ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2301/2022

HOTĂRÂRE

03.11.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2301/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la data de 8 februarie 2022 pe rolul Judecătoriei Baia Mare – secția civilă, sub nr. x/2022, contestatorul TRIBUNALUL MARAMUREȘ a solicitat, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. și U., să se dispună următoarele:

- anularea încheierii civile nr. 110/2022 din 12 ianuarie 2022 a Judecătoriei Baia Mare – secția civilă, în dosarul nr. x/2022, de încuviințare a executării silite față de TRIBUNALUL MARAMUREȘ, respectiv a încheierii din 18 ianuarie 2022, emise de către Biroul Executorului Judecătoresc V. în dosarul execuțional nr. x/2022, de stabilire a cheltuielilor de executare silită;

- anularea executării silite demarate de Biroul Executorului Judecătoresc V. în dosarul execuțional nr. x/2022 și a tuturor actelor și formelor de executare silită;

- suspendarea provizorie a executării silite în baza dispozițiilor art. 719 alin. (7) din C. proc. civ., până la soluționarea cererii de suspendare formulate prin contestația la executare, în cameră de consiliu, fără citarea părților;

- suspendarea executării silite în baza dispozițiilor art. 719 alin. (1) din C. proc. civ. până la soluționarea definitivă a contestației la executare;

La termenul de judecată din 11 mai 2022, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Baia Mare.

Prin sentința civilă nr. 4024/2022 din 11 mai 2022, pronunțată de Judecătoria Baia Mare – secția civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de instanță din oficiu și, în consecință, s-a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect contestația la executare formulată de contestatorul TRIBUNALUL MARAMUREȘ, în contradictoriu cu intimații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. și U., în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Baia Mare a reținut că obiectul litigiului dedus judecății este reprezentat de o contestație la executare de drept comun, formulată în condițiile art. 713 alin. (1) din C. proc. civ.

Calitatea de contestator o are o instanță de judecată, respectiv Tribunalul Maramureș.

Față de această împrejurare, sub aspectul competenței teritoriale privind soluționarea cauzei, s-a reținut incidența prevederilor art. 127 alin. (2

) coroborate cu cele ale art. 127 alin. (1) din C. proc. civ.

Aceste dispoziții legale instituie un caz de necompetență teritorială absolută în a soluționa cauza pentru instanța care are calitatea de reclamantă în litigiul respectiv.

În speță, Judecătoria Baia Mare este instanța ierarhic inferioară Tribunalului Maramureș, care are calitatea de contestator în cauză, situație în care, de asemenea, s-a reținut incidența art. 127 alin. (2

) din C. proc. civ., având în vedere că în cazul exercitării căii de atac competența teritorială ar aparține contestatorului Tribunalul Maramureș.

Prin sentința civilă nr. 4570/2022 din 27 septembrie 2022, pronunțată de Judecătoria Satu Mare – secția civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Satu Mare, invocată de instanță din oficiu, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Judecătoriei Baia Mare; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Satu Mare și Judecătoria Baia Mare; în baza art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În argumentarea acestei sentințe, s-a reținut că, sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același cod.

Potrivit art. 712 alin. (1) din C. proc. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, contestația se introduce la instanța de executare.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., iar alin. (3) al aceluiași text de lege prevede că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Rezultă că în cazul contestației la executare competența este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii.

Nu doar sub aspectul criteriului material competența instanței de executare este una exclusivă, ci și sub aspect teritorial, instanța de executare având de apreciat cu privire la respectarea unor norme de ordine publică, de la care părțile nu pot deroga, ceea ce imprimă și competenței acestei instanțe un caracter de ordine publică.

Prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că: "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Prin cererea înregistrată la data de 6 ianuarie 2022 pe rolul Judecătoriei Baia Mare, Biroul Executorului Judecătoresc V. a solicitat instanței încuviințarea executării silite în dosarul execuțional nr. 2/2022, având ca obiect cererea de executare silită formulată de creditorii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. și U. împotriva debitorului Tribunalul Maramureș.

Deși executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare prin cererea formulată de creditor, totuși, încuviințarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare în condițiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obținerea încuviințării. Drept urmare, elementul care condiționează sine qua non întreaga fază procesuală execuțională este procedura încuviințării executării silite.

Din momentul încuviințării executării silite este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.

Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport de criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În cauză, prin încheierea civilă nr. 110 din 12 ianuarie 2022, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr. x/2022, s-a admis cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc V. și s-a dispus încuviințarea executării silite, în oricare dintre formele prevăzute de lege, a dispozițiilor titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 460/09.04.2019, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia civilă nr. 310/A/17.07.2019 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a celei care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale, astfel încât, exceptând derogările anume prevăzute, toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

Atâta timp cât a fost încuviințată executarea silită de către o anumită instanță de judecată, aceasta din urmă devine instanță competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă, formulată de debitorul la care se referă titlul executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Cum, în speță, cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Baia Mare, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare urmează a-i reveni Judecătoriei Baia Mare, ca instanță de executare.

Câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., în consonanță cu practica Înaltei Curți de Casație și Justiție în această materie, instanța a apreciat ca fiind întemeiată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Satu Mare, invocată din oficiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă la data de 7 octombrie 2022.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, pentru următoarele considerente:

Obiectul litigiului dedus judecății este reprezentat de o contestație la executare propriu-zisă, formulată de contestatorul TRIBUNALUL MARAMUREȘ.

Înalta Curte constată că, deși prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu (în speță Judecătoria Baia Mare), în analiza instanței judecătorești competente la care trebuie introdusă cererea, în cazul în care calitatea de contestator o are TRIBUNALUL MARAMUREȘ, nu trebuie să ne raportăm la prevederile de drept comun, ci la dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ.

Art. 127 din C. proc. civ. reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant ori de pârât, sau, în mod corespunzător, un procuror, asistent judiciar, grefier ori chiar instanță, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Cu toate că acest articol are titlul sub marginala "competența facultativă", în realitate, dispozițiile pe care le conține sunt imperative, textul de lege utilizând expresia "va sesiza". Dispozițiile legale se referă la sesizarea instanței judecătorești "de același grad" cu cea la care își desfășoară activitatea judecătorul, însă face, în continuare, referire la "circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate".

Ca atare, legiuitorul nu a avut în vedere doar instanța de același grad cu cea la care funcționează reclamantul, ci a avut în vedere și posibilitatea exercitării căilor de atac, aceasta fiind rațiunea pentru care a făcut trimitere la circumscripția curții de apel în care se află instanța unde se introduce cererea.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. și s-a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituționale, încălcând principiul imparțialității justiției cuprins în art. 124 alin. (2) și, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituție.

Conform celor statuate de Curtea Constituțională, noțiunea de "instanță la care își desfășoară activitatea" prevăzută de textul legal enunțat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecății.

Astfel, în speță, calitatea de contestator a TRIBUNALULUI MARAMUREȘ atrage incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât acesta aparține circumscripției curții de apel din a cărei rază teritorială face parte și instanța căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a contestației la executare, respectiv Judecătoriei Baia Mare.

Trebuie reținut că, prin decizia Curții Constituționale mai sus menționate, s-a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată, în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

În considerentele acestei decizii (paragraful 49), instanța de contencios constituțional a reținut că, în urma constatării neconstituționalității sintagmelor menționate la paragraful 46, noua formulă a textului art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. se bucură în continuare de prezumția de constituționalitate, permițând, în mod rezonabil, calificarea noțiunii de judecător ca fiind una sui generis, aceasta cuprinzând atât judecătorul - stricto sensu, cât și instanța de judecată - lato sensu.

De asemenea, prin aceeași decizie s-a reținut că noțiunea de "judecător", din cuprinsul art. 127 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., își găsește un sens constituțional numai în măsura în care aceasta vizează și instanța de judecată, astfel încât competența facultativă urmează a se aplica și în ipoteza în care instanța de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz (paragraful 51).

Având în vedere că noțiunea de judecător la care se referă textul articolului 127 din C. proc. civ. vizează atât judecătorul - stricto sensu, cât și instanța de judecată - lato sensu, calitatea de parte reclamantă a contestatorului TRIBUNALUL MARAMUREȘ determină incidența textului de lege care reglementează o competență teritorială exclusivă.

În aceste condiții, competența de soluționare a cauzei revine uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii.

De vreme ce Curtea de Apel Oradea, în circumscripția căreia se află Judecătoria Satu Mare, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Cluj, în circumscripția căreia se află Judecătoria Baia Mare, rezultă că Judecătoria Satu Mare este competentă teritorial să soluționeze contestația la executare.

Față de cele arătate, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (4) din același cod, cu respectarea deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018 a Curții Constituționale, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.