ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 907/2025
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 907/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 19 februarie 2025
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 03.11.2021 sub nr. x/2021, reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară au contestat rezoluția nr. C21-1653 din data de 21.10.2021 a inspectorului șef, prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva rezoluției de clasare emisă în lucrarea nr. 21-3286 a Direcției de Inspecție pentru procurori, cât și rezoluția dispusă în lucrarea nr. 21-3286.
Prin sentința civilă nr. 662 din 4 aprilie 2022, Curtea de Apel București a respins cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții A. și B..
Prin decizia nr. 427 din 31 ianuarie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat nul recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 662 din 4 aprilie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 4 mai 2023, sub nr. x/2023, împotriva deciziei 427 din 31 ianuarie 2023 au formulat contestație în anulare recurenții-reclamanți A. și B..
Decizia atacată
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1497 din 14 martie 2024, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A. și B. împotriva deciziei nr. 427 din 31 ianuarie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021.
Calea de atac exercitată
Împotriva deciziei nr. 1497 din 14 martie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B. au formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 și 7 și alin. (2) C. proc. civ.
Apărările formulate în cauză
Intimata Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității, solicitând respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
Soluția instanței de recurs
Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele arătate în continuare.
Conform art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.:
"(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; (...)
un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecății, când aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză. În cazul în care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii; (...)
statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii și cei puși sub interdicție judecătorească ori cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să îi apere; (...)
(2) Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul."
Astfel, raportat la dispozițiile art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., pot fi atacate cu revizuire numai hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, acele hotărâri prin care instanța dezleagă situația de fapt.
Astfel, calea de atac extraordinară a revizuirii poate fi exercitată împotriva hotărârilor pronunțate de prima instanță prin care s-a soluționat fondul pretențiilor deduse judecății, hotărârile instanței de apel prin care apelul a fost admis și sentința atacată a fost schimbată sau anulată, cu consecința evocării fondului în calea de atac, sau hotărârile din recurs pronunțate ca urmare a rejudecării fondului după casarea cu reținere, precum și hotărârile pronunțate în fond după sau o dată cu admiterea unei alte cereri de revizuire, respectiv ca urmare a admiterii unei contestații în anulare.
Or, prin decizia nr. 1497/14.03.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de reclamantă împotriva deciziei nr. 427/31.01.2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2021.
Această hotărâre nu se încadrează în categoria hotărârilor pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, având în vedere că, în această situație, instanța s-a rezumat la analiza îndeplinirii condițiilor impuse de lege privind admisibilitatea respectivei căi extraordinare de atac și nu a făcut niciun fel de apreciere asupra situației de fapt dedusă judecății.
Este adevărat că în conformitate cu dispozițiile art. 509 alin. (2) din C. proc. civ. pot fi supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, însă numai pentru motivele de revizuire expres prevăzute de lege, respectiv cele reglementate la art. 509 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4 și pct. 7 - 11.
În speță, revizuenții au invocat motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 și 7 din C. proc. civ., însă din dezvoltarea acestora reiese cu evidență faptul că aceste motive se raportează la hotărâri pronunțate de instanțele de judecată în cauze ce au avut ca obiect dezbaterea unei moșteniri, susținând că au fost depuse acte false, indicând dosarele nr. x/2018 al Judecătoriei Câmpina și dosarul nr. x/2018, susținând că instanțele au pronunțat soluții nelegale.
În consecință, nefiind îndeplinită condiția cu privire la obiect, respectiv condiția atacării unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, prin raportate la dispozițiile art. 513, alin. (3) din C. proc. civ., cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă.
Temeiul legal al soluției instanței de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 513, alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva deciziei nr. 1497 din 14 martie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2023, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 19 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.