ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2464/2022

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

I.1. CADRUL PROCESUAL

Obiectul cererii, temeiul de drept.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a VI-a civilă, la data de 11 iulie 2018, sub nr. x/2018, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU LOCUINȚE, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre pe baza probelor ce vor fi administrate în cauza, prin care să dispună: 1. să fie obligată pârâta Agenția Naționala pentru Locuințe (ANL) in temeiul răspunderii civile contractuale, la plata sumei de 1.300 euro/luna (respectiv 6.055,66 RON/luna la cursul de 1 euro/4,6582 RON din data de 09.07.2018) pentru perioada cuprinsa intre data de 09.07.2015 și data depunerii cererii de chemare in judecata, respectiv 09.07.2018, în total suma provizorie de 46.800 euro (echivalentul sumei de 218.003,76 RON la cursul de 1 euro/4,6582 RON din data de 09.07.2018), cu titlu de daune interese, constând în:

- contravaloarea lipsei de folosință în sumă de 1,200 euro/luna (echivalentul sumei de 5.589,84 RON/luna la cursul de 1 euro/4,6582 RON din data de 09.07.2018) pentru perioada cuprinsa intre 09.07.2015 si 09.07.2018, in suma totala de 43.200 euro (echivalentul a 201.234,24 RON la cursul de 1 cuto/4,6582 RON din data de 09.07.2018), precum si contravaloarea lipsei de folosința ce se va acumula pana la data predării la cheie a locuinței după recepția la terminarea lucrărilor si a finalizării complete a Cartierului Henri Coanda din care face parte si locuința situata pe lotul x, cu număr cadastral x si înscris în CF individuală nr. x confort încheierii nr. 10277/07.07.2004, situata in mun. București, compusa, din 4 camere de locuit si dependințe, având o suprafața construita desfășurata de 205)64 mp, din care suprafața utila 146,54 mp.daune morale in suma de 100 euro/luna (echivalentul sumei de 465,82 RON/luna la cursul de 1 euro/4,6582 RON din data de 09.07.2018) pentru perioada cuprinsa intre 09.07.2015 si 09.07.2018, în sumă totală de 3.600 euro (echivalentul a 16.769,52 RON la cursul de 1 euro/4,6582 RON din data de 09.07.2018), precum si daunele morale ce se vor acumula pana la data predării la cheie a locuinței după recepția la terminarea lucrărilor si a finalizării complete a Cartierului Henri Coanda din care face parte si locuința situata pe lotul x, cu număr cadastral x si înscris in CF individuala nr. x conform încheierii nr. 10277/07.07.2004, situata in mun. București, compusa din 4 camere de locuit si dependințe, având o suprafața construita desfășurata de 205,64 mp, din care suprafața utila 146,54 mp; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

I.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 197, pronunțată la data de 02 februarie 2021, în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Locuințe, ca neîntemeiată.

I.3. Soluția instanței de apel. Hotărârea atacată

Curtea de Apel București – secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 1421 A din 01 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a respins apelul formulat de apelanții- reclamanți A. și B. împotriva sentinței civile nr. 197/02.02.2021, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenția Națională pentru Locuințe, ca nefondat.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, reclamanții A. și B., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului de către Curtea de Apel București – secția civilă.

Se raportează în motivele de nelegalitate invocate la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții-reclamanți susținând, în esență, următoarele:

Hotărârea este dată cu încălcarea dispozițiilor legii în ceea ce privește calitățile intimatei-pârâte A.N.L. și natura juridică a obligațiilor acesteia, reglementate de dispozițiile de drept material prevăzute de art. 969, coroborat cu art. 977, 978, 979, 981 și 982 C. civ., și a dispozițiilor art. 1, 2, 3, 4, 5 și 6 din Legea nr. 152/1998, în ceea ce privește calitatea intimatei- pârâte A.N.L. în raporturile juridice cu recurenții- reclamanți, coroborat cu dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/1995, art. 1 – 5 din Regulamentul de recepție a lucrărilor de construire și a instalațiilor aferente, aprobat prin H.G. nr. 273/1994, modificat prin H.G. nr. 343/2017, coroborat cu art. 6 din Regulamentul de organizare și funcționare a Agenției Naționale pentru Locuințe din 27.06.2001.

Printr-o altă critică, recurenții au susținut că instanța de apel a făcut confuzie între prejudiciu și pretenția dedusă judecății, cu încălcarea dispozițiilor art. 1531, 1532, 1533 și 1537 C. civ.

Lipsa de folosință, arată aceștia, reprezintă paguba suferită de ei, titulari ai dreptului de creanță de predare (și ai dreptului de a dobândi proprietatea), ce le asigură folosința imobilului cu destinația de locuință, de care nu s-au bucurat, iar certitudinea prejudiciului este asigurată pe ambele componente: realitatea producerii lui (recurenții-reclamanți fiind lipsiți de locuință de peste 15 ani, și nu există perspectiva clară a predării locuinței, fiind, deci, în prezența unui prejudiciu actual, prezent, cât și viitor, întrucât exisă certitudinea că acesta se produce până la data predării efective la cheie, după recepția la terminarea lucrărilor, cât și posibilitatea de evaluare.

În fine, recurenții- reclamanți au mai susținut că puterea de lucru judecat în baza deciziei civile nr. 5197/25 aprilie 2013 a I. C. civ..J. – SCAF, pronunțată în dosarul nr. x/2011 există și poate fi reținută de către instanța de judecată. Art. 431 alin. (2) C. proc. civ. nu impune condiția existenței identității de părți; în cazul de față, prin decizia amintită, s-au făcut dezlegări cu privire la rolul, obligațiile și răspunderea A.N.L. în întreg Cartierul Henri Coandă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, la data de 22.12.2021, sub nr. x/2018*.

III. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, nefiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, față de conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de filtrare a recursului

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 12 mai 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus comunicarea raportului către părți. Părțile nu au depus punct de vedere în scris la raport.

La termenul din 22 septembrie 2022, a fost respinsă excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare de către intimata- pârâtă, iar recursul a fost admis în principiu, acordându-se termen de judecată, în ședință publică, la data de 17 noiembrie 2022, cu citarea părților, în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

V. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Astfel cum a fost stabilit în etapele devolutive ale procesului, situația de fapt derivă din contractul de mandat nr. x/29.07.2004, în temeiul căruia reclamanții A. și B. au formulat o acțiune împotriva pârâtei Agenția Națională pentru Locuințe, prin care au solicitat obligarea acesteia la plata despăgubirilor pentru acoperirea prejudiciului creat prin neîndeplinirea obligațiilor asumate prin acest contract, constând în lipsa de folosință a imobilului din cartierul Henri Coandă, pentru perioada 09.07.2015 – 09.07.2018.

În cadrul recursului formulat, recurenții-reclamanți au susținut nelegalitatea hotărârii pronunțate de instanța de apel din perspectiva încălcării dispozițiilor legale în ceea ce privește calitatea intimatei-pârâte Agenția Națională pentru Locuințe și natura juridică a obligațiilor asumate de aceasta în temeiul contractului arătat și reglementate prin lege, între alte critici invocând și puterea de lucru judecat a deciziei nr. 5197 din 25 aprilie 2013, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2011.

Recurenții-reclamanți au susținut că prin această decizie s-au dat dezlegări cu privire la rolul, obligațiile și răspunderea A.N.L. în întreg Cartierul Henri Coandă, indiferent de beneficiar, aplicarea art. 431 alin. (2) C. proc. civ. în acest caz fiind necesară.

Examinând hotărârea recurată prin prisma acestei critici, Înalta Curte reține că, într-adevăr, reclamanții au formulat prin apel și o critică referitoare la puterea de lucru judecat a deciziei anterior menționate, dar pe care Curtea de Apel a considerat că nu o poate primi, reținând că puterea de lucru judecat a unor decizii ale I. C. civ..J., pronunțate în alte cauze, nu poate fi valorificată în cauza de față, obiectul și persoana reclamantului fiind diferite, apreciind, astfel, că au doar valoare jurisprudențială.

Această soluție a instanței de apel este nelegală, de natură să înfrângă puterea de lucru judecat a deciziei nr. 5197 din 25 aprilie 2013, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2011, cu încălcarea, așadar, a normei de procedură înscrise la art. 430 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, în esență, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.

Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat. Existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, sau cu puterea de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleași părți, să se discute același obiect și aceeași cauză. Potrivit art. 430 teza a II-a C. proc. civ., trebuie recunoscută autoritatea de lucru judecat motivelor cu valoare decizională, adică, acelor motive care conțin soluții asupra unor puncte litigioase ale procesului. Reglementarea puterii de lucru judecat a motivelor decizorii sunt de natură să ducă la evitarea contrazicerilor dintre considerentele hotărârilor judecătorești, dând expresie funcției pozitive a autorității de lucru judecat.

Aceasta presupune că statuările definitive ale acestor hotărâri judecătorești se impun, deopotrivă, părților și instanței ulterioare, care nu poate ignora efectele ei, în condițiile în care a tranșat un aspect al litigiului, întrucât puterea de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială.

Contrar reținerilor instanței de apel, în speță, se constată că operează efectul de lucru judecat în privința hotărârii judecătorești anterior redate.

Astfel, prin această decizie, s-au făcut statuări cu privire la natura obligațiilor conferite A.N.L. și asumate în temeiul contractului de mandat încheiat cu beneficiarii, în sensul că nu sunt obligații de diligență, ci de rezultat:

"... prerogativele legale cu care a fost învestită A.N.L., ca instituție de interes public, autorizată să efectueze toate operațiunile imobiliare necesare construirii, finalizării și predării către beneficiari a locuințelor construite prin programele proprii, potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 152/1998, privind înființarea A.N.L.";

"pe toată durata realizării proiectului guvernamental, A.N.L., în calitate de instituție subordonată Ministerului Transporturilor și Construcțiilor a avut atribuții depline în organizarea și gestionarea acestuia, în selectarea antreprenorilor generali, emiterea ordinelor de începere/sistare a lucrărilor, impunerea graficelor de execuție și urmărirea respectării acestora, etc.".

Mai mult, s-a reținut că: "Practic, deși atât prevederile legale (art. 5 din Legea nr. 152/1998 și anexa nr. 13 la Normele Metodologice de aplicare a acestei legi, introdusă prin art. I pct. 38 din H.G. nr. 592/2006), cât și convenția părților (încheiată între toate instituțiile implicate: Ministerul Transporturilor și Construcțiilor, Agenția Națională pentru Locuințe, S.C. Proiect S.A., Consiliul Local Sector 1 București, Consiliul Județean Ilfov, Consiliul Local al Comunei Voluntari, S.C. C. S.A. și S.C. D.) au conferit A.N.L. prerogative clare în vederea atingerii scopului final: realizarea ansamblului de locuințe Henri Coandă".

Așa fiind, cum, în prezenta cauză recurenții- reclamanți A. și B. au formulat acțiunea în baza acelorași temeiuri de fapt și de drept, dar pentru o altă perioadă, și în temeiul unui alt contract de mandat încheiat cu intimata-pârâtă A.N.L. celui ce a fost tranșat prin hotărârea judecătorească antereferită, Înalta Curte nu poate decât să constate, prin efectul dat de art. 430 teza a doua C. proc. civ., că soluția instanței de apel este una nelegală.

Cu acest prilej, Înalta Curte subliniază că natura, efectele și limitele convenției de mandat, în baza prevederilor legale, au fost chestiuni litigioase dezlegate definitiv prin decizia nr. 5197/25.04.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casașie și Justiție în dosarul nr. x/2011, opusă în proces de recurenți prin valorificarea autorității de lucru judecat.

Instanța de apel nu putea statua diferit asupra chestiunilor de drept dezlegate și, din acest punct de vedere, în decizia din apel instanța nu a exercitat o valorificare a efectului autorității lucrului judecat, obligație pe care legea i-o trasează imperativ, în caz contrar, aceasta conducând la încălcarea ordinii de drept și o anulare a principiului securității juridice.

În concluzie, Înalta Curte constată că instanța de apel a procedat în mod nelegal, fiind ignorate dispozițiile art. 430 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Fiind incident cazul de casare prevăzut de punctul 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. se impune casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza a I C. proc. civ. și art. 497 din același Cod, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 1421 A din 01 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VI-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare instanței de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2022.