ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 144 din 30.03.2022 pronunțată de Judecătoria Alexandria, s-au hotărât următoarele.

În baza art. 228 alin. (1) și (3) din C. pen. raportat la art. 396 alin. (1), (4) din C. proc. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatei A., pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt.

În baza art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012 raportat la art. 396 alin. (1), (4) din C. proc. pen., s-a stabilit în sarcina aceleiași inculpate pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de executarea sau folosirea de instalații clandestine pentru ocolirea echipamentelor de măsurare a energiei electrice livrate.

A făcut aplicarea art. 38 alin. (1) și în baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa principală cea mai grea, de 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 2 luni, urmând ca, în final, în sarcina inculpatului să fie stabilită pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare.

În baza art. 83 alin. (1) din C. pen., a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii, pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condițiile art. 84 din C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere s-a dispus ca inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Teleorman, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. și art. 88 din C. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. Distribuție Energie Oltenia S.A. și a fost obligată inculpata la plata, către partea civilă, a sumei de 4535,74 RON, reprezentând prejudiciu material.

II. Prin decizia penală nr. 1014/A din 07 iulie 2022, Curtea de Apel București – secția a II- a Penală a dispus:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de către apelanta inculpată A. împotriva sentinței penale nr. 144 din data de 30.03.2022, pronunțată de Judecătoria Alexandria, în dosarul cu nr. x/2021, a desființat, în parte, sentința apelată și rejudecând:

În temeiul art. 396 alin. (1) teza finală și alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) și (3) din C. pen. și executarea sau folosirea de instalații clandestine în scopul racordării directe la rețea, prevăzută de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012, ca urmare a prescripției răspunderii penale.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

III. Prin încheierea din 5 octombrie 2022, Înalta Curte, a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 1014/A din data de 07 iulie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a II- a penală, a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație la completul C3, în compunere de 3 judecători și a fixat termen de judecată, la data de 16 noiembrie 2022.

S-a reținut că aspectele invocate în cererea de recurs în casație vizează cauza de încetare a procesului penal (prescripția) ca urmare a incidenței deciziilor instanței de control constituțional nr. 297/2018 și nr. 358/2022.

Analizând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Recurentul, repectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a înțeles să indice cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.: "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

În susținerea cererii de recurs în casație, s-a arătat că actele de procedură, efectuate înainte de pronunțarea Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, aveau aptitudinea de a întrerupe cursul prescripției, fiind comunicate și dovedind că organele statului au efectuat urmărirea penală, verificarea legalității sesizării instanței și judecata în primă instanță cu celeritate. Inculpata a fost încunoștințată despre acuzațiile ce i s-au adus, fiind lipsit de orice echivoc că faptele de natură penală pe care le-a săvârșit nu și-au pierdut rezonanța din momentul comiterii acestora.

Procurorul semnatar al cererii de recurs în casație, a susținut că, având în vedere efectul instantaneu al întreruperii termenului de prescripție, faptul că actele de procedură penală întreruptive au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale și cu respectarea Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale, a cărei respectare este obligatorie și are putere numai pentru viitor, parchetul a considerat că o constatare ulterioară a neconstituționalității art. 155 alin. (1) din C. pen. prin Decizia nr. 358/2022 nu poate lipsi de efectul întreruptiv actele de procedură efectuate și comunicate inculpatei în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022.

În cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8) din C. proc. pen.

Prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., procurorul a susținut, în esență, că încetarea procesului penal, în raport de interpretarea dată deciziilor instanței de control constituțional, a fost dispusă în mod eronat.

Sub acest aspect, instanța de recurs va evalua instituția prescripției răspunderii penale, în raport de deciziile instanței de contencios constituțional nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și a deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție problema intervenirii prescripției răspunderii penale.

Întreruperea cursului prescripției răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă: "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".

Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituțională a României a constatat că: "soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională" .

Prin Decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată și s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituționale.

În considerentele deciziei, instanța de control constituțional a reținut că pentru a pronunța această soluție instanța de contencios constituțional a reținut următoarele: (...) deși Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să și-l însușească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale (par. 72); În consecință, Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale (par. 73); Astfel, Curtea observă că termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curții Constituționale (par. 74); Așadar, Curtea constată că, în cazul de față, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecința creării unui viciu de neconstituționalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituționalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice și să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripției răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menționate." (par. 76).

Pe cale de consecință, Înalta Curte reține, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, că, în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la data de 25 iunie 2018, și momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., la data de 30 mai 2022, în legislația națională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripției răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispozițiile cuprinse în prevederile art. 153 – 154 din C. pen., termenele de prescripție a răspunderii penale fiind cele menționate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile.

Ca efect al acestor interpretări obligatorii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislația penală substanțială, cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, cu consecința incidenței exclusiv a termenelor generale de prescripție, prevăzute de art. 154 din C. pen.

În acest context, evaluarea termenului de prescripție a răspunderii penale se face în raport de termenul general de prescripție, calculat de la momentul săvârșirii faptei, efectele întreruptive de prescripție ale actelor de procedură comunicate neputând fi valorificate.

Astfel, decizia instanței de control constituțional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forță juridică a instituției prescripției speciale, cu consecința revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 din C. pen., ce nu poate fi prelungit.

Pe cale de consecință, termenele de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea săvârșită de inculpată se raportează numai la dispozițiile art. 154 alin. (1) C. pen.

Înalta Curte constată că termenul de prescripție se determină, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) și (2) C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpata a fost trimisă în judecată.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel București, admițând apelul penal declarat de inculpata A. a dispus, în baza art. 396 alin. (1) teza finală și alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen., încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) și (3) din C. pen. și executarea sau folosirea de instalații clandestine în scopul racordării directe la rețea, prevăzută de art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012, ca urmare a prescripției răspunderii penale.

Instanța de recurs reține că inculpata a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt și executarea de instalații clandestine în scopul racordării directe la rețea sau pentru ocolirea echipamentelor de măsurare, prevăzute de art. 228 alin. (1) și (3) din C. pen. și art. 92 alin. (12) din Legea 123/2012, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Pentru ambele infracțiuni, legea prevede o pedeapsă de la 6 luni la 3 ani închisoare, astfel că termenul prescripției generale a răspunderii penale este 5 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. și curge de la data săvârșirii infracțiunii, potrivit art. 154 alin. (2) teza I din același cod, respectiv de la data de 19.07.2016.

Astfel, Înalta Curte constată că, în raport de momentul săvârșirii faptei, termenul general de prescripție pentru săvârșirea infracțiunilor săvârșite de inculpata A., calculat potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., s-a împlinit la data de la data de 18.07.2021, anterior pronunțării deciziei penale a instanței de apel ce a pronunțat soluția încetării procesului penal.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 1014/A din data de 07 iulie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a II- a penală.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 1014/A din data de 07 iulie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a II- a penală.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație, rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.