ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3232/2021

Ședința publică din data de 27 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată la data de 08.12.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară - Direcția de Inspecție Judiciară pentru Procurori din Cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, anularea Rezoluției de clasare nr. 6965 din data de 15.11.2017, emise de pârâtă în dosarul nr. x/2017, cu consecința trimiterii dosarului pentru declanșarea cercetării disciplinare împotriva judecătorilor si procurorilor vizați de sesizarea sa din data de 29.09.2017.

Prin sentința civilă nr. 4764 din 20 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamantul reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară - Direcția de Inspecție Judiciară pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată și a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 4764 din 20 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., solicitând declasarea dosarului și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea depunerii de către Consiliul Superior al Magistraturii a rezoluțiilor clasare menționate prin cererea de recurs.

În motivarea recursului arată, în esență, că a fost și este proprietar al terenului în suprafață de 464 mp din CF nr. x Roșiori, la care se adaugă cei 1500 mp din CF nr. x Roșiori, iar magistrații au refuzat să îi recunoască acest drept de proprietate.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția inadmisibilității recursului, având în vedere că hotărârea recurată nu era susceptibilă a fi atacată cu recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată de către intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere formulată în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară - Direcția de Inspecție Judiciară pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a solicitat anularea Rezoluției de clasare nr. 6965 din data de 15.11.2017 emise de pârâtă în dosarul nr. x/2017, cu consecința trimiterii dosarului pentru declanșarea cercetării disciplinare împotriva judecătorilor si procurorilor vizați de sesizarea formulată.

Înalta Curte reține că principiul legalității căilor de atac este consacrat în art. 129 din Constituția României, potrivit căruia căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești pot fi exercitate în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, nefiind permisă utilizarea altor mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

În speță, recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând examinarea legalității rezoluției de clasare nr. 69665 din 15.11.2017 a Direcției de Inspecție Judiciară pentru Procurori, prin care reclamantul a solicitat în concret să se dispună luarea măsurilor ce se impun față de anumiți magistrați de la Tribunalul Bihor și față de procurorii, care au judecat sau instrumentat cauzele la care a făcut referire și care, prin soluțiile date, nu i-au recunoscut dreptul de proprietate asupra unor imobile și nu au dispus punerea sa în posesie.

Prin rezoluția nr. 69665 din data de 15.11.2017 s-a dispus clasarea sesizării.

Potrivit dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, 08.12.2017, rezoluția de clasare dispusă în urma efectuării verificărilor prealabile efectuate de Inspecția Judiciară din oficiu sau la sesizarea persoanei interesate și în cadrul căreia se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, era definitivă.

Înalta Curte mai reține că, prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 529 din 16 iulie 2014, s-a constatat că sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege.

În considerentele deciziei sus-citate, instanța constituțională a arătat că, potrivit art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.

Astfel, instanța de recurs constată că în cazul rezoluției de clasare a sesizării s-a declarat neconstituționalitatea sintagmei "rezoluția de clasare este definitivă", reținându-se că partea este lipsită de accesul la o instanță judecătorească, însă textul de lege nu a fost modificat și pus în acord cu cele statuate de instanța de control constituțional.

În lipsa unei reglementări care să pună legea în acord cu decizia Curții Constituționale, Înalta Curte reține că devine aplicabil principiul prevăzut de art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit căruia:

"(3) În cazul în care o pricină nu poate fi soluționată nici în baza legii, nici a uzanțelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanțele acesteia și ținând seama de cerințele echității."

În consecință, devin aplicabile dispozițiile legale privitoare la situații asemănătoare, respectiv la acțiunea exercitată împotriva rezoluției de respingere a sesizării, conform art. 47 alin. (5) - (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Or, potrivit art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 în forma în vigoare la data sesizării: rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

Conform alin. (7) al art. 47 din aceeași lege: Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă. (definitivă, potrivit corelării cu Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a C. proc. civ.).

În realizarea rolului constituțional ce revine instanței supreme de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii, în primul rând prin promovarea unei jurisprudențe unitare, ca modalitate de respectare a principiului securității juridice, prevăzut implicit în totalitatea articolelor Convenției Europene a Drepturilor Omului și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (CEDO, Decizia din 6 decembrie 2007, cererea nr. x/05, Beian împotriva României, §39), Înalta Curte s-a pronunțat în același sens în ședința din 9 octombrie 2017 a Plenului secției de contencios administrativ și fiscal, fiind adoptată soluția de unificare a practicii judiciare, în sensul că: "în ipoteza în care contestația formulată împotriva rezoluției de clasare a sesizării (..) în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 a fost soluționată pe fond de prima instanță prin prisma dispozițiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil."

Având în vedere cele mai sus redate, în condițiile în care recurentul a formulat recurs împotriva unei sentințe care, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 317/2004, în forma în vigoare la momentul sesizării instanței (08.12.2017), este definitivă, se constată că recursul formulat este inadmisibil.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 4764 din 20 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 4764 din 20 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 27 mai 2021.