ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1519/2022

Ședința publică din data de 20 septembrie 2022

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare la data de 6 mai 2022, sub nr. x/2022 petenta A. și Asociații a solicitat încuviințarea executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1454/2021, pronunțată la data de 24 februarie 2021 de Judecătoria Baia Mare, definitivă prin decizia civilă 189A din data de 10 martie 2022, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. x/2020.

2.1. Prin sentința civilă nr. 4058 din data de 12 mai 2022, Judecătoria Baia Mare, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Pentru a hotărî astfel, în esență, Judecătoria Baia Mare, secția civilă a făcut aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., reținând că, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, debitoarea B.. are sediul în București/București.

2.2. Prin sentința civilă nr. 6432 din data de 26 mai 2022, Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare, a constat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului de competență.

Astfel, Judecătoria Sectorului 2 București a constatat că sediul debitoarei B.. este în străinătate și a dat eficiență dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la domiciliul creditoarei, aflat în Baia Mare.

Totodată, a apreciat că sediul procesual ales al debitoarei nu prezintă relevanță în stabilirea competenței instanței de executare, întrucât o interpretare contrară ar da părților posibilitatea de a eluda dispozițiile imperative indicate mai sus, interesând, așadar, sediul statutar existent la momentul formulării cererii de executare silită.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Baia Mare, secția civilă și Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a pricinii, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la sediu debitoarei, împrejurare care a condus la aplicarea a două teze diferite din cuprinsul art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Baia Mare, secția civilă a reținut că debitoarea B.. are sediul în București, sectorul 2 și a făcut aplicarea tezei I a art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă a constatat că debitoarea este o societate de naționalitate luxemburgheză, cu sediul în străinătate și a dat eficiență tezei a II-a a aceluiași text de lege.

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă o cerere de încuviințare a executării silite, astfel că, în stabilirea instanței competente teritorial a o soluționa, devin aplicabile dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același act normativ.

Art. 666 alin. (1) C. proc. civ. prevede că în maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, iar, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară.

Cererea de încuviințare a executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile anterior menționate, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016, care prevăd că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În prezenta cauză, la data sesizării organului de executare, 5 mai 2022, sediul debitoarei B.. este în Luxembourg, astfel cum rezultă din cererea de executare silită, aflată în copie conformă cu originalul, la dosarul Judecătoriei Baia Mare (același sediu este menționat și în hotărârea ce reprezintă titlul executoriu cu privire la care a fost formulată cererea de încuviințare a executării silite - sentința civilă nr. 1454 din data de 24 februarie 2021, pronunțată de Judecătoria Baia Mare, secția civilă în dosarul nr. x/2020 - precum și în decizia prin care aceasta a devenit definitivă - decizia civilă nr. 189/A din data de 10 martie 2022, pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020).

Ca atare, în raport de împrejurarea că, la data sesizării organului de executare, debitoarea are sediul în străinătate, instanța competentă a soluționa cererea de încuviințare a executării silite se stabilește în raport de teza a II-a a art. 651 alin. (1) C. proc. civ., avându-se în vedere, prin urmare, domiciliul creditoarei, de la aceeași dată, care, din actele dosarului, rezultă că este în Baia Mare, județul Maramureș (astfel cum este indicat în chiar cererea de încuviințare a executării silite formulată de către creditoare - dosarul Judecătoriei Baia Mare, secția civilă).

În plus, Înalta Curte reține că adresele din București, la care s-a raportat Judecătoria Baia Mare, secția civilă, reprezintă sediu procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură al debitoarei, care, așa cum a reținut și Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă, nu prezintă relevanță din perspectiva aplicării normei de competență edictate de art. 651 alin. (1) C. proc. civ.. În caz contrar, dacă s-ar admite determinarea competenței în raport de domiciliul/sediul ales, s-ar ajunge la situația în care reclamantului i s-ar permite eludarea unei norme imperative și alegerea instanței la care să se judece.

Prin urmare, în raport de cele anterior reținute, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (4) și art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Baia Mare, secția civilă în a cărei circumscripție teritorială se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul creditoarei C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 septembrie 2022.