulată de creditoarea B. S.R.L. și înregistrată la data de 30.03.2022, în cadrul dosarului de executare nr. 108/2022, solicitând încuviințarea executării silite cu privire la debitorii C. S.R.L. Tecuci și D., potrivit art. 665 C. proc. civ., cu modificările ulterioare.

În motivarea cererii s-a arătat că se solicită încuviințarea executării silite a titlului executoriu - sentința civila nr. 2665/10.06.2019, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. x/2017, privind obligația debitorilor la plata sumei de 308.031,71 RON.

2.1. Prin încheierea nr. 582 din data de 08 aprilie 2022, Judecătoria Tecuci a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Tecuci, a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei având ca obiect încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București cu privire la doi debitori, C. S.R.L. Tecuci și D..

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., în virtutea cărora, dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului.

A reținut judecătoria că, întrucât sediul creditoarei B. S.R.L. este în Bucuresti, competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 4 București.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 4 București, prin sentința civilă nr. 5409 din 29 aprilie 2022 a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci. A constatat intervenit conflictul negativ de competență, a suspendat soluționarea cauzei și a înaintat dosarul spre soluționarea conflictului la Înalta Curtea de Casație și Justiție.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că cei doi debitori au sediul, respectiv domiciliul diferit, D. fiind fără domiciliu în România, iar societatea comercială debitoare având sediul în Tecuci.

A conchis, potrivit dispozițiilor art. 112, art. 116 și art. 651 C. proc. civ., că este competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite Judecătoria Tecuci.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul acțiunii îl constituie cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civila nr. 2665/10.06.2019, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. x/2017, privind obligația debitorilor C. S.R.L. Tecuci și D. la plata sumei de 308.031,71 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (…). Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Rezultă, așadar, din dispozițiile legale evocate, că în procedura executării silite, cererea de încuviințare a executării silite este de competența instanței de executare, de la domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În cauză, executarea silită este îndreptată împotriva a doi debitori. Debitorul D. nu are domiciliul în România, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, iar debitoarea C. S.R.L. își are sediul în Tecuci.

Înalta Curte apreciază că, în absența unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanța de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, în raport cu dispozițiile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere caracterul asemănător al ipotezei reglementate de textul de lege cu speța de față, dispozițiile art. 112 C. proc. civ., ce reglementează prorogarea legală de competență în cazul pluralității de pârâți, "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia".

Se mai reține că se aplică, prin analogie și prevederile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente."

În cauză, prima instanță sesizată a fost Judecătoria Tecuci, instanța de la sediul unuia dintre debitori, și anume societatea comercială, astfel că se impune stabilirea competenței teritoriale în favoarea acesteia, ca instanță de executare în sensul art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte se va stabili competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Tecuci.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 iunie 2022.