Decizia nr. 1497/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație în anulare împotriva sentinței nr. 662/2022 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 03.11.2021 sub nr. x/2021, reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară au contestat rezoluția nr. C21-1653 din data de 21.10.2021 a inspectorului șef, prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva rezoluției de clasare emisă în lucrarea nr. 21-3286 a Direcției de Inspecție pentru procurori, cât și rezoluția dispusă în lucrarea nr. 21-3286. Prin sentința civilă nr. 662 din 4 aprilie 2022, Curtea de Apel București a respins cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții A. și B., solicitând ÎCCJ-SCAF admiterea acestuia, casarea sentinței recurate ca nelegală, neconstituțională, iluzorie, pur declarativă, care nu îndeplinește condițiile de fond și formă, în proces echitabil, hotărâre dată cu rea credință cu vinovăție, cu încălcarea normei de drept material, a autorității de lucru judecat.

Obiectul contestației în anulare Prin decizia nr. 427 din 31 ianuarie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat nul recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 662 din 4 aprilie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Contestația în anulare Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 4 mai 2023, sub nr. x/2023, împotriva deciziei de la pct. 2 au formulat contestație în anulare recurenții-reclamanți A. și B.. În susținerea căii de atac promovate, contestatorii au arătat că decizia nr. 427/31.01.2023 este nelegală, neconstituțională și, reiterând, în esență, aspectele semnalate în sesizările adresate Inspecției Judiciare, au apreciat că se impune retractarea deciziei atacate, fiind incidente motivele prevăzute de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1, 2 și 3 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimata Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare în principal, ca inadmisibilă/pentru neîncadrarea sa în motivele expres și limitativ prevăzute de lege, iar în subsidiar, respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare Analizând decizia contestată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată doar în anumite condiții prevăzute expres prevăzute de lege. Prezenta contestație în anulare a fost întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 1, 2 și 3 din C. proc. civ., potrivit cărora: "(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1.hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2.dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3.instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; (...)" Astfel, legiuitorul a statuat că pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât anumite nereguli procedurale prevăzute în sens strict și limitativ de prevederile legale menționate, iar nu referitoare la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății. Fiind o cale de atac de retractare, iar nu una de cenzură judiciară, așa cum s-a arătat, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost avute în vedere de instanțele anterioare. Sub acest aspect este de observat faptul că, din modul de redactare a contestației în anulare de față, dar și din conținutul motivelor acesteia, contestatorii tind la anularea unei hotărâri pentru că, în opinia lor, nu a fost bine soluționată cauza or, o astfel de abordare nu poate fi primită. În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a conturat idea potrivit căreia redeschiderea procesului judecat irevocabil poate fi determinată numai de circumstanțe substanțiale și imperative, care au făcut ca erorile de fapt să devină vizibile doar la finalul unei proceduri judiciare (cauzele Mitrea c. România și C. c România), ceea ce nu este cazul în speță. Instanța de recurs nu a comis nicio greșeală materială și nici nu a omis să examineze vreun motiv de modificare sau casare, de asemenea, nu au existat vicii de procedură. În concluzie, Înalta Curte constată că demersul judiciar inițiat de contestatori este inadmisibil deoarece aceștia nu invocă niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 503 din C. proc. civ., iar criticile aduse hotărârii atacate nu se încadrează în niciuna dintre aceste ipoteze, textul legal fiind de strictă interpretare și aplicare. Pentru considerentele expuse și în temeiul art. 503 coroborat cu art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B.. PENTRU ACESTE MOTIVE,