ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 29 noiembrie 2022

Asupra cauzei de față,

Prin sentința penală nr. 19 din data de 04.02.2022, pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte s-au dispus următoarele:

I. În baza art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen. raportat la art. 320 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., inculpata A., a fost condamnată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale (trei acte materiale).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatei cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

II. În baza art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen. raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., inculpata A. a fost condamnată la pedepasa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals (trei acte materiale).

III. În baza art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen. raportat la art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., inculpata A. a fost condamnată la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare (trei acte materiale).

În baza art. 66 alin. (2) și (3) și art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, ce se va executa de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 96 alin. (4) C. pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 255/2018, pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte la data de 11.06.2018, def. la data de 26.06.2018.

În baza art. 96 alin. (4) teza finală C. pen., s-a dispus executarea pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 255/2018, pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte la data de 11.06.2018, def. la data de 26.06.2018.

S-a constatat că în termenul de supraveghere a fost comis un concurs de infracțiuni, conf. art. 38 alin. (1) C. pen., în condițiile pluralității intermediare, conf. art. 44 alin. (1) C. pen.

În baza art. 96 alin. (5) C. pen. și art. 44 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., precum și a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 7/2020, s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu de o tremie din totalul celorlalte pedepse stabilite, anume 10 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare.

Pedeapsa s-a dispus să fie executată în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) rap. la alin. (1) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pedeapsa urmând a se executa de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

S-a luat act că persoana vătămată Compania Națională Poșta Română S.A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate reprezentate de mandatele de plată a pensiei numiților B., C. și D..

În considerentele sentinței primei instanțe s-au reținut următoarele:

În perioada mai- august 2018, inculpata A., în calitate de factor poștal în cadrul Ghișeului Exterior Rural Bălțești, a falsificat semnăturile de primire de pe mandatele de plată a pensiei numiților B., C. și D., înscriind totodată și seriile unor acte de identitate ce nu aparțin persoanelor menționate mai sus și le-a returnat către Compania Națională Poșta Română, folosindu-se de sumele de bani ale acestora. După câteva luni, inculpata A. a restituit sumele de bani numiților B. și D.. Compania Națională Poșta Română S.A. a restituit numitului C. suma de bani ce i se cuvenea și s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1.828,36 RON. Ulterior, inculpata A. a achitat integral prejudiciul cauzat, fapt pentru care Compania Națională Poșta Română S.A. nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal.

În data de 24.05.2018, inculpata A. și-a însușit contravaloarea mandatului de pensie diferență nr. x în valoare de 2.060 RON, semnând de primire în locul numitului B. și completând seria actului de identitate al acestuia cu date fictive. La data de 16.08.2018, inculpata A. și-a însușit contravaloarea mandatului de pensie nr. x în valoare de 5.761 RON, semnând de primire în locul lui D. și completând seria actului de identitate al acestuia cu date fictive.

Totodată, la data de 14.08.2018, inculpata A. și-a însușit contravaloarea mandatului de pensie nr. x în valoare de 1.635 RON, semnând de primire în locul lui D. și completând seria actului de identitate al acestuia cu date fictive.

În raport de situația de fapt reținută, instanța de fond a stabilit că:

Fapta inculpatei care, în datele de 24.05.2018, 14.08.2018 și 16.08.2018, în calitate de factor poștal în cadrul Ghișeului Exterior Rural Bălțești, a falsificat semnăturile de primire de pe mandatele de plată a pensiei numiților B., C. și D., înscriind totodată și seriile unor acte de identitate ce nu aparțin persoanelor menționate mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, faptă prevăzută și pedepsită de art. 320 alin. (1) și (2) C. pen.

Fapta inculpatei care la datele de 24.05.2018, 14.08.2018 și 16.08.2018, în calitate de factor poștal în cadrul Ghișeului Exterior Rural Bălțești, a folosit mandatele de plată a pensiei numiților B., C. și D., cunoscând astfel că înscrisul este fals, producând consecințe juridice ce constau în încasarea sumelor de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, faptă prevăzute de art. 323 C. pen.

Fapta inculpatei care în datele de 24.05.2018, 14.08.2018 și 16.08.2018, în calitate de factor poștal în cadrul Ghișeului Exterior Rural Bălțești, a falsificat semnăturile de primire de pe mandatele de plată a pensiei numiților B., C. și D., înscriind totodată și seriile unor acte de identitate ce nu aparțin persoanelor menționate mai sus și le-a returnat către Compania Națională Poșta Română, însușindu-și de sumele de bani ale acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) C. pen.

Referitor la pluralitatea de infracțiuni, instanța de fond a reținut că cele trei infracțiuni pentru care inculpata a fost trimisă în judecată se află în concurs real, eterogen, potrivit art. 38 C. pen.. Astfel, există concurs real de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni sau fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. Cele trei infracțiuni au fost săvârșite înainte de condamnarea pentru vreuna dintre ele, de către aceeași persoană, iar toate trei infracțiunile sunt deduse judecății, astfel că se află în concurs real, eterogen.

Referitor la antecedentele penale ale inculpatei, instanța de fond a constatat că, prin sentința penală nr. 255/2018, pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte la data de 11.06.2018, în dosarul nr. x/2018, def. la data de 26.06.2018, aceasta a fost condamnată la pedeapsa de 1 an închisoare, executarea pedepsei fiind suspendată pe un termen de supraveghere de 2 ani, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar a acesteia.

De asemenea, s-a constatat că inculpata a săvârșit infracțiunile deduse judecății în forma continuată, în condițiile art. 35 alin. (1) C. pen., fiind consumate la data de 24.05.2018, așadar, anterior rămânerii definitive a hotărârii despre care s-a făcut vorbire, dar epuizându-se la data de 16.08.2018. Prin urmare, s-a reținut că cele trei infracțiuni deduse judecății au fost epuizate în termenul de supraveghere al suspendării executării pedepsei, sens în care, având în vedere dispozițiile art. 96 alin. (4) C. pen., s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării a pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 255/2018, pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte la data de 11.06.2018, în dosarul nr. x/2018, def. la data de 26.06.2018.

S-a reliefat de instanța de fond că, având în vedere dispoziția de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 255/2018, pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte la data de 11.06.2018, def. la data de 26.06.2018, infracțiunile deduse judecății au fost săvârșite în condițiile pluralității intermediare, anume acea pluralitate de infracțiuni care nu constituie concurs de infracțiuni întrucât infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune anterioară, iar înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, săvârșește din nou o infracțiune, fără a fi îndeplinite condițiile cerute de lege pentru existența recidivei, în speță aceea referitoare la primul termen al recidivei postcondamnatorii constând în pedeapsa închisorii mai mare de un an, primul termen al pluralității intermediare fiind reprezentat de pedeapsa de un an închisoare.

S-a evidențiat de instanța de fond că regimul sancționator al pluralității intermediare de infracțiuni este cel reglementat de dispozițiile art. 44 alin. (2) din C. pen., în conformitate cu care "pedeapsa pentru noua infracțiune și pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor de la concursul de infracțiuni". Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii consideră că, în cazul pluralității intermediare, pedeapsa se stabilește printr-o operațiune unică de contopire a tuturor pedepselor care intră în alcătuirea termenilor pluralității intermediare, fiind asigurată respectarea principiului legalității pedepsei, principiu care presupune ca pedeapsa să aibă o bază legală atât în momentul pronunțării ei, cât și pe durata executării.

Această modalitate de stabilire a pedepsei se întemeiază pe interpretarea strictă a dispozițiilor art. 44 alin. (2) din C. pen. care prevăd regula contopirii pedepselor "potrivit dispozițiilor de la concursul de infracțiuni", sintagmă care nu introduce niciun element de diferențiere între mecanismul prin care se realizează contopirea pedepselor în cazul pluralității intermediare și mecanismul prin care se realizează contopirea pedepselor în cazul concursului de infracțiuni.

Totodată, s-a constatat că art. 44 alin. (2) din C. pen. nu distinge între dispozițiile ce compun regimul sancționator al concursului de infracțiuni, existând astfel posibilitatea legală a aplicării, în cazul pluralității intermediare, nu doar a dispozițiilor art. 39 din C. pen., intitulat "Pedeapsa principală în caz de concurs de infracțiuni", ci și a celor prevăzute de art. 40 din C. pen., cu denumirea marginală "Contopirea pedepselor pentru infracțiuni concurente", ambele texte legale instituind reguli de contopire a pedepselor.

Prin urmare, având în vedere principiile anterior enunțate și interpretând corelat dispozițiile art. 44 alin. (2) din C. pen. și art. 39 alin. (1) din C. pen., pedeapsa pentru pluralitatea intermediară se calculează printr-o operațiune unică de contopire a pedepselor, inclusiv în ipoteza în care primul și/sau al doilea termen al pluralității intermediare este format dintr-un concurs de infracțiuni.

Pentru aceste considerente, în baza art. 96 alin. (5) C. pen. și art. 44 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., precum și a Deciziei ÎCCJ nr. 7/2020, s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu de o tremie din totalul celorlalte pedepse stabilite, anume 10 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata, singura critică formulată fiind cea referitoare la individualizarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 866 din 19.07.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 19 din data de 04.02.2022, pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte.

Împotriva hotărârii instanței de apel a formulat cerere de recurs în casație recurenta inculpată A., la data de 04.08.2022, prin avocat E..

Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpata A. a arătat că motivele sunt cele prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. și că, din cauza modalității de judecare și a punctului de vedere al instanței de apel, inculpatei A. i s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, din cauza interpretării greșite a acesteia.

S-a arătat, în esență, că, în cauză, nu pot fi aplicate prevederile art. 44 alin. (1) din C. pen. privind pluralitatea intermediara, care prevăd ca "exista pluralitate intermediara de infracțiuni când, după rămânerea definitiva a unei hotărâri de condamnare și până la data la care pedeapsa este executata sau considerată ca executata, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă".

S-a susținut că primul act material format din cele 3 infracțiuni s-a comis la data de 24.05.2018, data la care sentința penală nr. 255/11.06.2018 nu era definitivă, această formă obținându-o la data de 26.06.2018.

S-a precizat că infracțiunile ce constituie cele trei acte materiale, comise la datele de 24.05.2018,14.08.2018 și 16.08.2018, au fost comise de inculpata-recurentă în baza aceleiași rezoluții infracționale luate la data începerii comiterii acestor fapte - 24.05.2018, împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni care prezintă, în parte, conținutul aceleiași infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals si delapidare, comise sub forma a 3 acte materiale.

Fata de cele expuse mai sus, s-a considerat că regimul sancționator este cel prevăzut de art. 36 C. pen. - pedeapsa pentru infracțiunea continuată și infracțiunea complexa și, având în vedere ca rezoluția infracțională a faptelor ce fac obiectul acestui dosar penal a fost pusă în practică la data de 24.05.2018, când cealaltă fapta comisă anterior, care făcea obiectul dosarului penal nr. x/2018 al Judecătoriei Vălenii de Munte, se afla în faza de judecată, pronunțându-se ulterior comiterii celor 3 infracțiuni ce fac obiectul primului act material al celor trei infracțiuni din prezenta cauza - 11.06.2018 (sentința penala nr. 255/2018, rămasă definitivă la data de 26.06.2018), a considerat că în cauză trebuie aplicate prevederile art. 36 alin. (1) din C. pen., care reglementează pedeapsa pentru infracțiunea continuată și care prevede că se sancționează cu "pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită al cărui maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii".

Având în vedere argumentele expuse mai sus, s-a solicitat instanței să dispună ca pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea pe o perioadă de 2 ani, aplicată prin sentința penală nr. 255/11.06.2018, rămasă definitivă la data de 26.06.2018, să fie descontopită pentru argumentele prezentate mai sus, urmând ca instanța să constatate că această faptă este săvârșită în forma continuată, în aceeași perioadă când se săvârșea primul act material al celor 3 infracțiuni ce fac obiectul acestui dosar penal, astfel ca, în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (1) din C. pen., instanța urmează a stabili o pedeapsă cu închisoarea al cărui maxim să fie majorat în raport de circumstanțele săvârșirii acestor infracțiuni, gravitatea lor, etc, urmând ca, în final, în conformitate cu prevederile art. 91-95 din C. pen., sa dispună suspendarea pedepsei aplicate sub supraveghere.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din 12 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2020 s-a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 866 din data de 19 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020.

Înalta Curte a constatat că prezenta cerere de recurs în casație a fost formulată în termenul legal și îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), lit. b), c) și d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele părții, hotărârea care se atacă, cazul de recurs în casație pe care se întemeiază (respectiv cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.) și motivarea acestuia, precum și semnătura persoanei care exercită calea de atac. De asemenea, cererea de recurs în casație respectă dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) și art. 438 C. proc. pen.

Recursul în casație, în reglementarea noului C. proc. pen., este conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, într-un sistem guvernat de dublu grad de jurisdicție, reprezentând un ultim nivel de jurisdicție în care părțile pot solicita conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, însă doar în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 447 alin. (2) C. proc. pen., la judecarea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, pe baza actelor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor anexate cererii de recurs în casație și care au fost invocate în motivarea acesteia.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută în hotărârea atacată, precum și de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de fond sau de apel. Astfel, o pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute pentru o anumită infracțiune. Există însă situații în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă. Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare, etc.), dar pot fi și de natură procesuală (judecarea cauzei în procedura recunoașterii învinuirii).

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că pot fi încadrate în dispozițiile legale menționate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancțiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni (recidivă, concurs, etc.).

În considerarea aspectelor teoretice relevate, se constată că, în cauză, inculpata a formulat critici subsumate, în esență, cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege și aceasta urmare a reținerii, în mod eronat a instituției pluralității intermediare reglementată de dispozițiile art. 44 alin. (1) C. pen., potrivit cu care (1) Există pluralitate intermediară de infracțiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune și nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă.

În aceste condiții, se consideră că, în mod eronat, pedeapsa rezultantă s-a stabilit în conformitate cu prevederile art. 44 alin. (2) C. pen. potrivit cu care "În caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infracțiune și pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor de la concursul de infracțiuni."

S-a apreciat că eroarea a fost generată de luarea în considerare, în stabilirea incidenței pluralității intermediare, a momentului la care s-au epuizat infracțiunile continuate pentru care s-a dispus condamnarea inculpatei, respectiv 16.08.2018 și nu a momentului la care s-au consumat aceleași infracțiuni, respectiv 24.05.2018, dată la care s-a luat rezoluția infracțională unică și s-a comis primul act material.

Criticile formulate sunt neîntemeiate din perspectiva următoarelor considerente:

Infracțiunea continuată este definită de art. 35 alin. (1) C. pen. care prevede că "infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni".

Infracțiunea continuată în reglementarea C. pen. în vigoare se caracterizează printr-o pluralitate de acte materiale legate între ele printr-o triplă unitate: personală (același subiect activ), psihică (aceeași rezoluție infracțională), și omogenitate juridică (acțiuni sau inacțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni).

Din perspectiva criticilor formulate, Înalta Curte va face referire numai la condiția săvârșirii la diferite intervale de timp a mai multor acțiuni sau inacțiuni.

Pentru existența infracțiunii continuate este necesar ca subiectul activ să săvârșească mai multe acțiuni sau inacțiuni, căci numai în acest caz se pune problema unității legale de infracțiune. Pentru existența infracțiunii continuate este necesar ca acțiunile sau inacțiunile să fie cel puțin două și fiecare din ele să prezinte conținutul infracțiunii respective, adică fiecare să prezinte elementele caracteristice necesare pentru existența elementului constitutiv al infracțiunii; precum și pe cele privitoare la obiectul juridic, la subiect ori la locul și timpul săvârșirii infracțiunii.

În ceea ce privește data când se consideră săvârșită infracțiunea continuată, Înalta Curte arată că, potrivit art. 154 alin. (2) C. pen. data săvârșirii infracțiunii continuate este aceea a săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni. Ca și la infracțiunea continuă, toate consecințele juridice care sunt legate în mod normal de momentul consumării infracțiunii sunt legate și în cazul infracțiunii continuate de momentul epuizării.

În raport de data ultimei acțiuni sau inacțiuni se stabilește legea penală incidentă, se analizează aplicabilitatea unei legi de amnistie sau grațiere și începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale.

Fapta inculpatei care, în datele de 24.05.2018, 14.08.2018 și 16.08.2018, în calitate de factor poștal în cadrul Ghișeului Exterior Rural Bălțești, a falsificat semnăturile de primire de pe mandatele de plată a pensiei numiților B., C. și D., înscriind totodată și seriile unor acte de identitate ce nu aparțin persoanelor menționate mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, faptă prevăzută și pedepsită de art. 320 alin. (1) și (2) C. pen.

Fapta inculpatei care la datele de 24.05.2018, 14.08.2018 și 16.08.2018, în calitate de factor poștal în cadrul Ghișeului Exterior Rural Bălțești, a folosit mandatele de plată a pensiei numiților B., C. și D., cunoscând astfel că înscrisul este fals, producând consecințe juridice ce constau în încasarea sumelor de bani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, faptă prevăzute de art. 323 C. pen.

Fapta inculpatei care în datele de 24.05.2018, 14.08.2018 și 16.08.2018, în calitate de factor poștal în cadrul Ghișeului Exterior Rural Bălțești, a falsificat semnăturile de primire de pe mandatele de plată a pensiei numiților B., C. și D., înscriind totodată și seriile unor acte de identitate ce nu aparțin persoanelor menționate mai sus și le-a returnat către Compania Națională Poșta Română, însușindu-și de sumele de bani ale acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) C. pen.

În raport de considerațiile teoretice relevate și a situației de fapt reținută cu titlu definitiv, Înalta Curte observă că în mod corect s-a apreciat că inculpata a săvârșit infracțiunile deduse judecății în formă continuată, în condițiile art. 35 alin. (1) C. pen., data epuizării acestora, în raport de care se analizează toate consecințele juridice, fiind data de 16.08.2018 și nu cea de 24.05.2018.

Prin urmare, în mod corect s-a stabilit că cele trei infracțiuni deduse judecății s-au epuizat după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 255/11.06.2018 pronunțată de Judecătoria Vălenii de Munte în dosarul nr. x/2018, respectiv după data de 26.06.2018, dată în raport de care, în mod corect s-a reținut și incidența dispozițiilor art. 44 alin. (1) și (2) C. pen. referitoare la pluralitatea intermediară.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 866 din data de 19 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 866 din data de 19 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 noiembrie 2022.