ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 23 martie 2023

Deliberând asupra apelului formulat de inculpata A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 235/2022 din data de 15 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 396 alin. (1), (2) și (10) din C. proc. pen. procedură penală, a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare și 1 (un) an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., ca pedeapsă complementară, și anume dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia de avocat, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (6 acte materiale).

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei de 6 luni închisoare sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a obligat inculpata ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Cluj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Cluj-Napoca sau în orice lăcaș de cult din localitate, în condițiile stabilite de Serviciul de probațiune Cluj, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

Conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., pedeapsa complementară se va executa după rămânerea definitivă a hotărârii.

S-a stabilit că pedeapsa accesorie se va executa doar în ipoteza în care se revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen., privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., a desființat în totalitate următoarele înscrisuri falsificate:

- Cererea de eliberare a parolelor din dosarul nr. x/2011 din 23.01.2020 și împuternicirea avocațială aferentă;

- Cererea de eliberare a parolelor din dosarul nr. x/2012 din 21.01.2020 și împuternicirea avocațială aferentă;

- Cererea de eliberare a parolelor din dosarul nr. x/2008 din 02.03.2020 și împuternicirea avocațială aferentă.

În temeiul art. 398 și art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat inculpata să plătească în favoarea statului suma de 985,35 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare (din care: 85,35 RON cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală; 900 RON cheltuieli judiciare pentru fazele de cameră preliminară și judecată).

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că, din examinarea ansamblului probator administrat în faza de urmărire penală, se confirmă starea de fapt reținută de procuror și însușită ca atare de inculpata A. (probatoriul nefiind contestat de inculpată), respectiv:

În luna martie 2020, inculpata A., avocat în cadrul Baroului București, a încheiat contractul de asistență juridică seria xnr. x/2020 cu clientul B., în vederea clarificării situației juridice a terenului care îi fusese concesionat acestuia de către Comuna Iclod, în anul 2020.

La data de 03.02.2020, inculpata a solicitat Comunei Iclod, prin adresă scrisă, comunicarea unor acte cu privire la situația juridică a imobilului în cauză, însă nu a primit niciun răspuns. În această situație, inculpata a efectuat verificări pentru a identifica eventuale procese aflate pe rolul instanțelor (prin consultarea portalului instanțelor) și a identificat mai multe dosare civile, între care dosarele nr. x/2012, nr. y/2011 și nr. 4754/11/2008* ale Tribunalului Cluj, având ca obiect cereri de anulare a unor contracte de concesiune pentru terenuri aflate în vecinătatea celui aparținând clientului ei.

În vederea obținerii unor documente din dosarele menționate, cu intenția de a le folosi pentru inițierea unui eventual litigiu civil în numele clientului său, inculpata A. i-a solicitat martorului C. – colaborator al cabinetului avocațial al inculpatei, să redacteze în numele Comunei Iclod și să depună la Tribunalul Cluj trei cereri scrise olograf, prin care a solicitat parolele pentru cele trei dosare și să anexeze fiecărei cereri câte o împuternicire avocațială.

Astfel, martorul C. a întocmit în numele comunei Iclod cele trei cereri olografe, prin care a solicitat comunicarea parolelor celor trei dosare civile. Totodată, martorul a completat olograf trei împuterniciri avocațiale în numele inculpatei, semnându-le prin imitarea semnăturii acesteia și consemnând pe împuterniciri numere fictive ale unor pretinse contracte de asistență juridică care, în realitate, nu existau în fapt, nu fuseseră încheiate cu Comisia Locală Iclod (inculpata nu a avut relații de colaborare profesională cu Comuna Iclod, nu a reprezentat-o în niciun litigiu).

Cererea pentru comunicarea parolei dosarului nr. x/2012, însoțită de împuternicirea avocațială, a fost depusă la Tribunalul Cluj la data de 23.01.2020, cererea pentru comunicarea parolei dosarului nr. x/2011 și împuternicirea avocațială aferentă a fost depusă tot la data de 23.01.2020, iar cea de a treia cerere și împuternicirea avocațială au fost depuse la dosarul nr. x/2008 la data de 02.03.2020.

Cele trei cereri au fost încuviințate de către instanță, astfel că inculpata a intrat în posesia parolelor și a consultat dosarele civile, însă nu a identificat documente care să intereseze litigiul clientului său.

Cu ocazia audierii, inculpata A. a recunoscut că i-a solicitat colaboratorului său, C., să redacteze olograf cele trei cereri pentru comunicarea parolelor și să completeze olograf, în numele ei, trei împuterniciri avocațiale pe care să le anexeze cererilor. Inculpata a precizat că rațiunea pentru care a recurs la această modalitate a fost aceea de a obține cu celeritate actele necesare pentru clarificarea situației juridice a terenului concesionat clientului său, încercând să evite promovarea unei acțiuni în contencios-administrativ în contradictoriu cu Comuna Iclod, întrucât o astfel de acțiune poate dura ani de zile și presupune costuri suplimentare.

Martorul C. a declarat că lucrează ca și colaborator la cabinetul avocatei A., sens în care desfășoară diferite activități, cum ar fi studierea dosarelor, întocmirea de cereri, depuneri-ridicări de acte, corespondență etc. În cursul anului 2020, inculpata A. l-a însărcinat să formuleze cereri către Tribunalul Cluj, în trei dosare pe care aceasta le identificase, în vederea obținerii unor documente de care avea nevoie pentru un client aflat în litigiu cu Comisia Locală Iclod, cereri prin care să solicite să-i fie comunicate parolele în vederea studierii dosarelor în format electronic. Urmare a solicitării inculpatei, C. a întocmit în numele Comunei Iclod trei solicitări către Tribunalul Cluj, pe care le-a redactat personal, olograf și pe care le-a semnat, încercând să imite semnătura inculpatei.

Martorul a precizat că a întrebat-o pe inculpată în numele cui să întocmească cele trei solicitări, iar aceasta i-a comunicat să le formuleze în numele Comunei Iclod, prin avocat A., la momentul redactării celor trei cereri olografe martorul necunoscând faptul că inculpata nu avea încheiate contracte de asistență juridică cu Comuna Iclod, acest lucru aflându-l ulterior. Alături de cererile adresate Tribunalului Cluj, martorul C. a completat olograf și trei formulare tipizate de împuterniciri avocațiale, în numele inculpatei A., pe care le-a semnat tot prin imitarea semnăturii acesteia și le-a anexat celor trei cereri. În cuprinsul celor trei împuterniciri avocațiale, martorul a consemnat numere fictive de contracte de asistență juridică, fără a o întreba în prealabil pe inculpata A. dacă încheiase cu Comuna Iclod contracte de asistență juridică. Totodată, împuternicirilor le-a atribuit numere, în mod fictiv ori în baza evidenței cabinetului avocațial (martorul nu mai reține acest aspect). Martorul a mai menționat că cele șase documente le-a redactat olograf la Tribunalul Cluj și nu la cabinetul avocațial și, mai mult ca sigur, inculpata l-a însărcinat telefonic să întocmească cererile și împuternicirile, altfel înscrisurile ar fi fost semnate de către inculpată.

S-a arătat că, din examinarea ansamblului probator administrat în faza de urmărire penală, se confirmă starea de fapt reținută de procuror și expusă mai-sus.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatei A., care i-a solicitat colaboratorului său, martorul C., să întocmească și să depună la datele de 23.01.2020, 23.01.2020 și 02.03.2020, la dosarele înregistrate la Tribunalul Cluj cu numerele 1972/235/2012, 815/235/2011 și 4754/11/2008*, în numele Comunei Iclod, prin avocat A., șase înscrisuri în care au fost consemnate împrejurări necorespunzătoare adevărului, mai exact trei cereri de eliberare a parolelor pentru dosarele electronice menționate și trei împuterniciri avocațiale, deși inculpata nu avea încheiat cu Comuna Iclod niciun fel de contract de asistență juridică pentru a justifica reprezentarea acestei persoane juridice, constituie infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (6 acte materiale).

Legat de scopul aplicării pedepsei, instanța de fond a reținut că, din perspectiva art. 3 din Legea nr. 254/2013, acesta constă în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, care trebuie să se realizeze nu doar pentru cel căruia i se aplică o pedeapsă menită să asigure constrângerea și reeducarea sa (așa numita "prevenție specială"), ci și pentru ceilalți destinatari ai legii penale (așa numita "prevenție generală").

Scopul imediat al pedepsei se realizează prin funcția de constrângere (care implică o privațiune de drepturi la adresa inculpatului), funcția de reeducare (care implică înlăturarea deprinderilor antisociale ale inculpatului), dar și prin funcția de exemplaritate a pedepsei, care are ca scop determinarea altor posibili subiecți de drept penal să evite săvârșirea de noi infracțiuni, datorită consecințelor la care se expun.

Or, pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul definit de legiuitor, aceasta trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii sale, gravității faptei comise, potențialului de pericol social pe care în mod real îl prezintă persoana inculpatului, dar și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii, revenind instanței de judecată datoria asigurării unui echilibru real între gravitatea faptei și periculozitatea infractorului, pe de-o parte, precum și durata și modalitatea de executare a sancțiunii, pe de altă parte.

În ceea ce privește acest examen de temeinicie și proporționalitate, instanța este obligată să țină seama de criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen., referitoare la individualizarea pedepselor, cât și să evalueze în mod riguros necesitatea stabilirii și aplicării unei pedepse, atunci când infracțiunea comisă prezintă un grad de pericol social redus.

Astfel, în concret, instanța de fond a avut în vedere următoarele criterii de individualizare a răspunderii penale: gravitatea infracțiunii săvârșite – o frecvență considerabilă a operațiunilor de instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (6 acte materiale), într-un interval de timp redus; periculozitatea infractorului – inculpata nu are antecedente penale, este divorțată și are doi copii minori; împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite – inculpata a solicitat colaboratorului ei, martorului C., să întocmească și să depună, la datele de 23.01.2020, 23.01.2020 și 02.03.2020, în trei dosare înregistrate la Tribunalul Cluj, șase înscrisuri în care au fost consemnate împrejurări necorespunzătoare adevărului; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită – stare de pericol pentru relațiile sociale referitoare la încrederea publică pe care trebuie să o inspire înscrisurile sub semnătură privată, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii – activitatea infracțională s-a derulat într-un interval de timp redus, reținându-se, însă, că cele trei cereri de consultare a dosarelor anterior amintite au fost încuviințate de către instanță, astfel că inculpata a intrat în posesia parolelor și a consultat efectiv dosarele civile, fără însă să utilizeze ulterior documentele din dosare, pe care nu le-a apreciat utile; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit – în desfășurarea activității sale profesionale de avocat, în vederea obținerii unor documente utile în eventualitatea unui litigiu civil în numele clientului său, cu încălcarea normelor legale; inculpata a motivat conduita infracțională prin dorința sa de a clarifica situația clientului și dificultățile de comunicare instituțională apărute în procesul de obținere, pe cale legală, a înscrisurilor necesare acestui demers; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului – inculpata se află la primul conflict cu legea penală; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal – inculpata s-a prezentat în fața organelor de anchetă, asumându-și responsabilitatea pentru faptele comise, iar în fața instanței a recunoscut în întregime acuzațiile penale formulate împotriva sa, uzând de procedura simplificată de recunoaștere a vinovăției; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială – inculpata are vârsta de 45 de ani, are studii superioare, este divorțată, are doi copii; inculpata are sprijinul moral și afectiv al familiei, locuind alături de mama sa și de cei doi copii.

Raportat la împrejurările concrete de comitere a ilicitului penal din cauză, s-a observat, pe de-o parte, că implicarea inculpatei A. în săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen., a fost una semnificativă, aceasta săvârșind un număr de 6 acte materiale de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, cu consecința aplicabilității în cauză a prevederilor art. 35 alin. (1) din C. pen. referitoare la infracțiunea continuată, că această conduită ilicită a fost manifestată de inculpată în exercitarea atribuțiilor sale profesionale de avocat, calitate care ar fi trebuit să atragă o responsabilizare în plus a acesteia față de consecințele acțiunilor sale, atât timp cât funcția profesională deținută o obligă să cunoască consecințele nerespectării dispozițiilor legale.

Pe de altă parte, probele cauzei confirmă alegațiile inculpatei, în sensul că aceasta este o persoană integrată în societate, apreciată în comunitatea în care își desfășoară activitatea profesională atât pentru calitățile personale, cât și cele de bun profesionist, are o conduită adecvată în familie și manifestă atașament față de copii și mamă, respectiv este preocupată de viitorul său, atât din prisma asumării responsabilităților familiale, cât și a celor profesionale.

Deopotrivă, față de lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală a inculpatei pe parcursul procedurii penale, care conștientizează consecințele activității infracționale derulate, asumându-și și regretând săvârșirea infracțiunilor, dar și reținând că infracțiunea concret săvârșită este de o gravitate medie, instanța a apreciat că o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este suficientă, în raport cu infracțiunea concret săvârșită.

Prin urmare, instanța a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea prin orientare spre minimul special obținut ca urmare al valorificării prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., în cauză nefiind identificate împrejurări care să poată fi calificate și reținute ca circumstanțe atenuante, potrivit art. 75 și art. 76 din C. pen.

Pentru considerentele anterior redate, instanța a considerat că reeducarea inculpatei nu poate fi făcută decât prin condamnarea acesteia, iar aplicarea altei instituții privitoare la modul de individualizare a executării pedepsei, cum ar fi renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei în condițiile art. 80-82 din C. pen., respectiv art. 83-90 din C. pen., ar reprezenta un tratament sancționatoriu excesiv de clement, în considerarea împrejurărilor concrete ale săvârșirii infracțiunii și gravității sporite pe care acestea o imprimă faptei comise, inclusiv prin prisma calității inculpatei de avocat (membră a Baroului București de peste 14 ani).

S-a avut în vedere și faptul că, deși inculpata nu are antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine constantă de regret și recunoaștere a faptei, prin ordonanța din data de 26.04.2022, față de acesta s-a pus în mișcare acțiunea penală în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pentru săvârșirea unor infracțiuni similare celei din prezentul dosar (două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, ambele prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., două infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, ambele prev. de art. 230 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., și două infracțiuni de uz de fals în formă continuată, ambele prev. de art. 323 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.), existând astfel motive întemeiate pentru a se considera că activitatea infracțională desfășurată de inculpată este mai extinsă și denotă perseverență infracțională în ceea ce privește comiterea infracțiunilor de fals. Situația anchetei penale din dosarul penal nr. x/2021 nu poate fi ignorată, urmând a fi avută în vedere în condițiile art. 74 alin. (1) lit. f) din C. pen., chiar dacă inculpata beneficiază de prezumția de nevinovăție pentru infracțiunile cercetate în acel dosar (atât timp când nu s-a pronunțat o hotărâre de condamnare definitivă pentru comiterea acestor infracțiuni).

De asemenea, în raport cu datele care caracterizează persoana inculpatei și cu gravitatea infracțiunii săvârșite, precum și cu împrejurarea că inculpata s-a folosit de calitatea de avocat pentru comiterea infracțiunii deduse judecății, în evidentă contradicție cu exigențele profesionale ale exercitării profesiei de avocat, devenind nedemnă să exercite această profesie și să ocupe o funcție publică, instanța a apreciat necesară aplicarea unei pedepse complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. pe o durată de 1 an, anume dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita profesia de avocat.

******

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpata A., care a criticat sentința apelată exclusiv sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând instanței de apel să dispună renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării acesteia sau, în subsidiar, dacă va considera necesară aplicarea unei pedepse principale, să se orienteze spre pedeapsa amenzii. Totodată, apelanta inculpată a solicitat înlăturarea pedepsei complementare constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat, precizând și faptul că nu este de acord cu prestarea muncii neremunerate în folosul comunității, pe durata termenului de supraveghere.

În esență, inculpata A. a argumentat solicitările sale prin aceea că, raportat la calitatea sa de avocat, pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată în cauză este prea mare, de vreme ce nu a existat vreun prejudiciu, nu a urmărit vreun scop patrimonial pentru sine și nici nu a avut un alt beneficiu sau folos material. De asemenea, a făcut trimitere la circumstanțele personale favorabile, respectiv faptul că are doi copii în întreținere, este divorțată, profesează de peste 14 ani și are o atitudine corectă față de muncă, aceste ultime împrejurări justificând și solicitarea sa de înlăturare a obligației de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.

În ceea ce privește aplicarea pedepsei complementare, inculpata a apreciat că ea nu este necesară, având în vedere că, prin intermediul profesiei, își asigură cele necesare traiului, atât pentru sine, cât și pentru cei doi copii și mama sa în vârstă de 71 ani, astfel că, pe durata pedepsei, s-ar afla în imposibilitatea de a-și mai întreține familia.

În al doilea grad de jurisdicție, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 6 ianuarie 2023, primul termen de judecată fiind stabilit pentru data de 9 februarie 2023, când inculpata A. a lipsit, solicitând prin motivele de apel depuse anterior judecarea cauzei în lipsă.

Analizând sentința penală atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază nefondat apelul formulat, pentru următoarele considerente:

Soluționarea cauzei în primă instanță, în procedura simplificată a judecății în cazul recunoașterii învinuirii, s-a făcut cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de art. 374 alin. (4), art. 375 alin. (1) și art. 377 din C. proc. pen., inculpata A. declarând personal, anterior începerii cercetării judecătorești, că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare și solicită ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Subsecvent valorificării acestei opțiuni procesuale, probatoriul administrat în cauză a fost judicios evaluat de către instanța de fond și a rămas necontestat pe parcursul celor două grade de jurisdicție, Înalta Curte însăși concluzionând, în urma propriei analize a probelor existente, că acesta are aptitudinea de a dovedi acuzațiile penale, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În contextul procedurii simplificate parcurse în cauză și a poziției asumate în apel de către inculpată, care nu a criticat statuările factuale ale primei instanțe, Înalta Curte apreciază superfluă o eventuală analiză detaliată a probatoriului, limitându-se la a face trimitere, sub acest aspect, la considerentele ample ale sentinței apelate.

Constată, la rândul său, că examinarea coroborată a mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală confirmă acuzația adusă apelantei inculpate, respectiv aceea că i-a solicitat colaboratorului său, martorul C., să întocmească și să depună, la datele de 23 ianuarie 2020, 23 ianuarie 2020 și 2 martie 2020, la dosarele înregistrate pe rolul Tribunalului Cluj cu numerele 1972/235/2012, 815/235/2011 și 4754/11/2008*, șase înscrisuri formulate aparent în numele Comunei Iclod, prin avocat A., în care au fost consemnate împrejurări necorespunzătoare adevărului, mai exact trei cereri de eliberare a parolelor pentru dosarele electronice menționate și trei împuterniciri avocațiale, deși, în realitate, inculpata avocat nu încheiase cu unitatea administrativ-teritorială vreun contract de asistență juridică pentru a justifica reprezentarea acestei persoane juridice.

Faptele inculpatei A., astfel cum au fost anterior descrise, întrunesc, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen.

Criticile inculpatei A. privind netemeinicia individualizării pedepsei aplicate sunt nefondate.

Prima instanță a avut în vedere și a valorificat just toate criteriile legale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., pedeapsa de 6 luni închisoare, ușor superioară minimului special redus cu o treime, ca efect al reținerii incidenței dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., reflectând adecvat gravitatea concretă a infracțiunii comise și periculozitatea inculpatei.

Similar instanței de fond, Înalta Curte apreciază că numai aplicarea unei pedepse cu închisoarea este de natură a asigura în mod efectiv conștientizarea, de către inculpată, a gravității și a consecințelor socialmente periculoase ale faptei comise, asumarea acestora și atingerea scopului preventiv-educativ al pedepsei.

Susținerea inculpatei A. privind durata prea mare a pedepsei, date fiind lipsa oricărui prejudiciu și neurmărirea unor scopuri patrimoniale proprii, este nepertinentă sub aspectul individualizării sancțiunii. Infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, reținută în sarcina sa în forma instigării, este o infracțiune esențialmente de pericol, a cărei tipicitate obiectivă nu include cerința unui atare scop ori rezultat patrimonial. În plus, susținerea apelantei este și parțial nereală, în condițiile în care mobilul ce a stat la baza activității sale a fost acela al facilitării demersurilor juridice realizate în beneficiul clientului său persoană fizică și, prin aceasta, în mod indirect, și obținerea beneficiilor echivalente respectivului contract de asistență juridică.

Având în vedere ansamblul particularităților cauzei, cu precădere modalitatea în care inculpata a conceput activitatea ilicită, faptul că înscrisurile false întocmite la solicitarea sa au fost valorificate în cadrul unei instanțe judecătorești, în scopul de a avea acces la informații la care nu era îndreptățită, calitatea de avocat în care inculpata a acționat, cu ignorarea principiilor specifice profesiei și a responsabilității sporite pe care o implica această calitate, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse cu închisoarea, cu o durată echivalentă minimului special legal (neredus), reflectă adecvat exigențele de individualizare, astfel că nu se impune reducerea sa.

Ansamblul circumstanțelor obiective anterior descrise legitimează și concluzia că eventuala aplicare a pedepsei amenzii, astfel cum a solicitat apelanta, nu ar reflecta adecvat gravitatea concretă a infracțiunii, cu precădere starea de pericol creată pentru încrederea publică în înscrisurile depuse de avocați la dosarele instanțelor judecătorești, solicitarea inculpatei sub acest aspect fiind neîntemeiată.

Critica apelantei inculpate referitoare la modalitatea de individualizare a executării pedepsei principale este, de asemenea, nefondată.

Opțiunea primei instanțe pentru suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este justificată de îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de art. 91 din C. pen., inclusiv a celei referitoare la necesitatea supravegherii conduitei inculpatei pe o perioadă determinată, în vederea garantării atingerii scopului preventiv al pedepsei.

Renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării acesteia, astfel cum a solicitat inculpata A., nu reprezintă alternative fiabile de individualizare a executării pedepsei principale stabilite în speță, deoarece gravitatea concretă a infracțiunii comise și particularitățile persoanei inculpatei susțin concluzia că aceasta din urmă nu are resurse interioare reale de conștientizare a consecințelor faptelor comise și de adaptare la exigențele profesiei de avocat.

Respectând exigențele prezumției de nevinovăție, Înalta Curte nu poate totuși să facă abstracție de suspiciunile de implicare a inculpatei în comiterea altor fapte de același gen, ce fac obiectul cercetărilor în cauza penală nr. 85/P/2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Până la clarificarea acestor ultime acuzații, inculpata se bucură de prezumția garantată de art. 4 din C. proc. pen., însă indiciile existente cu privire la un anumit modus operandi în activitatea profesională, corelate cu atitudinea manifestată în cauza de față, în care, deși a recunoscut comiterea faptei, inculpata nu pare a-și fi asumat pe deplin gravitatea și consecințele acesteia, susțin aprecierea că eventuala dispunere a renunțării sau amânării aplicării pedepsei nu este justificată obiectiv și nu servește în mod real dezideratului atingerii finalității preventiv-educative a sancțiunii penale.

Din această perspectivă, solicitarea apelantei inculpate, de înlăturare a obligației de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, obligație stabilită de prima instanță conform art. 93 alin. (3) din C. pen., este lipsită de temei legal, impunerea unei atare obligații pe durata termenului de supraveghere fiind obligatorie, tocmai în vederea asigurării tuturor garanțiilor că persoana condamnată își va reconsidera atitudinea față de lege.

În fine, critica aceleiași inculpate, referitoare la netemeinicia aplicării pedepsei complementare a interzicerii dreptului de a exercita profesia de avocat, este neîntemeiată.

Conform dispozițiilor art. 67 alin. (1) din C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

În cauza de față, necesitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii dreptului inculpatei de a profesa pe o perioadă de 1 an decurge din calitatea în care aceasta a acționat - ce a constituit premisa necesară a punerii în aplicare a rezoluției infracționale, din modalitatea de săvârșire a faptei și scopul urmărit - respectiv facilitarea accesului nelegal la date și informații privind proceduri judiciare în care erau implicați terți, dar și din ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatei. Sub acest ultim aspect, Înalta Curte constată că situația personală și familială a inculpatei – mamă a doi copii, divorțată, care asigură inclusiv sprijinul mamei vârstnice – nu justifică, prin ea însăși, înlăturarea sancțiunii complementare, de vreme ce, pe de-o parte, aceiași factori nu au avut anterior un efect inhibitor asupra conduitei inculpatei, iar, pe de altă parte, circumstanțele personale nu au prevalență asupra restului datelor obiective ale cauzei.

Or, subliniind că pedeapsa penală, inclusiv cea complementară, urmărește să asigure nu atât represiunea autorului faptei, cât mai ales reeducarea acestuia și formarea unei noi atitudini față de exigențele legii, Înalta Curte apreciază că atingerea acestui scop reclamă, în speță, completarea restrângerilor specifice pedepsei principale cu cele ce derivă din interzicerea temporară a exercitării profesiei de avocat. Numai prin menținerea pedepsei complementare se creează, în mod real, premisele ca inculpata A. să conștientizeze rolul și cerințele asociate exercițiului unei profesii care concură la realizarea actului de justiție, neexistând un minimum de date din care să rezulte că, pe durata limitată a acestei interdicții, inculpata s-ar afla în imposibilitate de a presta alte activități aducătoare de venituri, astfel cum a susținut în apel.

Pentru considerentele expuse, apreciind legală și temeinică hotărârea primei instanțe, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 235/2022 din data de 15 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelanta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 235/2022 din data de 15 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă apelanta inculpată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 martie 2023.