ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 15 decembrie 2022

Asupra cererii de recurs în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 9 din data de 17 ianuarie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Maramureș, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, asimilată infracțiunilor de corupție, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale).

În temeiul art. 397 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă.

Au fost menținute măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanța procurorului din 27.08.2020 emisă în dosarul nr. x/2020 al Direcției Naționale Anticorupție - Biroul Teritorial Baia Mare.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Biroul Teritorial Baia Mare.

Prin decizia penală nr. 862/A din 17.06.2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Cluj - Biroul Teritorial Baia Mare împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, a fost desființată în întregime hotărârea atacată și, rejudecând, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată din infracțiunea de abuz în serviciu, asimilată infracțiunilor de corupție, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) în două infracțiuni de neglijență în serviciu prevăzute de art. 298 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) și art. 17 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripție generală a răspunderii penale, prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 100.951 RON către partea civilă Primăria Municipiului Sighetu Marmației, reprezentând prejudiciul cauzat prin comiterea celor două infracțiuni de neglijență în serviciu.

A fost menținută măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanța procurorului din 27.08.2020 în dosarul nr. x/2020 al Direcției Naționale Anticorupție - Biroul Teritorial Baia Mare cu privire la bunurile inculpatului până la concurența sumei de 100.951 RON, în vederea reparării pagubei produse prin comiterea infracțiunilor care au făcut obiectul prezentului dosar.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și de judecată în fond.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Curtea de Apel Cluj a reținut, în esență, că a trecut o perioadă de 6 ani de la momentul încetării inacțiunii inculpatului A. (iunie 2016) și până la momentul tragerii sale la răspundere penală (rămânerea definitivă a hotărârii penale), situație în care, au devenit aplicabile dispozițiile art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, reținută în sarcina inculpatului ca urmare a schimbării încadrării juridice, fiind de 5 ani și s-a împlinit anterior pronunțării deciziei instanței de apel.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., prin prisma căruia a arătat, în esență, că, în mod greșit, instanța de apel a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A., reținând că, ar fi intervenit prescripția răspunderii penale, ca urmare a împlinirii termenului general de prescripție, în raport de considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022.

Astfel, s-a arătat că, în cauză, procurorul a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale la data de 27.08.2020, ordonanță ce i-a fost comunicată inculpatului A., iar, la data începerii urmăririi penale in personam (act comunicat, în mod valabil, suspectului) art. 155 alin. (1) C. pen. era în vigoare și își găsea aplicabilitate prin prisma Deciziei CCR nr. 297/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, la data de 25.06.2018.

Prin urmare, s-a menționat că, în speță, actul întreruptiv al prescripției răspunderii penale este ordonanța procurorului din data de 27.08.2020, ordonanță emisă la 4 ani 2 luni și 2 zile de la data comiterii celor două fapte de neglijență în serviciu (24.06.2016), deci înăuntrul termenului general de prescripție de 5 ani, prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen.

Totodată, s-a arătat că, prin Decizia Curții Constituționale nr. 358 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022, s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale, însă, anterior publicării deciziei și practic înainte ca aceasta să își producă efectele, legiuitorul delegat, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2022 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 531 din 30.05.2022, a modificat dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen. în sensul statuat de instanța de contencios constituțional prin Decizia nr. 297/2018.

Așadar, pentru ca o lege sau o decizie a Curții Constituționale să producă efecte ca lege penală mai favorabilă în condițiile art. 5 C. pen., aceasta trebuie să intre în vigoare pentru cel puțin o zi/câteva ore/minute/etc.

Ori, Decizia CCR nr. 358/2022 nu a produs niciun efect, deoarece legiuitorul a intervenit anterior publicării acesteia în Monitorul Oficial al României.

Prin urmare, s-a susținut că, decizia menționată a fost lipsită de efecte prin modificarea art. 155 alin. (1) C. pen., anterior publicării în Monitorul Oficial, iar instanța de apel nu putea să o aplice ca lege penală mai favorabilă, întrucât nu a fost în vigoare nicio secundă.

Prin urmare, s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Cluj – secția penală și de minori.

Prin încheierea din 20 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 C. proc. pen. – art. 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, dispunându-se trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării pe fond a căii de atac.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, față de actele și lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.

În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța de apel este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale a inculpatului A., ca efect al adoptării de către Curtea Constituțională a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 și 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen.

În acest sens, sub aspectul situației de fapt, acuzațiile aduse inculpatului A. au constat în aceea că, în calitate de primar în funcție al municipiului Sighetu Marmației, în data de 17.04.2014 sau imediat după această dată, cunoscând în mod cert împrejurarea că un funcționar public din subordinea sa a fost trimis în judecată pentru comiterea unei infracțiuni de serviciu asimilată infracțiunilor de corupție, avea obligația legală de a dispune/constata suspendarea raporturilor de serviciu ale acestuia prin emiterea unui act administrativ (dispoziție).

Prin încălcarea prevederilor legale anterior menționate, inculpatul A., cu intenție, a omis a dispune/constata suspendarea raporturilor de serviciu ale numitului B., menținându-l în continuare în funcție, cu consecința acordării pe nedrept a drepturilor salariale și a plății contribuțiilor stabilite potrivit legii pe seama acestuia și în mod corelativ a producerii unei pagube în cuantum echivalent persoanei vătămate - Municipiul Sighetu Marmației.

Ulterior, în raport de împrejurarea că numitul B. a fost trimis din nou în judecată pentru comiterea unei infracțiuni de serviciu asimilată infracțiunilor de corupție, potrivit prevederilor legale menționate mai sus, în vigoare și la data de 06.08.2014, inculpatul A. avea obligația de a dispune/constata suspendarea raporturilor de serviciu ale funcționarului public din subordinea sa, prin emiterea unui act administrativ (dispoziție).

Prin încălcarea prevederilor legale menționate anterior, inculpatul A., cu intenție, a omis a dispune/constata suspendarea de drept a raporturilor de serviciu ale numitului B., menținându-l în continuare în funcție pe toată durata mandatului său de primar până la 24.06.2014, cu consecința acordării pe nedrept a drepturilor salariale și a plății contribuțiilor stabilite potrivit legii pe seama acestuia și în mod corelativ a producerii unei pagube în cuantum echivalent persoanei vătămate - municipiul Sighetu Marmației.

Curtea de Apel Cluj a calificat atitudinea subiectivă a inculpatului ca fiind specifică culpei simple și a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), în două infracțiuni de neglijență în serviciu, prevăzute de art. 298 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Curtea a reținut, totodată că, data de început a termenului de prescripție generală a răspunderii penale este luna iunie 2016 (data încetării inacțiunii inculpatului), pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina sa, iar, în absența din fondul activ al legislației penale a vreunui caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022, termenul de prescripție s-a împlinit, anterior pronunțării deciziei în apel.

În continuare, Înalta Curte reține că, prin decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018), s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.

Ulterior, prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale, în considerente reținându-se că: " ... în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale" (paragraful 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează: "(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată și art. 5 din C. pen.

În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.

Or, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022.

Aceasta deoarece o eventuală combinare a dispozițiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Instanța supremă a reținut, de asemenea, că revine fiecărei instanțe de judecată învestite cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 - 25.06.2018 - și data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30.05.2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile și condițiile întreruperii cursului prescripției răspunderii penale.

Astfel, Înalta Curte observă că, în speță, Curtea de Apel Cluj a judecat apelul, valorificând, în acest cadru procesual, prescripția generală a răspunderii penale ca efect al adoptării Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022.

Modalitatea de interpretare și aplicare, în apel, a normelor de drept penal pertinente sub acest aspect este cea regăsită ulterior și în hotărârea prealabilă anterior menționată.

În acest context jurisprudențial obligatoriu, rezultă că, raportat la aspectele factuale definitiv reținute prin hotărârea instanței de apel și care nu mai pot fi cenzurate de instanța de casație, termenul de prescripție generală a răspunderii penale pentru infracțiunile deduse judecății, prevăzute de art. 298 C. pen. este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani și a început să curgă în luna iunie 2016, data încetării inacțiunii inculpatului.

De vreme ce, subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituțional, legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanța de apel (respectiv, C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022), nu a inclus cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, termenul de prescripție generală s-a împlinit, în speță, în luna iunie 2021, pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina inculpatului A..

În consecință, în cauză este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., soluția dispusă față de inculpat prin decizia recurată fiind legală sub aspectul criticat.

Referitor la solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, formulată cu ocazia dezbaterilor în prezenta cauză, în sensul de a se da eficiență supremației dreptului Uniunii Europene, în sensul neaplicării Deciziilor nr. 358/2022 și nr. 297/2018 ale Curții Constituționale, precum și a Deciziei nr. 67/2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, făcând trimitere în acest sens la hotărârea din 21 decembrie 2022 a Curții de Justiție a Uniunii Europene (Cauza Euro Box Promotion și alții), Înalta Curte constată că această cauză nu are legătură cu deciziile instanței de constencios constituțional anterior menționate care se referă la prescripția răspunderii penale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 862/A din 17 iunie 2022 a Curții de Apel Cluj – secția Penală și de Minori, pronunțată în dosarul nr. x/2020, privind pe inculpatul A..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție vor rămâne în sarcina statului

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 170 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 862/A din 17 iunie 2022 a Curții de Apel Cluj – secția Penală și de Minori, pronunțată în dosarul nr. x/2020, privind pe inculpatul A..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 170 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 decembrie 2022.