ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 71 din 12 august 2021, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în dosarul nr. x/2020, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. (1) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 11 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu ca infracțiune asimilată celor de corupție în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

A fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 11 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uzurpare a funcției ca infracțiune asimilată celor de corupție, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 300 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

S-a făcut aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, astfel încât inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 11 luni închisoare, la care a fost adăugat 1/3 din pedepsele care nu se mai execută, respectiv 11 luni închisoare, astfel, că, în final, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare, și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 91 C. pen., raportat la art. 92 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului, pe un termen de supraveghere de 4 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bistrița-Năsăud, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să urmeze un program de reintegrare socială.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze 100 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității în domeniul serviciilor publice (întreținere locuri de agrement, parcuri și drumuri, salubrizarea localității, activități în folosul unităților școlare, educative sau socio-culturale) în cadrul Primăriei Municipiului Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută, ca fiind legală și temeinică, măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpat.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut, arestat preventiv și la domiciliu în perioada 09.06.2020 - 13.09.2020.

În baza art. 397 alin. (1), art. 25 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1349 și urm. C. civ., a fost admisă acțiunea civilă și obligat inculpatul să plătească părții civile B. suma de 2.400 RON, cu titlu de daune materiale.

Potrivit art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a menținut sechestrul asigurător dispus prin ordonanța nr. 57/P/2020 din 22.06.2020, prin instituirea popririi asigurătorii asupra sumei de 2.400 RON aflată în contul IBAN x deschis la C..

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 3.000 RON.

Împotriva sentinței penale mai sus arătate, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1639/A din 22.12.2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj.

A fost desființată, în parte, sentința penală atacată, doar cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei finale aplicate inculpatului A. și la omisiunea instanței de fond de a dispune restituirea către partea civilă B. a sumei de 2.400 RON asupra căreia a fost instituită măsura popririi asigurătorii și, în rejudecare:

A fost înlăturată dispoziția instanței de fond privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei finale de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatului A., dispunându-se executarea acesteia în regim privativ de liberate.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 397 C. proc. pen., raportat la art. 25 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către partea civilă B. a sumei de 2.400 RON asupra căreia a fost instituită măsura popririi asigurătorii prin ordonanța nr. 57/P/2020 din 22.06.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Serviciul Teritorial Cluj.

A fost respins apelul declarat în cauză de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe penale.

Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 10 ianuarie 2022, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, invocând cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., privind aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În argumentare, s-a arătat că, instanța de apel, în mod greșit, a procedat la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. inculpatului A., pe perioadă de 2 ani, fără a aplica și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi (atât pe lângă fiecare pedeapsă principală, cât și pe lângă pedeapsa rezultantă).

În condițiile în care, instanța de apel nu a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară, s-a apreciat că pedeapsa aplicată este nelegală.

Prin urmare, s-a solicitat, admiterea cererii de recurs în casație, casarea deciziei penale atacate și, în principal, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la curtea de apel, iar, în subsidiar, reținerea cauzei spre rejudecare și aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen., atât pe lângă cele două pedepse principale, cât și pe lângă pedeapsa rezultantă.

Prin încheierea din 03 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen. a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 1639/A din 22 decembrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, pronunțată în dosarul nr. x/2020, dispunându-se, totodată, trimiterea cauzei Completului nr. 6, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj ca fiind fondat, pentru motivele expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Totodată, art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., prevede că hotărârile sunt supuse casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

În jurisprudența recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, delimitându-se sfera de aplicabilitate a cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a statuat că acesta vizează nu doar erori de drept produse ca urmare a stabilirii unor pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale, ci întreg regimul sancționator aplicat unei situații juridice concrete, respectiv ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută, și anume, pedepse principale, complementare sau accesorii, pe care legiuitorul le prevede în mod explicit stabilind astfel limitele legale ale sancțiunilor ce pot fi aplicate (deciziile penale nr. 543/RC din 14 decembrie 2016 și nr. 418/RC din 13 octombrie 2016, publicate pe site-ul www.x.ro).

Verificând, în acest context, hotărârea atacată, Înalta Curte constată că instanța de apel a menținut condamnarea inculpatului A. la pedeapsa principală de 1 an și 10 luni închisoare și cea complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 și 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an și 11 luni închisoare și cea complementară constând în interzicerea acelorași drepturi pe o perioadă de 2 ani, pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu ca infracțiune asimilată celor de corupție în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., precum și la pedeapsa principală de 11 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uzurpare a funcției ca infracțiune asimilată celor de corupție, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 300 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., cu prilejul contopirii acestora fiind stabilită pedeapsa principală rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

Astfel, sentința penală atacată a fost desființată doar cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei finale aplicate inculpatului A. și la omisiunea instanței de fond de a dispune restituirea către partea civilă B. a sumei de 2.400 RON asupra căreia a fost instituită măsura popririi asigurătorii și, în rejudecare, a fost înlăturată dispoziția primei instanțe privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei finale de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată inculpatului, dispunându-se executarea acesteia în regim privativ de liberate.

În aceste condiții, se observă că, instanța de apel a menținut hotărârea instanței de fond care a aplicat, pe lângă pedepsele principale de 1 an și 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 și 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și 1 an și 11 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu ca infracțiune asimilată celor de corupție în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., precum și pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare doar pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, nu și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi.

Or, potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (1) C. pen., pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) - o) a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

Totodată, conform art. 65 alin. (3) C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Când alături de pedeapsa principală a închisorii se aplică și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unuia sau mai multor drepturi dintre cele prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) - o) C. pen., pedeapsa accesorie preia regimul de aplicare a pedepsei complementare, ceea ce înseamnă că aplicarea pedepsei accesorii este obligatorie sau facultativă, după cum interzicerea exercitării unor drepturi, ca pedeapsă complementară, este obligatorie sau facultativă.

Concluzia are în vedere dependența pedepsei accesorii de pedeapsa complementară alăturată pedepsei închisorii asigurându-se o continuitate a interzicerii exercitării acelorași drepturi pe durata executării pedepsei principale a închisorii și, ulterior, după executarea acestei pedepse principale, pe o perioadă de timp cuprinsă între 1 și 5 ani, stabilită de instanță ca durată a pedepsei complementare conform art. 66 alin. (1) C. pen.

Prin urmare, stabilirea pedepsei complementare reprezintă o condiție sine qua non pentru aplicarea pedepsei accesorii, urmând a avea același conținut, astfel încât, pronunțarea unei soluții legale este posibilă direct în calea de atac a recursului în casație, întrucât nu privește individualizarea pedepsei, ci înlăturarea unei nelegalități a acesteia, nefiind necesară trimiterea cauzei la curtea de apel în vederea rejudecării.

În consecință, pentru a înlătura greșita aplicare a legii, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., va admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 1639/A din 22 decembrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2020, privind pe intimatul inculpat A., pe care o va casa, în parte, și, rejudecând:

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale de 1 an și 11 luni închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu ca infracțiune asimilată celor de corupție în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale de 1 an și 10 luni închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei rezultante de 2 ani și 10 luni închisoare.

Va dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei penale recurate și emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei decizii.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj vor rămâne în sarcina statului, iar, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 1639/A din 22 decembrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, pronunțată în dosarul nr. x/2020, privind pe intimatul inculpat A..

Casează, în parte, decizia atacată, și înlătură greșita aplicare a legii sub aspectul omisiunii aplicării pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Rejudecând, în aceste limite:

- în baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale de 1 an și 11 luni închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu ca infracțiune asimilată celor de corupție în formă continuată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- în baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale de 1 an și 10 luni închisoare, aplicată pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

- în baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei rezultante de 2 ani și 10 luni închisoare.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei penale recurate și emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei decizii.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 aprilie 2022.

Procesat de GGC - LM