ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5290/2022

Circumstanțele cauzei. Prin contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 08.12.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară - Direcția de Inspecție Judiciară pentru Procurori din Cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, anularea Rezoluției de clasare nr. 6965 din data de 15.11.2017, emisă de pârâtă în dosarul nr. x/2017, cu consecința trimiterii dosarului pentru declanșarea cercetării disciplinare împotriva judecătorilor si procurorilor vizați de sesizarea sa din data de 29.09.2017. Prin sentința civilă nr. 4764 din 20 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantul reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară - Direcția de Inspecție Judiciară pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, și a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 05.06.2019, sub nr. x/2017.

Hotărârea pronunțată de instanța de recurs. Prin decizia nr. 3232 din 27 mai 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, s-a respins recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 4764 din 20 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Contestația în anulare promovată în cauză. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de recurs a formulat contestație în anulare reclamantul A., solicitând anularea acesteia pentru motivele expuse în cererea formulată în scris. În susținerea căii de atac promovate a prezentat în detaliu circumstanțele factuale ale cauzei și motivele pentru care a înțeles să conteste Rezoluția de clasare nr. 69665 din 15.11.2017 a Direcției de Inspecție Judiciară pentru Procurori prin acțiunea ce a făcut obiectul demersului de față, reiterând, totodată, argumentele pentru care a solicitat să se dispună luarea măsurilor legale corespunzătoare față de anumiți magistrați de la Tribunalul Bihor și față de procurorii care au judecat sau au instrumentat cauzele la care a făcut referire și care, prin soluțiile date, nu i-au recunoscut dreptul de proprietate asupra unor imobile și nu au dispus punerea sa în posesie. A mai arătat că prin recurs a solicitat instanței să pună în vedere pârâtei Inspecția Judiciară să prezinte toate rezoluțiile în care sunt înregistrate sentința civilă nr. 5549/2005, decizia civilă nr. 209/R/2006 și sentința civilă nr. 7651/2008, însă tot el a trimis în completare la dosar actele pe care trebuia să le depună Inspecția Judiciară până la data de 25 septembrie 2018. A considerat că este nelegală soluția de respingere a recursului său ca inadmisibil pentru că Inspecția Judiciară s-a bazat pe faptul că dosarul nr. x/2017 a fost clasat. Însă, a precizat că acest dosar nu numai că nu a făcut parte din dosarul nr. x/2019, dar nu a fost luat în considerare de instanța de judecată întrucât nu i-au fost comunicate datele de reexaminare a acestuia, acest motiv fiind exclus. De asemenea, a precizat că motivul contestației sale formulate împotriva soluției de respingere a recursului ca inadmisibil a constat în faptul că actele sale depuse la dosar ca mijloc de probă nu au fost luate în considerare, iar la data declarării recursului dosarul la care Inspecția Judiciară a făcut referire nu a fost soluționat la data indicată. Pentru aceste motive a înțeles să solicite ca recursul finalizat ca inadmisibil să fie reluat și să se rejudece pe baza actelor doveditoare existente în dosarul nr. x/2017.

Apărările formulate în cauză. Intimata Inspecția Judiciară - Direcția de Inspecție Judiciară pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nu a formulat apărări.

Aspecte procedurale. Prin încheierea din 7 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, constatând că părțile au fost legal citate, însă nu s-au prezentat și nici nu au solicitat judecata în lipsă, a dispus suspendarea judecății contestației în anulare formulate de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 3232 din 27 mai 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. La data de 23 mai 2022 a fost înregistrată la dosar o cerere formulată de contestatorul A., însoțită de mai multe seturi de înscrisuri, prin care a solicitat repunerea cauzei pe rol. Conform rezoluției instanței, a fost stabilit termen la data de 10 noiembrie 2022 pentru discutarea cererii de repunere pe rol a cauzei. La data de 4 aprilie 2022 au fost înregistrate la dosar notele de ședință depuse de contestator, iar la 11 aprilie 2022 același contestator a depus o completare a notelor de ședință, însoțită de numeroase înscrisuri pentru dovedirea motivelor invocate. La termenul din 10 noiembrie 2022, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, după care a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității contestației în anulare și a reținut cauza spre soluționare pe excepția invocată.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare. Analizând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, urmând să o admită și să respingă contestația în anulare ca inadmisibilă pentru următoarele considerente: Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ. Potrivit textului de lege menționat: (1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata"; (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză" . În speță, contestatorul nu a indicat temeiul de drept al contestației și nu a structurat sau circumscris motivele contestației în anulare pe care a înțeles să le invoce în susținerea cererii formulate raportat la dispozițiile legale de strictă interpretare ce reglementează această cale de atac. Susținerea contestatorului potrivit căreia motivul contestației sale constă în faptul că soluția de respingere a recursului ca inadmisibil a fost dată cu neluarea în considerare a actelor pe care le-a depus la dosar ca mijloc de probă, solicitând astfel ca judecata recursului să fie reluată pe baza actelor respective din dosarul nr. x/2017, nu poate fi primită, deoarece prin intermediul acestui demers judiciar nu este posibilă deschiderea căii de atac a recursului la recursul anterior, care să fie soluționat de aceeași instanță, pe motivul invocat. Astfel, legiuitorul a statuat că pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât anumite nereguli procedurale prevăzute în sens strict și limitativ de prevederile legale menționate, iar nu referitoare la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății. Fiind o cale atac de retractare, iar nu una de cenzură judiciară, așa cum s-a arătat, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost avute în vedere de instanțele anterioare. Sub acest aspect este de observat că, din modul de redactare a contestației în anulare de față, dar și din conținutul motivelor acesteia, reiese că partea urmărește anularea unei hotărâri pentru că, în opinia sa, nu a fost soluționată cauza în mod corect, exprimându-și astfel nemulțumirea cu privire la faptul că instanțele judecătorești nu au luat în considerare că intimata nu a depus toate înscrisurile ce vizau dosarele soluționate de magistrații ce au făcut obiectul verificărilor solicitate prin sesizările formulate la Inspecția Judiciară și nu le-a avut în vedere la emiterea rezoluției de clasare contestate. Altfel spus, partea este nemulțumită de modalitatea în care i-au fost instrumentate cauzele și de soluțiile pronunțate în sensul nerecunoașterii dreptului de proprietate asupra unor imobile și al nepunerii sale în posesia acestora, precum și de modul în care Inspecția Judiciară i-a soluționat sesizarea în legătură cu modalitatea de instrumentare a acestora. Or, o astfel de abordare nu poate fi primită, deoarece criticile contestatorului nu pot fi încadrate în nici una din ipotezele reglementate de lege în care este permisă formularea unei contestații în anulare, în realitate, urmărind să obțină o rejudecare pe fond a cauzei. Sub acest aspect este important a se reține că, prin jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a conturat ideea conform căreia redeschiderea procesului judecat irevocabil poate fi determinată numai de circumstanțe substanțiale și imperative, care au făcut ca erorile de fapt să devină vizibile doar la finalul unei proceduri judiciare (cauzele Mitrea c. României și Stanca Popescu c. României), însă, în prezenta cauză, această ipoteză nu se verifică. În concluzie, Înalta Curte constată că demersul judiciar al contestatorului este inadmisibil, ținând cont că nu invocă nici unul dintre cazurile prevăzute în mod expres și limitativ de art. 503 C. proc. civ., iar din dezvoltarea cererii de contestație în anulare rezultă că nici una din criticile aduse hotărârii atacate nu se încadrează în vreuna dintre aceste ipoteze, textul legal fiind de strictă interpretare și aplicare.

Temeiul legal al soluției adoptate. Față de considerentele arătate la pct. 6 din prezenta decizie, reținând că motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 503 din C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 508 alin. (4) din același act normativ, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 3232 din 27 mai 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.