ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 427/2023

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 03.11.2021 sub nr. x/2021, reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară au contestat rezoluția nr. C21-1653 din data de 21.10.2021 a inspectorului șef, prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva rezoluției de clasare emisă în lucrarea nr. 21-3286 a Direcției de Inspecție pentru procurori, cât și rezoluția dispusă în lucrarea nr. 21-3286.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 662 din 4 aprilie 2022 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2, au formulat recurs reclamanți A. și B., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii nr. 662 din 4 aprilie 2022 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nelegală, neconstituțională, iluzorie, pur declarativă, care nu îndeplinește condițiile de fond și formă, în proces echitabil, hotărâre dată cu rea credință cu vinovăție, cu încălcarea normei de drept material, a autorității de lucru judecat. S-a arătat că au fost încălcate cele două certificate de moștenitor de 900 de m, reducându-le la 230 de m, fiindu-le furată proprietatea. S-a trecut astfel, peste 3 extrase de carte civilă, un act de dezmembrare, un contract de vânzare cumpărare, folosindu-se în dosare acte false de proprietate, expertiză extrajudiciară falsă, acte normative false, antedatate infracțional, date de primar și subalterni ai procurorului C.., pentru reclamanta D.. S-a solicitat anularea statutului de pârât al recurenților și de acuzați, urmând ca prin admiterea recursului să li se redea proprietatea astfel cum aceasta rezultă din certificatele de moștenitor. Prin motivele de recurs formulate în data de 26.01.2023 și precizările formulate cu ocazia dezbaterilor, recurenta – reclamantă A., a indicat că recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, pârâta – intimată Inspecția Judiciară a solicitat, în principal, anularea recursului, întrucât acesta, pe de o parte, nu cuprinde temeiul de drept pe care se fundamentează, iar, pe de altă parte, nu cuprinde motive care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului Recurenții – reclamanți A. și B. au formulat cerere de eliberare de înscrisuri, respectiv extrase de carte funciară, cerere de declinare a competenței în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală și cerere de atașare a dosarului penal nr. x/2022, asupra cărora instanța s-a pronunțat în ședință publică, în sensul respingerii acestora. Prin răspunsul la întâmpinare, recurenții – reclamanți au invocat nulitatea întâmpinării formulate de intimata – pârâtă Inspecția Judiciară. 5. Soluția instanței de recurs Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului în condițiile art. 499 C. proc. civ. Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Astfel, condiția legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., precum și a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează. Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate. Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ. În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege. Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Prin sentința recurată, curtea de apel a constatat, cu privire la modalitatea în care au fost analizate înscrisurile menționate în mod expres de reclamanți în cadrul dosarelor penale indicate (extras de carte funciară nr. x/2000, carte funciară noua x/2000, act de dezmembrare nr. 1934/17.05.2007, extras de carte funciară x-956M/17.05.2007, extras de carte funciară x-1044M/17.05.2007, contract de vânzare-cumpărare nr. x/29.06.2007), că obiectul verificării disciplinare nu-l poate constitui raționamentul logico-juridic al magistratului chemat să instrumenteze o cauză, astfel că nu se circumscrie sferei de competență a Inspecției Judiciare stabilirea relevanței înscrisurilor indicate de reclamanți pentru soluționarea dosarelor penale, reținând instanța și considerentele deciziei nr. 403/30.09.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători. Or, recurenții reclamanți nu au formulat nicio critică asupra acestei soluții date de instanța de fond, posibil a fi circumscrisă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate. Alegațiile din cererea de recurs vizează modul de soluționare a dosarelor penale invocate, fără nicio referire la sentința recurată și la motivarea primei instanțe prin prisma Legii nr. 317/2004, recurenții – reclamanți încadrând în drept prezenta cale de atac, intitulată "recurs în casație", pe dispozițiile C. proc. pen., respectiv ale art. 433 și ale art. 438. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., precizat ulterior prin concluziile scrise și cele orale, Înalta Curte reține că nu se invocă nicio neregularitate de ordin procedural a sentinței atacate, care să poată fi analizată de instanța de recurs, ci se invocă încălcarea normelor privind uzucapiunea, nefiind vizat prezentul cadru procedural. Constată astfel Înalta Curte că devin incidente dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, reținând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere și faptul că, în speță, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 489 din C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.