ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 23 martie 2023

Deliberând asupra apelului declarat de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 63 din data de 18 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 63 din data de 18 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 83 din C. pen. rap la art. 396 alin. (1), (4) si (10) din C. proc. pen., a stabilit pedeapsa de 9 luni închisoare în sarcina inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 83 din C. pen. rap. la art. 396 alin. (1), (4) si (10) din C. proc. pen., a stabilit pedeapsa de 6 luni închisoare în sarcina inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. a contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai mare de 9 luni închisoare, la care a adăugat sporul de o treime din cea de-a doua pedeapsă, respectiv sporul de 2 luni, rezultând pedeapsa finala de 11 luni închisoare.

În baza art. 83 alin. (1) din C. pen. a amânat aplicarea pedepsei rezultante de 11 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii, stabilit în condițiile art. 84 din C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Mehedinți la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenta.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune Mehedinți.

În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art. 19 din C. proc. pen., art. 397 din C. proc. pen. rap. la art. 23 alin. (2) și (3) din C. proc. pen. a obligat inculpata la plata despăgubirilor civile astfel:

- către partea civilă B., suma de 8750 RON daune materiale, suma de 200 RON daune materiale (chitanța nr. x/30.07.2020), suma de 5000 RON daune morale;

- către partea civilă C., suma de 1000 RON daune materiale.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat inculpata la plata sumei de 700 RON cheltuieli judiciare către stat, aferente urmăririi penale, camerei preliminare și cercetării judecătorești în prima instanță.

În baza art. 276 din C. proc. pen., a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare către partea civila B., în suma de 600,36 RON (cheltuieli de transport).

În temeiul art. 276 din C. proc. pen. a obligat inculpata la plata cheltuielilor judiciare către partea civila C. în sumă de 500 RON (cheltuieli de transport).

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că, inculpata A., în perioada 08.01.2020 - 01.03.2020, acționând în calitate de avocat, însă fără a încheia un contract de asistență juridică, a indus-o în eroare pe persoana vătămată B., de la care a pretins și a primit, la intervale diferite de timp, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, suma de 2.500 de RON, cu titlu de onorariu pentru a redacta și a susține o acțiune în anularea unui contract de vânzare-cumpărare, și suma de 6.105 RON, despre care a afirmat că reprezintă taxa de timbru stabilită în dosarul având ca obiect acțiunea în anularea contractului de vânzare-cumpărare, determinând-o, totodată, să achite și suma de 38 de RON, reprezentând taxe și impozite în vederea introducerii acțiunii, fără a efectua, în realitate, vreuna dintre activitățile judiciare asumate în numele și interesul persoanei vătămate - nu a redactat și nu a depus la instanța competentă o acțiune în anularea contractului de vânzare-cumpărare și, implicit, nu a susținut interesele acesteia în vreo cauză, aferent căreia să achite taxa de timbru în cuantum de 6.105 RON, pretinsă și primită de la persoana vătămată (în condițiile în care valoarea acestei taxe ar fi fost, conform legii, în cuantum de 850 de RON), deși a prezentat date concrete, atât persoanei vătămate, cât și membrilor familiei acesteia despre acțiunea pretins exercitată, cauzând o pagubă în sumă totală de 8.643 RON.

Inculpata A., în luna septembrie 2018, acționând în calitate de avocat, fără a încheia un contract de asistență juridică, a indus-o în eroare pe persoana vătămată D., de la care a pretins și a primit suma de 1.000 de RON, cu titlu de onorariu, pentru a redacta și a susține o acțiune în justiție, fără a introduce și susține acțiunea în instanța în numele acesteia și, implicit, nu a susținut interesele persoanei vătămate în vreo cauză, deși a susținut contrariul și a prezentat persoanei vătămate realități neconforme – a comunicat termenele de judecată inexistente în realitate, a stabilit întâlniri pe care nu le-a onorat, a susținut în mod mincinos că s-a admis acțiunea, dar s-a și exercitat cale de atac - cauzând o pagubă persoanei vătămate, în sumă de 1.000 RON.

În drept, faptele inculpatei A. - constând în aceea că, în perioada 08.01.2020 - 01.03.2020, acționând în calitate de avocat, însă fără a încheia un contract de asistență juridică, a indus-o în eroare pe persoana vătămată B., de la care a pretins și a primit, la intervale diferite de timp, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, suma de 2.500 de RON, cu titlu de onorariu pentru a redacta și a susține o acțiune în anularea unui contract de vânzare-cumpărare, și suma de 6.105 RON, despre care a afirmat că reprezintă taxa de timbru stabilită în dosarul având ca obiect acțiunea în anularea contractului de vânzare-cumpărare, determinând-o, totodată, să achite și suma de 38 de RON, reprezentând taxe și impozite în vederea introducerii acțiunii, fără a efectua, în realitate, vreuna dintre activitățile judiciare asumate în numele și interesul persoanei vătămate - nu a redactat și nu a depus la instanța competentă o acțiune în anularea contractului de vânzare-cumpărare și, implicit, nu a susținut interesele acesteia în vreo cauză, aferent căreia să achite taxa de timbru în cuantum de 6.105 RON, pretinsă și primită de la persoana vătămată (în condițiile în care valoarea acestei taxe ar fi fost, conform legii, în cuantum de 850 de RON), deși a prezentat date concrete, atât persoanei vătămate, cât și membrilor familiei acesteia despre acțiunea pretins exercitată, cauzând o pagubă în sumă totală de 8.643 RON - întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Fapta inculpatei A., care în luna septembrie 2018, acționând în calitate de avocat, fără a încheia un contract de asistență juridică, a indus-o în eroare pe persoana vătămată D., de la care a pretins și a primit suma de 1.000 de RON, cu titlu de onorariu, pentru a redacta și a susține o acțiune în justiție, fără a introduce și susține acțiunea în instanță în numele acesteia și, implicit, nu a susținut interesele persoanei vătămate în vreo cauză, deși a susținut contrariul și a prezentat persoanei vătămate realități neconforme, a comunicat termenele de judecata inexistente în realitate, a stabilit întâlniri pe care nu le-a onorat, a susținut în mod mincinos că s-a admis acțiunea, dar s-a și exercitat cale de atac - cauzând o pagubă persoanei vătămate, în sumă de 1.000 RON, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) din C. pen.

La termenul de judecata din 25.11.2021, inculpata A. a învederat instanței solicitarea ca judecata să se desfășoare potrivit dispozițiilor art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., respectiv a recunoscut total și necondiționat faptele din actul de sesizare, și-a însușit probele administrate în cursul urmăririi penale și a fost de acord ca procesul să se soluționeze pe baza materialului probator administrat în faza de urmărire penală. A fost audiată, a solicitat termen pentru depunerea unor înscrisuri în circumstanțiere și pentru achitarea prejudiciului, pe care a fost de acord sa îl plătească.

La termenul acordat din data de 03.02.2022, inculpata nu s-a prezentat și a solicitat un nou termen pentru achitarea prejudiciului, solicitare admisă, pentru ca la termenul de judecată din data de 17.02.2022, inculpata să nu se prezinte din nou și nu a depus dovezi în sensul achitării prejudiciului solicitat de părțile civile și pe care a fost de acord sa îl achite prin declarația din data de 25.11.2021.

Cererea de a se aplica procedura abreviată în cazul recunoașterii faptelor și însușirii probelor administrate în cursul urmăririi penale a fost admisă prin încheierea de ședință de la termenul de judecata din data de 17.02.2022.

Sub aspectul laturii subiective, s-a arătat că infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 din C. pen., se comite cu intenție directă, calificată prin scopul obținerii unui folos, pentru sine sau pentru altul. Sub aspectul laturii subiective, inculpata a urmărit ca prin activitatea de inducere și menținere în eroare a celor două persoane care au apelat la serviciile sale de avocat, să obțină pentru sine un folos patrimonial injust și să le cauzeze acestora o pagubă, atâta timp cât banii plătiți de către părțile civile pentru acțiuni erau folosiți de către inculpată în interesul său propriu și nu în interesul clienților, ea nepromovând nicio acțiune în justiție în numele clienților săi și neachitând nicio taxă. Inculpata a acționat cu intenție directă, prevăzând rezultatele faptelor sale și urmărind producerea lor prin săvârșirea faptelor, cunoscând încă de la început că nu a introdus și susținut nicio acțiune în justiție.

S-a constatat un mod de operare caracterizat: nu s-a încheiat contract de asistență judiciară, nu s-a emis chitanța pentru fiecare sumă de bani pretinsă și primită, nu s-a prezentat fiecărei parți în mod concret acțiunea formulată,nu s-a făcut dovada numărului de înregistrare sau a termenului de judecată, prin prezentarea, de exemplu, a citațiilor primite; discuțiile despre modul de desfășurare a ședințelor de judecata au fost lapidare; se evitau momentele când inculpata trebuia sa ofere explicații despre evoluția fiecărei cauze judiciare, răspundea cu dificultate la telefon sau nu mai răspundea.

De altfel, inculpata nu a contestat în cursul cercetării judecătorești îndeplinirea condițiilor angajării răspunderii penale pentru infracțiunile de înșelăciune pentru care a fost trimisă în judecată, recunoscând că nu a introdus acțiunile judiciare pentru care a primit bani cu titlu de onorariu avocat, întrucât a traversat o perioadă grea, fără însă a explica și argumenta solid aceste împrejurări.

Potrivit art. 74 din C. pen., stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face, în raport, cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei, înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării inculpatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate față de ceilalți membri ai societății.

Instanța de judecată a avut în vedere modul de comitere a fiecărei infracțiuni, inculpata exercitând atribuții specifice profesiei exercitate, însă prin deturnarea de la finalitatea legală, în scopul înavuțirii personale, fără exercitarea serviciului legal. Sumele de bani primite au prezentat însemnătate pentru persoanele vătămate, una dintre acestea chiar a contractat un credit bancar pentru procurarea banilor solicitați de inculpată cu titlu de taxa de timbru, deși ea și-a însușit banii și nu a achitat taxa pretinsă. Se conturează, astfel, o trăsătura de personalitate negativă a persoanei inculpatei, care a și manifestat stăruință în solicitarea și încasarea banilor în mod repetat de la persoanele vătămate, pentru îndeplinirea unor activități judiciare, din perspectiva celor vătămați acestea constituind forme esențiale de valorificare a drepturilor si intereselor subiective civile.

S-au avut în vedere și datele personale: nu are antecedente penale, a adoptat o conduită procesuală sinceră și cooperantă în cursul cercetării judecătorești, dar în cursul urmăririi penale nu a cooperat, ci a evitat orice contact cu organele de urmărire penala; nu a depus niciun efort pentru achitarea prejudiciului, deși a primit mai multe termene de judecată alocate în acest scop; beneficiază de un nivel de educație consolidată, are o vârstă tânără, are studii universitare, profesie de avocat.

Conform art. 83 din C. pen., instanța poate dispune amânarea aplicării pedepsei, stabilind un termen de supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții:

a) pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult 2 ani;

b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;

c) infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității .

d) în raport cu persoana infractorului, cu conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și cu posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Conform dispozițiilor art. 83 alin. (2) din C. pen., nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei daca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșita este de 7 ani (deci inclusiv limita de 7 ani) sau mai mare.

Aplicând prevederile legale enunțate, s-a constatat îndeplinite condițiile legale pentru dispunerea amânării aplicării pedepsei: pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reglementata de art. 244 alin. (1) din C. pen. - înșelăciunea este cuprinsa între 6 luni și 3 ani închisoare, pedeapsa aplicată pentru fiecare infracțiune și pedeapsa rezultantă nu depășește 2 ani, inculpata nu a mai fost anterior condamnata, și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității prin declarația din data de 25.11.2021, în raport cu persoana inculpatei care are o vârsta tânără, cu conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, cu acceptul expres de a plăti persoanelor vătămate toate categoriile de prejudicii solicitate, precum și cu posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

În ceea ce privește soluționarea acțiunii civile, instanța de fond a reținut că existența și întinderea prejudiciului material și a suferințelor morale suferite de fiecare dintre cele două parți civile rezultă din coroborarea declarațiilor persoanelor induse în eroare de inculpată în calitate de avocat, cu înscrisurile întocmite de partea civilă B. în momentul achitării tranșelor de bani către inculpată, înscrisurile, reprezentând redarea convorbirilor telefonice purtate de inculpată cu persoana vătămată D., din care rezultă angajamentul nereal că inculpata îl va reprezenta în fața instanței de judecată într-un presupus proces, dar și cu declarațiile de recunoaștere formulate de inculpata prin care și-a asumat integral și necondiționat faptele de care este acuzată.

Prin declarația din data de 25.11.2021, inculpata A. a fost de acord sa plătească părților civile toate categoriile de sume solicitate cu titlu de daune materiale, daune morale și cheltuieli de transport.

S-a arătat că sunt aplicabile prevederile art. 23 alin. (2,3) din C. proc. pen., conform cărora: inculpatul poate recunoaște, în tot sau în parte, pretențiile părții civile, în cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii. S-a consfințit principiul disponibilității acțiunii civile exercitate în cadrul procesului penal.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpata A. care a criticat sentința apelată exclusiv sub aspectul individualizării pedepsei, arătând că, întrucât s-a mers pe procedura simplificată, iar inculpata se află la primul contact cu legea penală, pedeapsa aplicată este una mult prea mare.

În dovedirea cererii de apel a înțeles să se folosească pe proba cu înscrisuri.

În drept, și-a întemeiat cererea de apel pe dispozițiile art. 408 și urm. din C. proc. pen.

Desfășurarea cercetării judecătorești în apel

În al doilea grad de jurisdicție, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11.04.2022, primul termen de judecată fiind stabilit pentru data de 31 mai 2022, dată la care instanța a încuviințat cererea de amânare a judecării cauzei, în vederea angajării unui apărător ales și pentru semnarea motivelor de apel, formulată de apelanta inculpată A..

La termenul de judecată din 13 septembrie 2022, având în vedere că motivele de apel nu fuseseră semnate, instanța a dispus citarea apelantei inculpate A., cu mențiunea de a se prezenta în fața instanței de judecată pentru a semna motivele de apel, iar în caz de imposibilitate, de a comunica, sub orice altă formă, că își însușește motivele de apel.

La termenul de judecată din 25 octombrie 2022, apelanta inculpată a transmis, prin e-mail, în ziua ședinței de judecată, declarația de apel semnată, precum și o cerere de amânare a judecării cauzei pentru a depune înscrisuri în circumstanțiere, arătând că la acel termen nu se poate prezenta din motive medicale, cerere de amânare care a fost încuviințată de instanța de apel.

La termenul de judecată din 06 decembrie 2022, Înalta Curte a apreciat întemeiată cererea de amânare a judecării cauzei formulată de apelanta inculpată A., având în vedere, atât motivele medicale invocate, cât și susținerea acesteia privind demersul său de a achita contravaloarea sumelor stabilite cu titlu de despăgubire către părțile civile, motiv pentru care a încuviințat-o.

La termenul de judecată din 09 februarie 2023, intimata parte civilă C. a transmis la dosar un înscris prin care a adus la cunoștință instanței că, din cauza problemelor de sănătate, se află în imposibilitate de a se prezenta la termen și că "renunță definitiv la acest proces și la următoarele, dacă vor mai fi".

La același termen, Înalta Curte a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în dezbateri.

După ce dosarul a rămas în pronunțare, în aceeași zi, inculpata a transmis la dosar o cerere prin care solicita instanței ca, în cazul rămânerii în pronunțare, să amâne pronunțarea pentru a depune concluzii scrise, precizând, totodată, că a luat legătura cu părțile civile și urmează să achite contravaloarea sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri.

Analizând sentința penală atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele art. 417 din C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Soluționarea cauzei în primă instanță, în procedura simplificată a judecății în cazul recunoașterii învinuirii, s-a făcut cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (1) și art. 377 din C. proc. pen., inculpata A. declarând personal, anterior începerii cercetării judecătorești, că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare și solicită ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Subsecvent valorificării acestei opțiuni procesuale, probatoriul administrat în cauză a fost judicios evaluat de către instanța de fond și a rămas necontestat pe parcursul celor două grade de jurisdicție, Înalta Curte însăși concluzionând, în urma propriei analize a probelor existente, că acesta are aptitudinea de a dovedi acuzațiile penale, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În contextul procedurii simplificate parcurse în cauză și a poziției asumate în apel de către inculpată, care nu a criticat statuările factuale ale primei instanțe, Înalta Curte apreciază superfluă o eventuală analiză detaliată a probatoriului, limitându-se la a face trimitere, sub acest aspect, la considerentele ample ale sentinței apelate.

Constată, la rândul său, că examinarea coroborată a mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală confirmă acuzația adusă apelantei inculpate, respectiv aceea că:

Faptele inculpatei A., astfel cum au fost anterior descrise, întrunesc, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive a două infracțiuni de înșelăciune în concurs real, prevăzute de art. 244 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 244 alin. (1) din C. pen.

Criticile inculpatei A. privind netemeinicia individualizării pedepsei aplicate sunt nefondate.

Prima instanță a avut în vedere și a valorificat just toate criteriile legale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., pedepsele de 9 luni, respectiv 6 luni închisoare, orientate spre minimul special redus cu o treime ca efect al reținerii incidenței dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., reflectând adecvat gravitatea concretă a infracțiunilor comise și periculozitatea inculpatei.

Similar instanței de fond, Înalta Curte apreciază că numai aplicarea unei pedepse cu închisoarea este de natură a asigura în mod efectiv conștientizarea, de către inculpată, a gravității și a consecințelor socialmente periculoase ale faptelor comise, asumarea acestora și atingerea scopului preventiv-educativ al pedepsei.

Susținerea inculpatei privind durata prea mare a pedepselor în considerarea opțiunii inculpatei de a fi judecată în procedura simplificată urmare a recunoașterii învinuirii și a lipsei antecedentelor penale, este nepertinentă sub aspectul individualizării sancțiunii.

Astfel, beneficiul legal derivat din poziția procesuală a inculpatei constând în reducerea limitelor pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care a fost condamnată a fost valorificat de prima instanță și nu se identifică împrejurări suplimentare care să impună reducerea pedepsei la chiar minimul special.

Înalta Curte apreciază că aplicarea unor pedepse cu închisoarea, cu o durată echivalentă minimului special legal (neredus) sau ușor peste acesta, reflectă adecvat exigențele de individualizare, având în vedere ansamblul particularităților cauzei, cu precădere faptul că inducerea în eroare a vizat persoane vulnerabile prin prisma vârstei și a nivelului de școlarizare, persoanele vătămate fiind pensionari cu studii medii. Prezintă, de asemenea, importanță, faptul că, în ambele cazuri, inculpata a purtat discuțiile exclusiv cu persoanele vătămate în vârstă, profitând de situațiile litigioase cu care aceștia se confruntau pentru a le induce și a le menține în eroare cu privire la activitățile pe care a afirmat că le va efectua sau că le-a efectuat în favoarea lor, determinându-le să îi achite sume de bani în schimbul unor servicii de asistență judiciară în cauze pe care nici nu le-a demarat, cu ignorarea principiilor specifice profesiei de avocat și a responsabilității sporite pe care o implică această calitate.

Deși valoarea prejudiciului cauzat nu este una ridicată, nu se poate face abstracție de faptul că acesta s-a localizat în patrimoniul unor persoane lipsite de mijloace financiare, persoana vătămată B. fiind nevoită chiar să acceseze un împrumut bancar pentru a achita sumele pretinse de inculpată. Relevant în privința gravității faptelor este și obiectul litigiilor ce relevă semnificația acestora pentru respectivele persoane și implicațiile neexercitării acțiunilor în justiție convenite, persoana vătămată B. vizând redobândirea dreptului de proprietate asupra locuinței, iar persoana vătămată D. urmărind obținerea unor drepturi bănești în cadrul unui litigiu privind dreptul la pensie, litigiu ce presupune exercitarea acțiunii în termenul legal sub sancțiunea decăderii.

Cât privește datele ce caracterizează persoana inculpatei, nu au fost relevate aspecte care să denote o periculozitate atât de scăzută încât să justifice aplicarea pedepselor într-un cuantum mai redus, dimpotrivă, faptul că aceasta a comis două infracțiuni similare corelat cu atitudinea manifestată în cauza de față, susțin concluzia că aceasta nu are resurse interioare reale de conștientizare a consecințelor faptelor comise și de adaptare la exigențele profesiei de avocat, lipsa antecedentelor penale nefiind relevantă.

Astfel, deși a recunoscut comiterea infracțiunilor, inculpata nu s-a prezentat la niciun termen subsecvent celui la care a solicitat judecata în procedură simplificată, nici în primă instanță și nici în apel, calea de atac suferind numeroase amânări pentru ca inculpata să complinească lipsa semnăturii declarației de apel și, deși a pretins că va acoperi paguba produsă părților civile, nu reiese că ar fi făcut vreun demers în acest scop, deși judecata s-a prelungit pe parcursul unei durate de peste un an și jumătate, împrejurare ce atestă că inculpata nu și-a asumat pe deplin responsabilitatea faptelor.

Față de cele expuse, Înalta Curte va respinge, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. (b) din C. proc. pen., ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 63 din data de 18 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelanta inculpată la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta inculpată, în cuantum de 236 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 63 din data de 18 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelanta inculpată la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanta inculpată, în cuantum de 236 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 martie 2023.