ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5765/2023

Ședința publică din data de 5 decembrie 2023

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 20.08.2020, pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat anularea rezoluției inspectorului-șef al Inspecției Judiciare din data de 03.08.2020 dată în lucrarea nr. C20-916 prin care a fost respinsă plângerea împotriva rezoluției de clasare nr. 1657A din data de 25.05.2020 dată de Direcția de inspecție pentru procurori în lucrarea nr. 20-1776.

Hotărârea instanței de fond.

Prin sentința civilă nr. 935 din data de 15 iunie 2021, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca fiind neîntemeiată.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 935 din data de 15 iunie 2021pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., acesta fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal sub același număr de dosar, respectiv x/2020

Hotărârea ce face obiectul controlului judecătoresc dedus prezentei judecăți

Prin Decizia nr. 976 din data de 22 februarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 935 din 15 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Cererea de revizuire formulată în cauză

Prin cererea înregistrată la data de 26.04.2023, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, recurentul-reclamant A. a solicitat revizuirea Deciziei nr. 976 din data de 22.02.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, schimbarea în tot a hotărârii atacate, pentru a contribui astfel la repararea efectelor negative induse în hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr. x de actele procedurale nelegale săvârșite de magistrații în cauză.

Cererea de revizuire a fost întemeiată de revizuent pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 teza a 2-a din C. proc. civ.

În motivarea revizuirii, se arată în esență că hotararea în cauză este revizuibilă întrucât nu s-a pronunțat asupra mai multor chestiuni de drept ce au făcut obiectul judecătii pe fond, fiind încălcate în mod inadmisibil principii fundamentale ale procesului civil, între care mentionează prevederile art. 22 C. proc. civ. privind rolul judecatorului in aflarea adevarului, ca norma imperativa de drept impusa prin prev. art.

Chestiunea de fond dedusa judecatii în dosar nr. x/2020 constă în verificarea, de către organele judiciare abilitate prin lege, a legalitatii actelor procedurale executate de mai multi magistrati din aria de competenta a Curtii de Apel Brasov, acte care au facut obiectul judecatii in dosar nr. x/2016 si cele pendinte de acesta.

In actul de sesizare au fost prezentate suficiente date si informatii din care rezultă cu puterea adevărului de necontestat, ca actele procedurale incriminate au avut un efect determinant în stabilirea sancțiunii penale dispuse prin sentinta penală nr. 217/6/28.11.2016, definitivă prin decizia penala nr. 236/P/23.03.2017.

In motivarea hotărârii atacate se face referire la art. 46 alin. (7) din L. 317/2004, care prevede că "Actiunea disciplinara poate fi exercitata in termen de 30 de zile de la finalizarea cercetarii disciplinare, dar nu mai tarziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârsită".

Interpretarea corecta a acestui text de lege conduce la concluzia ca organele de control judiciar au obligatia prioritara de a constata daca faptele incriminate sunt intradevar nelegale, astfel cum se desprinde din actele de sesizare a Inspectiei Judiciare si a instantei de fond.

Mai susține revizuentul că hotararea judecatoreasca atacată nu s-a pronuntat asupra lucrului cerut, în speță nu s-a pronuntat asupra legalitatii actelor procedurale întocmite de magistratii în cauză, astfel cum au fost detaliate prin cererile adresate inspectiei judiciare si instantei de judecata in fond.

In cuprinsul considerentelor hotărârii atacate nu se prezintă, punctual, în conformitate cu prev. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., rezultatele cercetării judecatoresti asupra fiecăruia din aspetele învederate cu privire la lipsa de legalitate a actelor procedurale întocmite în dosarul nr. x/2014. dosar nr. x/2016 si cele ulterioare, pendinte.

Cu privire la invocarea în considerente a prev. art. 73 alin. (4) din L. 317/2004, arată revizuentul că nu apare nicio dovadă ca inspectorii judiciari s-au folosit de acest text de lege pentru a se documenta aprofundat cu privire la legalitatea actelor procedurale incriminate prin actul de sesizare.

Hotărârea atacată nu s-a pronunțat, punctual si motivat, conform prev. art. 425 alin. (1) lit. b) asupra faptelor incriminate care ies de sub incidenta prev. art. 46 alin. (7) din L. 317/2004.

Apărările formulate în cauză

Intimata Inspecția Judiciară a depus întâmpinare la cererea de revizuire formulată de recurentul – reclamant A., solicitând respingerea acesteia, ca nefondată.

Răspunsul la întâmpinare

Revizuentul – recurent A. a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatei Inspecția Judiciară, în cadrul căreia critică hotărârea instanței de recurs, susținând că aceasta nu s-a pronunțat, concret și la obiect, asupra unor chestiuni ce fac obiectul acțiunii introductive, simpla invocare formală a unui test de lege, nerespectat, nefiind de natură să acopere obligația vizată de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 teza a 2-a C. proc. civ.

Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., admisibilitatea căii de atac, urmează să admită excepția inadmisibilității invocată din oficiu și să respingă cererea de revizuire, ca inadmisibilă, pentru considerentele în continuare arătate:

Înalta Curte amintește că revizuirea este o cale extraordinară de atac reglementată de dispozițiile art. 509 - 513 C. proc. civ., care poate fi exercitată numai în condițiile și cazurile expres prevăzute de art. 509 - 511 C. proc. civ.

Dispozițiile legale ce o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea acesteia nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Prin urmare, în cadrul acestei căi extraordinare de atac se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Art. 509 C. proc. civ. reglementează condițiile de admisibilitate, atât cu caracter comun, pentru toate motivele ce pot fi invocate pe această cale, cât și condițiile specifice fiecăruia dintre motivele de la pct. 1-11.

În speță, revizuentul și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; (…)".

Condiția de admisibilitate comună se referă la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această cale, o hotărâre pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul.

Alin. (2) al art. 509 prevede că sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul pentru motivele de revizuire prevăzute la pct. 3, pct. 4 și pct. 7-10, nu și la pct. 1, care constituie temeiul revizuirii de față.

Astfel, se poate cere revizuirea unei hotărâri judecătorești numai dacă este vorba despre o hotărâre definitivă pronunțată de instanța de apel, o hotărâre definitivă a primei instanțe împotriva căreia nu s-a declarat apel sau o hotărâre pronunțată de instanța de recurs, hotărâre prin care evocă fondul.

Înalta Curte reține că antamarea fondului cauzei, prin hotărârea supusă revizuirii, este o condiție de admisibilitate a căii de atac extraordinare, conform art. 509 alin. (1) C. proc. civ., aplicabilă în toate cazurile în care revizuirea se întemeiază pe pct. 1 din acest articol.

Potrivit doctrinei și jurisprudenței instanțelor naționale, hotărârile instanței de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanța admite recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată. S-a mai reținut că nu fac obiectul cererii de revizuire deciziile prin care se dispune respingerea recursului, ca nefondat ori respingerea/anularea în temeiul unei excepții, care face inutilă cercetarea cauzei în fond. În această categorie au fost incluse și hotărârile judecătorești pronunțate în soluționarea unor incidente procedurale (ex: strămutare) sau în soluționarea unor aspecte de natură procedurală (conflict de competență, perimare, etc), care nu presupun analiza raporturilor juridice deduse judecății.

O hotărâre a instanței de recurs evocă fondul și atunci când se rejudecă pricina în fond după casarea cu reținere sau când, în recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri noi care au fost determinante în pronunțarea soluției.

Prin urmare, nu poate forma obiectul revizuirii întemeiate pe pct. 1 al art. 509 C. proc. civ., întrucât nu evocă fondul, hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a respins recursul, ca nefondat.

Aplicând aceste considerații de ordin teoretic la speța de față, Înalta Curte constată că, în cauză, obiectul cererii de revizuire îl formează Decizia nr. 976 din 22 februarie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2020, prin care s-a respins recursul formulat de recurentul – reclamant A. împotriva sentinței nr. 935 din 15 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, astfel că această decizie nu s-a pronunțat asupra fondului și nici nu a evocat fondul, ci doar a constatat netemeinicia criticilor formulate de recurentul – reclamant împotriva hotătârii pronunțate de instanța de fond, astfel că, această hotărâre nu face parte din categoria hotărârilor expres și limitativ prevăzute de textul antereferit din C. proc. civ.

Se constată, așadar, că, în speță, ipoteza reglementată de textul de lege anterior menționat nu este respectată, întrucât prin decizia atacată pe calea revizuirii s-a respins, ca nefondat, recursul și, prin urmare, nu s-a evocat fondul, hotărârea atacată cu revizuire nefiind pronunțată, în rejudecare, după casarea cu reținere, dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nelăsând loc de interpretare asupra faptului că antamarea fondului cauzei, prin hotărârea a cărei revizuire se cere, este o condiție de admisibilitate a cererii de revizuire.

Temeiul legal al soluției pronunțate în revizuire

Prin urmare, raportat la cazul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocat în susținerea cererii și, reținând că revizuirea este îndreptată împotriva unei hotărâri care nu evocă fondul, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul-recurent A., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul-recurent A. împotriva Deciziei nr. 976 din data de 22 februarie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 decembrie 2023.